Incompatibility of interim public hospital laboratory chief with private company administration role

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, să se dispună anularea Raportul de evaluare nr. x/05.11.2020, prin care s-a constatat de către pârâtă încălcarea de către reclamant a regimului incompatibilităţilor.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 101 din 17.06.2021, Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei curţii de apel a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea acesteia.

În motivarea căii de atac, în ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că hotărârea recurată nu cuprinde motivele din care să rezulte dacă a fost sau nu analizată/respinsă critica vizând menţiunile din raportul de evaluare, referitoare la perioada de evaluare (01.03.2008- 24.10.2019) şi perioada pentru care s-a reţinut starea de incompatibilitate(18.05.2017-24.10.2019).

Precizează că extinderea constatărilor peste perioada analizată echivalează cu depăşirea limitelor învestirii organului de control şi atrage nulitatea actului contestat.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, în mod greşit instanţa de fond a reţinut încălcarea regimului stării de incompatibilitate, raportat la art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006, întrucât din interpretarea dispoziţiilor art. 185 alin. (1), (3) şi (5) din Legea nr. 95/2006, rezultă în lipsa unui contract de administrare, încheiat conform art. 185 alin. (3) din Legea 95/2006, starea de incompatibilitate nu poate fi reţinută prin raportare la exercitarea cu caracter temporar a funcţiei de medic şef laborator radiologie şi imagistică, neputându-se aplica sancţiunea rezilierii specifică stării de incompatibilitate.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Naţionala de Integritate a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/05.11.2020, prin care Agenţia Naţională de Integritate a identificat elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor pentru perioada 18.05.2017-24.10.2019, întrucât reclamantul a exercitat concomitent funcţia de de medic şef de laborator radiologie şi imagistică medicală în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Vaslui şi calitatea de administrator al S.C. B. S.R.L., încălcând astfel dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. g) coroborat cu art. 185 alin. (15) din Legea 95/2006.

Soluţionând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de reclamant, reţinând, în esenţă, că legiuitorul nu distinge cu privire la perioada pentru care se exercită funcţia de medic şef de laborator, respectiv dacă această calitate se exercită cu caracter provizoriu, cu caracter interimar sau în mod definitiv, în baza unei proceduri de selecţie.

Soluţia curţii de apel este corectă, fiind însuşită şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte constată că nu sunt incidente motivele de nelegalitate invocate prin memoriul de recurs.

Motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constând în neexaminarea argumentelor recurentului-reclamant de către judecătorul fondului este nefondat, întrucât hotărârea recurată este motivată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., motivarea nefiind o chestiune de volum, ci una de esenţă, de conţinut, în sensul că aceasta trebuie să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele administrate.

Fără a fi necesar să se răspundă la fiecare argument din susţinerile părţilor litigante, instanţa poate proceda la gruparea tuturor argumentelor subsumate unui motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate, motivarea urmând să reliefeze raţionamentul logico-juridic pentru care a fost adoptată soluţia, cu arătarea elementelor esenţiale în vederea stabilirii adevărului în cauză.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, judecătorul fondului nu a realizat o extindere a constatărilor peste perioada analizată, ci s-a raportat în mod exclusiv la concluziile raportului de evaluare şi la documentaţia care a stat la baza emiterii acestuia, reţinând în acest sens, că recurentul deţine şi exercită funcţia de de medic şef laborator radiologie şi imagistică în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Vaslui, începând cu data de 05.12.2013, iar starea de incompatibilitate s-a declanşat la data de 18.05.2017, dată de la care acesta a deţinut şi exercitat calitatea de administrator şi asociat unic în cadrul B. S.R.L..

Pe cale de consecinţă, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinut în cauză.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se reţine că acesta a fost invocat prin raportare la prevederile art. 178 alin. (1) lit. g), art. 185 alin. (1), (3) şi (5) din Legea nr. 95/2006, recurentul reluând în mare măsură propria argumentaţie din cererea introductivă, referitoare la inexistenţa situaţiei de incompatibilitate prin raportare la exercitarea cu caracter interimar a funcţiei de medic şef laborator radiologie şi imagistică în lipsa unui contract de management încheiat cu unitatea spitalicească, fără a prezenta aspecte concludente care să susţină ipoteza interpretării sau aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente de către instanţa de fond, de natură să atragă nelegalitatea hotărârii pronunţate.

