Conflict of interest of local councilor voting on funding for spouse's association and procedural relevance of testimonial evidence

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 25.11.2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând anularea raportului de evaluare nr. x/04.11.2020, ca fiind netemeinic şi nelegal.

2. Hotărârile instanţei de fond

2.1. Prin încheierea de şedinţă din 31 martie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile aflate la dosar şi a respins proba testimonială cu doi martori şi proba cu înscrisuri suplimentare solicitate de reclamantă, apreciind că nu sunt utile soluţionării cauzei; totodată a amânat pronunţarea asupra cauzei.

2.2. Prin sentinţa nr. 36 din 14.04.2021, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din 31 martie 2021 şi a sentinţei nr. 36 din 14.04.2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea încheierii şi a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, casarea sentinţei şi, în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată şi anularea raportului de evaluare nr. x/04.11.2020.

Printr-un prim motiv de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a criticat încheierea de şedinţă din 31 martie 2021 pentru încălcarea regulilor de procedură sub aspectul modului de administrare a probelor.

În esenţă, recurenta a susţinut că prima instanţă a respins proba testimonială reţinând că nu este utilă şi pertinentă soluţionării cauzei, deşi depoziţiile celor doi martori veneau în completarea celor consemnate în procesele-verbale de şedinţă din 30.08.2017 şi 30.09.2019, fiind singura probă care puteau ajuta la lămurirea completă a cauzei.

În opinia recurentei, în lipsa depoziţiilor martorilor instanţa nu putea să verifice dincolo de orice dubiu înscrisurile aflate la dosar, astfel că proba era necesară, utilă şi pertinentă soluţionării cauzei.

Refuzându-i-se administrarea acestei probe a fost privată de posibilitatea de a demostra cum s-a anunţat public abţinerea sa de la vot, care erau relaţiile dintre reclamantă şi ceilalţi consilieri şi cum s-au derulat discuţiile, respectiv de a combate apărările intimatei din întâmpinare.

Prin cel de al doilea motiv de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat sentinţa recurată pentru aplicarea greşită a prevederilor art. 8, art. 13, art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 176/2010 cu referire la întocmirea raportului de evaluare şi procedura de informare a persoanei evaluate, respectiv a prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 şi art. 228 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 57/2009 privind Codul administrativ în ceea ce priveşte situaţia de conflict de interese reţinută în cauză, reluând argumentaţia de la fondul cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual motivelor de casare invocate.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate înscrisuri noi.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând încheierea şi sentinţa atacate în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate prin recurs şi cu apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, nefiind identificate elemente care să atragă incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Prin raportul de evaluare x/04.11.2020, supus controlului instanţei de contencios administrativ pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenţia Naţională de Integritate a constatat că reclamanta A. s-a aflat în situaţia de conflict de interese, deoarece în calitate de consilier local a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârii de Consiliu Local al Oraşului Ghimbav nr. 104/30.08.2017, prin care s-a aprobat încheierea între UAT oraş Ghimbav, în calitate de instituţie finanţatoare şi B., reprezentată de preşedinte C., soţul persoanei evaluate, Contractul nr. x/28.11.2017 privind finanţarea acţiunilor/activităţilor din cadrul programului "Sportul de performanţă şi Sportul pentru toţi" de drept privat înfiinţat pe raza UAT Oraş Ghimbav în anul 2017 în valoare de 100.000 RON; de asemenea, reclamanta a participat la adoptarea Hotărârilor de Consiliu Local al Oraşului Ghimbav nr. 54/29.03.2018, nr. 125/17.09.2018, nr. 72/07.06.2019, nr. 118/03.09.2019 şi nr. 130/25.09.2019, privind aprobarea Programului anual pentru acordarea de finanţări nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, cât şi la aprobarea unui contract de finanţare cu B. în valoare de 170.000 RON, fiind încălcate dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 precum şi art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, respectiv art. 228 din O.U.G. nr. 57/2019.

Soluţia instanţei de fond, de respingere a acţiunii, este însuşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente situaţiei de fapt.

Reevaluând ansamblul probator din cauză pentru a răspunde criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Criticile de nelegalitate formulate de recurentă sunt structurate pe două paliere: cu privire la încheierea de amânare a pronunţării din 31.03.2021 se invocă încălcarea unor nereguli procedurale, constând în modul de administrare a probelor, de unde recurenta deduce că instanţa de judecată nu a urmărit stabilirea adevărului judiciar, având drept consecinţă încălcarea dreptului la apărare, iar cu privire la sentinţă, se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale ce reglementează procedura de informare şi întocmire a raportului de evaluare şi conflictul de interese privind aleşii locali.

