Retroactive application of 10% FEDR cap rejected; annulment of budgetary debt upheld

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, la data de 14.10.2016, reclamanta Universitatea Politehnica Timişoara, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea Procesului-verbal de constatare nr. x/20.11.2015 şi a Deciziei nr. 7/15.01.2016.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 264 din 5 mai 2021, Curtea de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Universitatea Politehnica Timişoara în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organismul Intermediar POSDRU (CNDIPT – OI POSDRU), a anulat Procesul Verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.11.2015 şi Decizia nr. 7/15.01.2016. A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 13.050 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru (50 RON) şi onorariu expert (13.000 RON).

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 264 din 5 mai 2021 a Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic criticând-o pentru nelegalitate.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, următoarele.

Instanţa de fond a pronunţat o sentinţă în contradictoriu cu CNDIPT fost Organism Intermediar POSDRU şl nu cu OI POCU MINISTERUL EDUCAŢIEI căruia i s-a transmis calitatea procesuală pasivă, conform art. 38 C. proc. civ., cadrul procesual fiind stabilit de instanţă,

În opinia recurentului instanţa de fond nu a ţinut cont sau a omis să se pronunţe. încălcând regulile de procedura a căror nerespectarea atrage sancţiunea nulităţii.

Susţine recurentul că sentinţa recurată este opozabilă unei personae juridice care nu mai are calitate procesuală încă din anul 2017.

În continuare, recurentul-pârât îşi exprimă nemulţumirea cu privire la cuantumul onorariului de expert.

De asemenea recurentul-pârât reiterează instanţei situaţia de fapt expusă în Procesul-verbal nr. x/20.11.2015, fără a critica în concret sentinţa recurată. Se susţine că, instanţa de fond, de fapt nu respectă limitele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în reiudecare, care a apreciat că relavantă pentru dezlegarea chestiunii de drept în discuţie este valoarea certă a cheltuielilor eligibile asupra cărora se aplica procentul de 10% conform Instrucţiunii nr. 78/07.10.2013 care reglementează modul de calcul utilizat la finalul implementării proiectului privind validarea cheltuielilor de tip FEDER. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie motivează clar, în decizia de casare, că Instrucţiunea nr. 78/2013 este cea care reglementează modul de calcul utilizat la finalul implementării proiectului privind validarea cheltuielilor de tip FEDER, şi nu faptul că aceasta este retroactivă, aşa cum în rejudecare, pentru a doua oară încearcă Curtea de Apel să admită o acţiune, care iniţial a fost respinsă, inclusiv pe criteriul că Instrucţiunea se aplică si nu este retroactivă.

Astfel, în opinia recurentului-pârât instanţa de fond a încălcat normele de drept material, făcând o interpretare greşită a termenilor din Instrucţiune, interpretând trunchiat norma de drept specială în materie şi nu în ansamblul ei, considerând finalul implementării proiectului cheltuielile efectuate, nu cererea de rambursare nr. x prin care s-a solicitat validarea acestora.

La momentul validării cheltuielilor era emisă deja Instrucţiunea care reglementează modul de calcul utilizat cu privire la validarea cheltuielilor de tip FEDR, aceasta reprezentând un mecanism de reglementare asupra cheltuielilor deja efectuate de beneficiar în cadrul proiectului, dar care urmează a fi supuse verificării în vederea validării sau invalidării acestor cheltuieli în ceea ce priveşte FEDR, iar cele 2 articole din instrucţiune fixează atât procentul maxim de cheltuieli de tip FERD, cât şi valoarea totală eligibilă realizată/validate. Instanţa de fond a făcut o interpretare greşită, confundând cheltuielile efectuate pe proiect cu validarea acestora,

Apărările formulate de intimata-reclamantă Universitatea Politehnică Timişoara

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă solicită respingerea recursului formulat de recurentul-pârât Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la criticile formulate de recurentul-pârât privind calitatea sa procesuală şi cererea de introducere în cauză a Organismului Intermediar POCU-ME, instanţa reţine următoarele:

Recurentul-pârât Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic are calitate procesuală pasivă, aspect recunoscut de această parte, care a formulat recursul în locul OI — POCU Ministerul Educaţiei şi a invocat transmiterea calităţii procesuale pasive în baza art. 38 C. proc. civ.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că recurentul-pârât este emitentul actelor administrative contestate de intimata – reclamantă Universitatea Politehnică Timişoara, iar acordul de delegare de funcţii nr. CNDIPT/VET/1981/01.08.2017 (încheiat în anul 2017 şi invocat de recurrent în faza procesuală a recursului) nu este opozabil intimate-reclamante.

