Government ordinance challenge inadmissible; annulment claim rejected, damages amendment time-barred

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/22 septembrie 2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României:

(i) anularea art. 42 din O.U.G. nr. 135/14.08.2020 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative şi stabilirea unor măsuri bugetare, adoptată în şedinţa Guvernului din 14.08.2020 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 751 din 18 august 2020, în temeiul dispoziţiilor art. 1, art. 7 art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004;

(ii) obligarea pârâtului Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată.

Ataşat acţiunii în anularea art. 42 din O.U.G. nr. 135/14.08.2020, reclamanta a formulat cerere de sesizare a Curţi Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a respectivelor dispoziţii normative.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat, pe cale de excepţie, nulitatea cererii pentru netimbrare, lipsa capacităţii procesuale de folosinţă, lipsa de interes şi inadmisibilitatea acţiunii raportat la art. 5 alin. (1) lit. a), art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Petenţii Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor au formulat cereri de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului Guvernul Românie.

Prin încheierea de la termenul din 19.05.2021, instanţa de fond a respins ca neîntemeiate excepţiile nulităţii pentru netimbrare, lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi a lipsei de interes invocate prin întâmpinare, precum şi cererile de intervenţie în favoarea pârâtului.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 90 din 19.05.2021, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâte şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 90 din 19.05.2021 a Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei şi rejudecarea litigiului pe fond.

În esenţă, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în condiţiile în care prin răspunsul la întâmpinare a precizat că excepţia de neconstituţionalitate a art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020 a fost admisă prin Decizia CCR nr. 1/2021 încă din luna ianuarie 2021, şi să aibă în vedere doar despăgubirile prevăzute de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, astfel că instanţa de fond avea obligaţia legală să soluţioneze fondul cauzei.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul-pârât Guvernul Românei a depus la dosar întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recuruslui pentru nemotivare. Pe fond, a arătat că acţiunea introductivă a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă, soluţia curţii de apel fiind judicios fundamentată, prin aprecierea corectă a caracterului actului normativ dedus judecăţii şi prin interpretarea/aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile, reprezentate de art. 1, art. 8 şi art. 9 alin. (1) şi (5) din legea nr. 554/2004.

Excepţiile privind tardivitatea şi nulitatea recursului au fost examinate cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., şi respinse în şedinţa publică din 15.02.2023.

III. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată, prin raportare la criticile formulate care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ în condiţiile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu o acţiune în anularea dispoziţiilor art. 42 din O.U.G. nr. 135/14.08.2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative şi stabilirea unor măsuri bugetare, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii din ordonanţă.

Urmare pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1/2021 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1-6, 8 şi 9 din Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 135/2020, prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat recalcularea de către Casa Judeţeană de Pensii Tulcea a valorii pensiilor aflate în plată şi care au beneficiat începând cu data de 01.09.2020 de majorarea valorii punctului de pensie cu 145; respectiv acordarea procentului de 26% în completare până la valoarea de 405, adică la valoarea de 1.775 RON.

Soluţionând cauza, instanţa de fond a găsit întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare, reţinând că acţiunea promovată de reclamantă este inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 8 şi art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, a apreciat că nu se poate considera legal învestită cu solicitarea reclamantei formulată prin răspunsul la întâmpinare, depus după al doilea termen de judecată, privind obligarea Casei Judeţene de Pensii Tulcea la recalcularea valorii de pensii aflate în plată, întrucât în raport de dispoziţiile art. 204 C. proc. civ., solicitarea este tardiv formulată şi nu îmbracă forma juridică a unei cereri de modificare a acţiunii acceptată de C. proc. civ.

Soluţia instanţei de fond este însuşită şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale incidente la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Criticile recurentei-reclamante subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizând dezlegarea dată excepţiei inadmisibilităţii acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, sunt apreciate ca nefondate.

Potrivit art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din Ordonanţe, poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, acţiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru rejudiciile cauzate prin aceste Ordonanţe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operaţiuni administrative.

Formularea textului normativ menţionat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere în mod direct anularea unei ordonanţe sau a unor dispoziţii dintr-o ordonanţă, acţiunea în contencios administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, cu invocarea neconstituţionalităţii ordonanţei, pe calea incidentală a unei excepţii, ca un mijloc de apărare.

Întreaga construcţie a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acţiunile împotriva ordonanţelor de guvern îndreptăţeşte concluzia că ordonanţele de guvern nu pot fi desfiinţate decât pe calea controlului de constituţionalitate, nu, în mod direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.

Din această perspectivă, instanţa de control judiciar constată justă interpretare dată de judecătorul fondului, în sensul că demersul procesual al reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 8 şi art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care acţiunea nu a avut ca obiect despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020, nici anularea actelor administrative emise în baza acestor prevederi, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, ci a avut ca obiect principal anularea art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020.

Nu se poate susţine că prin solicitarea de la pct. 3 din răspunsul la întâmpinare, depus după al doilea termen de judecată, privind obligarea Casei Judeţene de Pensii Tulcea la recalcularea valorii de pensii aflate în plată, reclamanta şi-a modificat obiectul cererii, în sensul că a solicitat despăgubiri în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât solicitarea formulată nu îmbracă forma juridică a unei cereri de modificare a acţiunii potrivit condiţiilor generale ale cererilor adresate instanţelor judecătoreşti, prevăzute de art. 148 din C. proc. civ. (să fie formulată în scris, să cuprindă obiectul, valoarea pretenţiei, dacă este cazul, motivele cererii), pentru a putea fi comunicată pârâtului şi pusă în discuţia părţilor în condiţii de contradictorialitate.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 204 din C. proc. civ. instituie un termen de decădere pentru formularea unei cereri modificatoare sau adiţionale, doar până la primul termen de judecată, modificarea peste acest termen putând avea loc doar cu acordul părţilor în condiţiile alin. (3) al aceluiaşi articol.

Or, în speţă, recurenta-reclamantă nu a invocat prevederile art. 204 C. proc. civ., în raport de care solicitarea era tardiv formulată, şi nici nu a solicitat modificarea cererii de chemare în judecată sub aspectul cadrului procesual pasiv. În plus, aşa cum corect a reţinut judecătorul fondului, cererea formulată nu era de competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât dispoziţiile Legii nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în cazul cererilor privind recalcularea valorii pensiei.

În concluzie, raportat la obiectul cererii iniţiale şi la condiţiile formulării unei acţiuni potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii în cauză, statuând cu privire la inadmisibilitatea acţiunii, iar sentinţa recurată analizează în mod corect obiectul şi limitele învestirii instanţei de contencios administrativ.

Lipsind o condiţie de exercitare a acţiunii, Înalta Curte nu poate analiza pe fond criticile recurenţilor-reclamanţi prin prisma concluziilor deciziei Curţii Constituţionale nr. 1/2021 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1-6, 8 şi 9 din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 135/2020.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. raportat la la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 90 din 19.05.2021 a Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.