Criticile îndreptate împotriva încheierii din 31.03.2021, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt nefondate, întrucât posibilitatea instanţei de judecată de a cenzura probele solicitate de părţi nu se circumscrie dreptului la apărare al părţilor.

În planul probaţiunii judiciare, chestiune lăsată de lege în atributul instanţelor de fond, aceasta are o marjă de apreciere asupra utilităţii probelor, adică a aptitudinii acestora de a duce în mod direct sau implicit la soluţionarea litigiului, conform art. 255 alin. (1) C. proc. civ., în exercitarea rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului statornicit prin art. 22 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că nu sunt încălcate aceste norme de procedură în cazul în care instanţa de fond a pus în discuţie proba testimonială şi deliberând asupra admisibilităţii şi aptitudinii acesteia de a duce la soluţionarea procesului a hotărât respingerea justificată a probei, prin considerente adecvate în care se arată că proba solicitată nu are utilitate în planul cercetării judecătoreşti.

În speţă, raţionamentul judecătorului fondului care a respins prin încheierea din 31.03.2021 proba testimonială ca nefiind pertinentă şi utilă soluţionării cauzei este justificat, întrucât în ceea ce priveşte martorul D., teza probatorie se referea la pretinsele relaţii de duşmănie dintre recurentă şi ceilalţi consilieri locali, aspecte care nu au nicio legătură cu soluţionarea cauzei ce are ca obiect situaţia de conflict de interese în care s-a aflat recurenta.

Recurenta avea obligaţia de a respecta dispoziţiile art. 75 şi 77 din Legea nr. 393/2004 şi cele ale art. 228 din Codul administrativ, respectiv de a anunţa interesul personal în problema supusă dezbaterii şi de a se abţine de la vot, anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot consemnându-se în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei.

Or, nerespectarea acestor dispoziţii legale nu are legătură cu relaţiile dintre consilierii locali astfel că este evidentă lipsa de pertinenţă şi utilitate a probei testimoniale propusă de recurentă.

Cât priveşte martorul E., teza probatorie se referea la aspecte din şedinţa din data de 03.09.2019 a Consiliului Local Ghimbav. Or, în condiţiile în care la dosarul cauzei se regăseşte procesul-verbal de şedinţă de la acea dată, iar recurenta nu a contestat faptul că s-ar fi omis consemnarea absenţei sale de la vot, în mod corect instanţa de fond a respins proba cu acest martor.

De altfel, în cadrul probei cu înscrisuri nu s-a depus niciun alt document din care să reiasă că recurenta a anunţat la începutul dezbaterilor interesul pe care îl avea în problema supusă dezbaterilor sau că ar fi părăsit sala înainte de începerea dezbaterilor.

Prin urmare, respingerea probei testimoniale a fost dispusă în condiţii de legalitate, prima instanţă respectând dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ. şi principiul dreptului la apărare, nefiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Referitor la criticile aduse sentinţei nr. 36/14.04.2021 din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., incident când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", Înalta Curte reaminteşte, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmăreşte, aşa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speţă, ansamblul criticilor aduse sentinţei recurate subsumate de recurentă motivului de casare menţionat reprezintă o reluare aproape in integrum a celor invocate prin cererea de chemare în judecată, drept critici de nelegalitate a actului administrativ contestat, fără a fi prezentate aspecte concludente care să susţină ipoteza interpretării sau aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente de către instanţa de fond, de natură să atragă nelegalitatea hotărârii pronunţate.

O primă chestiune supusă controlului de legalitate vizează nulitatea raportului de evaluare pentru încălcarea procedurii de informare.

În concret, recurenta susţine că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că autoritatea de integritate nu a solicitat date şi informaţii nepublice până la momentul informării persoanei evaluate, ci ulterior, prin adresa x/27.09.2019, fără să verifice succesiunea operaţiunilor administrative consemnate în raportul de evaluare şi să analize chestiunea sesizată de reclamantă relativ la menţiunile inspectorului de integritate privind datele obţinute în luna februarie 2019, anterior adresării invitaţiei de către ANI în luna septembrie 2020.