Pe de altă parte, nu pot fi primite argumentele recurentului conform cărora CNDIPT nu are calitatea de a executa hotărârea judecătorească, respectiv că Organismul Intermediar POCU - ME "a preluat fizic dosarul de instanţă".

În concluzie, sentinţa Curţii de Apel Timişoara a fost pronunţată în contradictoriu cu pârâtul CNDIPT, care are calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte criticile prin care recurentul-pârât îşi exprimă nemulţumirea cu privire la cuantumul onorariului de expert, instanţa retine următoarele.

Criticile privind reducerea onorariului avocatului, expertului sau reducerea cuantumului cheltuielilor proporţional cu partea admisă din cererea de chemare în judecată nu pot face obiect al analizei în recurs, întrucât asemenea critici vizează netemeinicia, şi nu nelegalitatea hotărârii atacate, în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În concret, în speţa de faţă, criticile vizând onorariul expertului nu pot fi primite în recurs, întrucât reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (a se vedea Decizia nr. 3/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii).

Pe fondul recursului, criticile recurentului-pârât referitoare la faptul că instanţa de fond nu a respectat decizia de casare sunt neîntemeiate în considerarea următoarelor argumente.

Intimata-reclamantă Universitatea Politehnica Timişoara a solicitat Curţii de Apel Timişoara anularea Procesului-verbal nr. x/20.11.2015 şi a Deciziei nr. 7/15.01.2016. Actele administrative contestate au fost criticate sub aspectul nelegalităţii şi al netemeinciei.

Prin decizia civilă nr. 5553/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost casată cu trimitere spre rejudecare sentinţa civilă nr. 352/2016 a Curţii de Apel Timişoara. În considerentele deciziei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus analiza tuturor aspectelor necesare lămuririi situaţiei de fapt.

Prin sentinţa civilă nr. 264/05.05.2021, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea reclamantei Universitatea Politehnică Timişoara, dispunând anularea Notei de constatare nr. x/08.12.2015 prin care s-a stabilit un debit în valoare de 66.199,12 RON, respectiv a Deciziei nr. 570/2016.

Curtea de Apel Timişoara a reţinut că sunt fondate criticile Universităţii Politehnică Timişoara, referitoare la aplicarea retroactivă a Instrucţiunii nr. 78/07.10.2013, aspect care contravine atât clauzelor contractuale, cât şi principiului neretroactivitătii legii.

Instanţa de control judiciar constată că sunt neîntemeiate criticile recurentului-pârât.

Curtea de Apel Timişoara în mod corect a procedat la rejudecarea în tot a cauzei, întrucât astfel cum în mod corect a reţinut, pe de o parte casarea a fost pronunţată în tot, fără a fi validat vreun considerent din sentinţa casată, iar pe de altă parte din considerentele deciziei de casare nu rezultă că instanţa de recurs ar fi statuat asupra apărărilor vizând nerespectarea termenului de 90 de zile, reglementat de dispoziţiile art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, neretroactivitatea Instrucţiunii nr. 78/07.10.2013, identificarea debitorului, procentul aplicabil.

Prin urmare, după cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel Timişoara, din probele administrate şi din conţinutul actelor administrative contestate, rezultă fără putinţă de tăgadă că Instrucţiunea nr. 78/07.10.2013 a fost aplicată în mod retroactiv, aspect care contravine atât clauzelor contractuale, cât şi principiului nerctroactivităţii legii

După cum rezultă din probatoriul administrat, cheltuielile de tip FEDR nu au depăşit procentul maxim acceptat de contractul de finanţare şi anume 10% din totalul cheltuielilor validate. În concret, s-a constatat că procentul este de 9,044%. Dacă procentul de 10% din contractul de finanţare nu a fost depăşit nu se poate reţine că intimata-reclamantă a încălcat contractul de finanţare şi pe cale de consecinţă nu se poate reţine existenţa vreunui debit în sarcina Universităţii Politehnică Timişoara. Pe de altă parte, dacă procentul stabilit în contractul de finanţare nu a fost depăşit, nu se poate reţine o depăşire valorică.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurenti, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic împotriva sentinţei civile nr. 264 din 5 mai 2021 a Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 februarie 2023.