Astfel, prin raportul de evaluare contestat s-a reţinut că recurentul- reclamantul A., în perioada 18.05.2017-24.10.2019, a exercitat concomitent funcţia de medic şef de laborator radiologie şi imagistică medicală în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Vaslui şi calitatea de administrator al S.C B. S.R.L., ce are ca domeniu principal de activitate "Activităţi de asistenţă medicală specializată-radiologie".

Recurentul-reclamantul a exercitat cu delegaţie funcţia de medic şef laborator radiologie şi imagistică în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Vaslui, începând cu data de 01.03.2008, iar prin Dispoziţia nr. 526/05.12.2013 a fost numit în funcţia de medic şef laborator radiologie şi imagistică în cadrul spitalului pe o perioadă de 3 ani, potrivit contractului de administrare nr. x/17.02.2014, care a fost prelungit prin actul adiţional nr. x/06.02.2017, până la ocuparea funcţiei prin concurs.

Începând cu data de 18.05.2017, acesta deţine şi calitatea de asociat unic şi administrator în cadrul S.C. B. S.R.L..

Contrar susţinerilor recurentului, situaţia de fapt relevă că a fost încălcat regimul incompatibilităţilor stabilit de art. 178 alin. (1) lit. g) coroborat cu art. 185 alin. (15) din Legea 95/2006.

Potrivit art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006, funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu exercitarea funcţiei de membru în organele de conducere, administrare şi control în societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, " iar conform art. 185 alin. (15) din aceeaşi lege "dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. c), d), e) şi g) referitoare la incompatibilităţi şi ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancţiunea rezilierii contractului de administrare şi a plăţii de despăgubiri pentru daunele cauzate spitalului, în condiţiile legii, se aplică şi şefilor de secţie, de laborator şi de serviciu medical din spitalele publice."

Din analiza prevederilor legale precitate, rezultă că legiuitorul nu distinge cu privire la perioada pentru care se exercită funcţia de medic şef de laborator de către o persoană fizică în cadrul unui spital, respectiv dacă această calitate se exercită provizoriu, cu caracter interimar în baza unei delegări, sau în mod definitiv ca urmare a susţinerii unui concurs, la care face trimitere art. 185 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

Prin urmare, sintagma "şef de laborator" utilizată în art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 acoperă şi situaţiile de exercitare interimară, provizorie, a atribuţiilor de medic şef secţie/laborator de către o persoană fizică, regulile, respectiv, principiile de interpretare a normelor juridice opunându-se manierei de interpretare prezentată de recurent, deoarece "ubi lex non distinguit, nec nocere distiguere debemus", iar interpretarea normei juridice se face în sensul producerii de efecte juridice.

Or, câtă vreme legiuitorul nu distinge, incompatibilitatea legală vizează şi situaţiile de exercitare interimară a atribuţiilor de medic şef laborator în baza actului administrativ de numire, interpretarea normei juridice în sensul producerii de efecte juridice opunându-se excluderii medicului şef interimar de la aplicarea regimului incompatibilităţii.

De altfel, aşa cum corect a reţinut judecătorul fondului, nu există nicio raţiune logică pentru excluderea medicului şef interimar de la respectarea regimului incompatibilităţilor, atât timp cât sintagma "funcţia de medic şef laborator" vizează exercitarea funcţiei în concret, astfel încât acoperă toate situaţiile de exercitare a atribuţiilor de medic şef de către o persoană fizică.

În acest sens este şi jurisprudenţa ÎCCJ-SCAF, care prin Decizia nr. 1409/05.04.2017, a reţinut că norma legală incidentă nu face nicio distincţie între managerul interimar şi cel selectat prin concurs, regimul stării de incompatibilitate impunându-se şi celor care exercită cu caracter provizoriu atribuţiile managerului de spital.

Interpretarea diferită a prevederilor legale incidente, contrară scopului urmărit de legiuitor prin regimul incompatibilităţilor, nu constituie un motiv de nelegalitate a raportului de evaluare, chiar şi în situaţia în care sancţiunea prescrisă de lege cu caracter generic, cea a rezilierii contractului de administrare, nu se poate aplica efectiv, dat fiind condiţiile de exercitare interimară a funcţiei de medic şef laborator.

Prin urmare, distincţiile operate de recurent nu pot fi primite, în cauză a fost reţinută în mod corect existenţa incompatibilităţii în condiţiile cumulului dintre funcţia de medic şef laborator radiologie şi imagistică cu cea de administrator la societatea comercială, fiind astfel încălcate prevederile art. 178 alin. (1) lit. g) coroborate art. 185 alin. (15) din Legea nr. 95/2006.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 101 din 17.06.2021 a Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.