Critica este nefondată, întrucât instanţa de fond a analizat procedura de evaluare şi a identificat justificarea legală a fiecărei etape/operaţiuni administrative, nerezultând neregularităţi de natură să atragă nulitatea efectuării procedurii de evaluare, cu repercusiuni asupra legalităţii raportului de evaluare emis la finalul acesteia.

Faptul că în cuprinsul raportului de evaluare s-a menţionat greşit că persoana evaluată a fost informată în legătură cu declanşarea evaluării respectării regimului juridic al conflictelor de interese prin adresa nr. x/27.02.2019, numărul corect al informării fiind x, nu reprezintă decât o eroare materială de tehnoredactare, aşa cum rezultă de altfel din actele de la dosar.

Astfel, prima informare a persoanei evaluate a avut loc cu adresa nr. x/17.09.2019, în cuprinsul căreia se menţionează că "în lucrarea înregistrată cu nr. x din 17.09.2019, s-a declanşat procedura de evaluare a respectării regimului juridic al conflictelor de interese, pe perioada exercitării funcţiei/demnităţii publice", precizându-se, totodată că: " În temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, inspectorul de integritate va proceda la solicitarea de date care nu sunt publice (…) de la instituţiile şi autorităţile publice, precum şi de la alte persoane juridice de drept public sau privat sau personae fizice, urmând ca în situaţia în care din activităţile de evaluare vor rezulta elemente în sensul existenţei unui conflict de interese, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din acelaşi act normativ, să vă trimitem o nouă informare. " Confirmare de primire care a fost semnată de recurenta- reclamantă la 20.09.2019 .

Toate datele şi informaţiile au fost solicitate de la autorităţile şi instituţiile publice sau persoane de drept privat, ulterior acestei date, respectiv: prin adresa x/27.09.2019 s-a solicitat Primăriei Oraşului Ghimbav înscrisuri relevante; prin adresa x/27.09.2019 s-a solicitat Judecătoriei Braşov copia documentelor aflate în dosarul de constituire a B.; prin adresa x/27.09.2019 s-a solicitat Oficiului Naţional al Registrului Comerţului date şi informaţii privind calităţile şi funcţiile pe care le-au deţinut sau le deţin A. şi C. în societăţi comerciale, iar prin adresa x/27.09.2019 Serviciului Fiscal Orăşenesc Codlea, veniturile nete încasate începând cu anul 2016 de către cei doi soţi şi copiile declaraţiilor fiscale pentru aceeaşi perioadă.

La data de 04.10.2019, a fost înregistrată o nouă sesizare transmisă de o persoană juridică, având acelaşi obiect, respectiv încălcarea regimului juridic al conflictului de interese şi înregistrată sub nr. x/S/lI/04.10.2019, recurenta-reclamantă fiind informată cu adresa nr. x/07.10.2019 (semnată de primire la data de 14.10.2019 - f.133 vol I dosar fond).

Prin referatul nr. x/07.10.2019 s-a dispus conexarea lucrării nr. x/17.09.2019 la lucrarea nr. x/04.10.2019, operaţiune ce se circumscrie procedurilor administrative permise de art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 176/2010.

Totodată, cu adresa nr. x/11.09.2020 (semnată de primire la data de 18.09.2020), recurenta -reclamantă a fost informată cu privire la identificarea elementelor conflictului de interese, generat de participarea la deliberarea şi adoptarea HCL Ghimbav nr. 104/30.08.2017, nr. 54/29.03.2018, nr. 125/17.09.2018 şi nr. 72/07.06.2019, pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 215/2001 şi art. 75 din Legea nr. 393/2004, precum şi a HCL nr. 118/03.09.2019 şi nr. 130/25.09.2019, pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 70 din Legea 161/2003 coroborat cu art. 228 din O.U.G. nr. 57/2019.

Prin aceeaşi adresă, recurenta -reclamantă a fost invitată la sediul ANI pentru a prezenta un punct de vedere şi probe în apărare, aceasta comunicând în scris punctul de vedere, înregistrat la pârâtă sub nr. x/06.10.2020.

În aceste condiţii nu poate fi primită critica recurentei în sensul că au fost solicitate date şi informaţii cu caracter nepublic mai înainte ca persoana evaluată să fie informată şi invitată, procedura de informare fiind îndeplinită de către inspectorul de integritate, cu respectarea tuturor etapelor şi procedurilor activităţii de evaluare, aşa cum sunt acestea prevăzute de Legea nr. 176/2010, aspect reţinut în mod corect de instanţa de fond.

