Administrative litigation: inadmissibility of appeal instead of mandatory cassation under Art. 20 Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin sentinţa civilă nr. 5378/17.09.2018, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi a respins acţiunea ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta A., prin mandatar B. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară al Municipiului Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelanta A. prin mandatar B..

Hotărârea instanţei de fond

Prin Decizia nr. 8 din 15 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A., reprezentată de B., în contradictoriu cu intimaţii – pârâţi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ca inadmisibil.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 8 din 15.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul civil nr. x/2018, pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8, respectiv "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material" a declarat recurs reclamanta A..

Prin cererea de recurs, recurenţii solicită casarea cu trimitere spre rejudecare a deciziei civile nr. 8 din 15 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a sentinţei civile nr. 5378/17.09.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, având în vedere următoarele critici de nelegalitate: nerespectarea de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal a dispoziţiilor art. 22 alin. (4), coroborat cu cele ale art. 152 din C. proc. civ. a obligaţiei legale de a stărui în aflarea adevărului şi de a pune în discuţia părţilor calificarea juridică a căii de atac, învederând faptul că, dintr-o eroare materială cererea adresată instanţei a fost intitulată "cerere de apel, în loc de cerere de recurs"; existenţa unei contradicţii între prevederile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, privind argumentaţia instanţei de recurs (Curtea de Apel Bucureşti) avută în vedere la admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de atac a apelului faţă de conţinutul dispozitivul deciziei civile nr. 8 din 15.03.2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal, unde se precizează că aceasta poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la comunicare; instanţa de fond, respectiv Tribunalul Bucureşti, precum şi Curtea de Apel Bucureşti s-au pronunţat asupra unor excepţii procesuale însă, nici una dintre aceste instanţe nu au procedat la soluţionarea fondul cauzei.

Apărările formulate de intimata Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a arătat, în esenţă, că, în mod temeinic şi legal instanţa a stabilit că nu se poate face aplicarea art. 457 din C. proc. civ., respectiv o recalificare a căii de atac, cât timp în cauză "calea de atac a fost menţionată corect în dispozitivul sentinţei civile apelate, însă partea a ales să formuleze o altă cale de atac". Astfel, ca o consecinţă a admiterii excepţiei inadmisibilităţii exercitării căii de atac a apelului şi în aplicarea prevederilor legale în materie, precizează intimata-pârâtă că, instanţa nu a mai procedat la cercetarea fondului cauzei, respingând apelul ca inadmisibil.

Având în vedere aceste argumente, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei civile nr. 8, pronunţate la data de 15.03.2021 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza de faţă, reclamanta A. a învestit instanţa de contencios cu o cererea de chemare în judecată care are ca obiect refuz soluţionare cerere, respectiv anularea unor procese-verbale de recepţie, menţionate în cuprinsul cererii şi a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, O.G. nr. 27/2002 şi art. 51 alin. (4), art. 52 din Constituţia României.

Conform art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, lege care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ,,(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Prin Sentinţa recurată, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte calea de atac a apelului declarată în cauză, aceasta este inadmisibilă, cât timp conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 calea de atac este recursul.

Totodată, instanţa de fond, în mod corect, a constatat că dispozitivul acesteia cuprinde menţiunea clară "cu recurs în 15 de zile de la comunicare. Recursul se va depune la Tribunalul Bucureşti." Aceeaşi menţiune se regăseşte şi în cuprinsul minutei pronunţate în dosarul de fond.

În acest context, contrar suţinerilor recurentei, instanţa de fond nu a putut face aplicarea prevederilor art. 457 din Noul C. proc. civ., respectiv o recalificare a căii de atac, cât timp în cauză "calea de atac a fost menţionată corect în dispozitivul sentinţei civile apelate, însă partea a ales să formuleze o altă cale de atac".

Mai mult decât atât, se observă că, nu sunt incidente nici prevederile art. 152 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită", deoarece din cererea de apel rezultă intenţia clară de declarare a căii de atac a apelului, neexistând nicio menţiune din care să reiasă că ar fi fost o cerere de recurs greşit intitulată apel.

Cu referire la cererea de modificare a cererii de chemare în judecată formulată de recurentă în temeiul art. 204 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de control judiciar observă faptul că, în mod corect, instanţa a respins-o ca inadmisibilă, raportat la temeiul de drept invocat, care nu este aplicabil şi nu vizează ipoteza avută în vedere de către recurentă.

În concluzie, reţinând, că în materia contenciosului administrativ, calea de atac este recursul, precum şi faptul că în cuprinsul sentinţei nr. 5378/17.09.2018, prima instanţă a arătat că hotărârea este supusă căii de atac a recursului, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 457 C. proc. civ., a respins apelul ca inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A., prin mandatar B. împotriva deciziei civile nr. 8 din 15 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 februarie 2023.