Prin cererea de recurs se reia critica privind motivarea neadecvată a raportului de evaluare, care în opinia recurentei nu conţine decât o înşiruire de acte normative.

Contrar acestor alegaţii, instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, reţine că raportul de evaluare conţine fundamentarea în fapt şi în drept necesară pentru satisfacerea exigenţelor de motivare a unui act administrativ, fiind apt de a face obiectul contestării şi examinării de către instanţa de contencios administrativ.

Înalta Curte nu poate reţine nici că instanţa ar fi făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 75 lit. a), art. 77 din Legea nr. 393/2004 şi art. 228 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 57/2009 privind Codul administrativ în ceea ce priveşte situaţia de conflict de interese reţinută în cauză.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003: "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care « revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative"

La baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice stau principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi al supremaţiei interesului public, instituite prin art. 71.

Art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevede că: " Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

Aceste prevederi legale se coroborează cu cele cuprinse în Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, care prevede la art. 75 lit. a) că "aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv." şi la art. 77 "(1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei. (...)"

Conform art. 228 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ din 03.07.2019, dispoziţii legale în vigoare pentru perioada supusă evaluării: "Alesul local aflat în conflict de interese în condiţiile prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, are obligaţia să se abţină de la emiterea sau participarea la emiterea ori adoptarea actului administrativ, de la încheierea sau participarea la încheierea actului juridic respectiv, care ar putea produce un folos material pentru sine sau pentru: a)soţ, soţie sau rude ori afini până la gradul al IV -lea inclusiv.".

În analiza sa, instanţa de fond a pornit de la o premisă corectă, respectiv conduita alesului local de a nu anunţa la începutul şedinţei, respectiv a dezbaterilor, interesul personal pe care îl avea în problema supusă dezbaterilor, respectiv prin participarea la adoptarea unui număr de cinci hotărâri de consiliu local, prin care s-a aprobat finanţarea unor cluburi de drept privat cu sume din fonduri nerambursabile, printre care se afla şi B. la care soţul său avea calitatea de preşedinte, reţinând în mod temeinic şi legal existenţa conflictului de interese în care s-a aflat recurenta.

Contrar susţinerilor recurentei, judecătorul fondului a reţinut în mod corect că Hotărârile Consiliului Local al Oraşului Ghimbav nr. 104/30.08.2017, nr. 54/29.03.2018, nr. 125/17.09.2018 şi nr. 72/07.06.2019 sunt acte administrative individuale, întrucât acestea au sferă de aplicabilitate restrânsă la un număr determinat de persoane, expres prevăzute în cuprinsul actelor, şi anume "cluburile sportive de drept privat înfiinţate pe raza UAT Ghimbav", deci inclusiv B..

Chiar dacă s-ar adopta definiţia doctrinară a actului administrativ normativ propusă de recurent în cuprinsul motivelor de casare, este evident că hotărârile autorităţii locale menţionate nu pot fi considerate acte administrative normative, întrucât acestea se referă la bunuri individual determinate, deci nu sunt formulate în abstract şi, în mod evident, nu se aplică unui număr nedeterminat de persoane, ci doar persoanelor interesate.

În ceea ce priveşte Hotărârea Consiliului Local nr. 104/2019, faptul că recurenta-reclamantă s-a abţinut de la vot nu este de natură să o exonereze de la răspunderea privind săvârşirea faptei de conflict de interese, întrucât şi abţinerea este o formă de exprimare a votului, astfel încât, prin neîndeplinirea obligaţiei de a-şi anunţa interesul, este îndeplinită ipotezei normei legale, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.

Neparticiparea la deliberarea şi adoptarea hotărârilor de consiliu local implică părăsirea sălii de şedinţă, întrucât deliberarea, în cazul organelor colegiale, atrage discutarea tuturor aspectelor care necesită clarificări, prezentarea argumentelor/şi a contra argumentelor urmate de dezbateri asupra acestora şi finalizate prin vot.

Derularea acestui proces trebuie realizată în lipsa consilierului interesat pentru a nu influenţa în niciun fel deliberarea celorlalţi consilieri asupra problemei în discuţie.

Or, recurenta a participat efectiv la deliberarea şi adoptarea H.C.L nr. 104/30.08.2017, fiind chiar preşedintele de şedinţă, calitate în care a şi semnat respectivul proces-verbal care nu cuprinde nicio altă menţiune referitoare la anunţarea interesului decât " (..) 1 abţinere A.".

Înalta Curte nu poate reţine interpretarea dată de către recurentă "interesului personal", prin raportare la natura juridică a asociaţiilor sportive, în condiţiile în care, la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice stau principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi al supremaţiei interesului public, instituite prin art. 71 din Legea nr. Legea nr. 161/2003.

Conform principiilor enunţate de acest act normativ, persoanele care deţin funcţii publice şi demnităţi publice sunt obligate să manifeste o atitudine neutră, imparţială si obiectivă faţă de interesele lor de orice natură, acestor persoane fiindu-le interzis să abuzeze în orice fel de poziţiile pe care le deţin si să obţină anumite beneficii pentru ei, rude sau alte persoane în considerarea funcţiei lor.

Contrar susţinerilor recurentei, pentru existenţa interesului personal şi implicit a conflictului de interese în cazul aleşilor locali nu este obligatoriu ca alesul local să realizeze un beneficiu material pentru sine, întrucât interesul personal există şi în situaţia în care alesul local are posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv, potrivit art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Legiuitorul a stabilit că există conflict de interese, nu numai dacă este dovedită exercitarea unei influenţe sau lipsă de obiectivitate, ci prin simplul fapt că în calitatea sa, recurenta ar fi aptă să influenţeze activitatea instituţiei inclusiv în favoarea unei alte persoane fizice sau juridice.

Or, recurenta, în calitatea sa de consilier local, a participat şi a votat " pentru" respectivele hotărâri de consiliu local deşi acestea se refereau şi la B., reprezentată de preşedinte C., soţul recurentei.

Ulterior, a fost încheiat Contractul nr. x/28.11.2017 privind finanţarea acţiunilor/activităţilor din cadrul programului "Sportul de performanţă şi Sportul pentru toţi" de drept privat înfiinţat pe raza UAT Oraş Ghimbav în anul 2017, în valoare de 100.000 RON.

De asemenea, recurenta a participat şi a votat H.C.L. nr. 54/29.03.2018, nr. 125/17.09.2018, nr. 72/07.06.2019, nr. 118/03.09.2019 şi nr. 130/25.09.2019, privind aprobarea Programului anual propriu pentru acordarea de finanţări nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, respectiv privind aprobarea unui contract de finanţare cu B., în valoare de 170.000 RON, deşi cunoştea faptul că soţul său exercită funcţia de preşedinte la această persoană juridică.

Pentru existenţa conflictului de interese nu are nicio relevanţă faptul că votul recurentei nu a fost decisiv în adoptarea hotărârilor respective în condiţiile în care aceasta avea obligaţia legală de a respecta dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, respectiv să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl are în problema respectivă, anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot urmând să se consemneze în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei.

Legiuitorul nu distinge după cum este obţinut folosul material de către persoana evaluată, simpla posibilitate ca respectivele hotărâri de consiliu local să fie adoptate fără existenţa unor garanţii de obiectivitate şi imparţialitate din partea consilierului local care votează, generează încălcarea regimului juridic al conflictului de interese.

Prin voturile acordate în calitate de consilier local al Oraşului Ghimbav, recurenta a contribuit direct şi nemijlocit la alocarea unor sume de bani către B., al cărui preşedinte era soţul său, având astfel un interes personal în problema suspusă dezbaterii.

Susţinerile recurentei referitoare la pretinsa demisie a soţului din funcţia de preşedinte al B. la data de 02.09.2019 au fost în mod corect înlăturate de instanţa de fond, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că demisia s-a realizat anterior participării recurentei la adoptarea HCL nr. 118/03.09.2019.

Astfel, Hotărârea adunării generale a B. din 03.09.2019 nu a primit dată certă în condiţiile C. civ. prin înregistrarea la o autoritate publică sau în altă manieră, Judecătoria Braşov consfinţind această modificare adusă actului constitutiv al Asociaţie prin încheierea din 26.09.2019, cererea fiind înregistrată pe rolul judecătoriei şi primind dată certă doar la data de 05.09.2019.

De asemenea, trebuie avute în vedere şi susţinerile personale ale soţului recurentei care şi-a declinat calitatea de preşedinte al asociaţiei în şedinţa de consiliu local din 03.09.2019.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţelor recurate.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legale şi temeinice încheierea şi sentinţa recurate, urmând să respingă recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 31.03.2021 şi a sentinţei nr. 36 din 14.04.2021, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.