Judicial review of sufficiency of reasoning in challenge to mandatory SARS-CoV-2 hospitalization order
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal, quashed the first-instance judgment, and remanded the case for retrial, effectively reversing the lower court's dismissal of the claimant's action. The dispute arose from a challenge against a health ministry order that authorized the mandatory declaration of a positive SARS-CoV-2 diagnosis and permitted hospitalization without patient consent, with the claimant alleging that the first instance court failed to substantively analyze the arguments regarding forced internment and constitutional violations. The appellate court found that the lower court’s ruling violated the requirement for effective judicial review and fair trial standards by providing only a succinct, formulaic rationale that did not address the specific legal and factual arguments raised, citing Article 425(1)(b) of the Civil Procedure Code and Article 6 of the European Convention on Human Rights. The decision mandates that upon retrial, the first-instance court must investigate the claimant’s alleged lack of consent for hospitalization and apply the constitutional principle that health measures restricting rights may only be established by law, as established by the Constitutional Court’s interpretation of Article 25(2) of Law No. 95/2006.
Legislator headnote
AI generatedart. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 501 din C. proc. civ, art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, art. 497 din C. proc. civ, art. 402 C. proc. civ; Judicial review of sufficiency of reasoning in challenge to mandatory SARS-CoV-2 hospitalization order: The dispute arose from a challenge against a health ministry order that authorized the mandatory declaration of a positive SARS-CoV-2 diagnosis and permitted hospitalization without patient consent, with the claimant alleging that the first instance court failed to substantively analyze the arguments regarding forced internment and constitutional violations. The appellate court found that the lower court’s ruling violated the requirement for effective judicial review and fair trial standards by providing only a succinct, formulaic rationale that did not address the specific legal and factual arguments raised, citing Article 425(1)(b) of the Civil Procedure Code and Article 6 of the European Convention on Human Rights. The decision mandates that upon retrial, the first-instance court must investigate the claimant’s alleged lack of consent for hospitalization and apply the constitutional principle that health measures restricting rights may only be established by law, as established by the Constitutional Court’s interpretation of Article 25(2) of Law No. 95/2006.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, cited in the dispositive section to justify the admission of the appeal and the quashing of the lower court's judgment.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, la data de 22.10.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii: anularea în parte a Ordinului nr. 555 din data de 3 aprilie 2020 privind aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor, a Listei spitalelor care asigură asistenţa medicală pacienţilor testaţi pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în faza I şi în faza a Il-a şi a Listei cu spitalele de suport pentru pacienţii testaţi pozitiv sau suspecţi cu virusul SARS-CoV-2, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 7 aprilie 2020, cu modificările ulterioare, emis de către Ministrul Sănătăţii, respectiv capitolul IV care prevede obligarea persoanelor care au fost diagnosticate pozitiv cu covid-19 să declare acest diagnostic, să urmeze tratamentul sau să fie internate fără consimţământul lor, ca nelegal; anularea actelor subsecvente emise sau încheiate în baza acestuia; obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 de Euro cu titlu de despăgubiri morale; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la achitarea integrală; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
La data de 06.11.2020, reclamantul a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul registratură al Curţii de Apel Braşov, cerere de modificare a cererii iniţiale, prin care a arătat că solicită chemarea în judecată, în calitate de pârât, a Ministrului Sănătăţii, în calitate de emitent al actului normativ a cărui anulare de solicită.
Pârâtul Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulată, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 3/2021, Curtea de Apel Braşov a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ fiscal.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 293 din 9 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Ministrul Sănătăţii, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 293 din 9 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 293/2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2020, la data de 09.03.2021 şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurentul susţine, în esenţă, că deşi obiectul cererii de chemare în judecată îl viza anularea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 555 din 3 aprilie 2020, ordin care conţine prevederi nelegale prin raportare la textele de lege invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanţa nu a analizat cererea de chemare în judecată prin raportare la aspectele invocate în cuprinsul acesteia.
Prin urmare, sub acest aspect hotărârea recurată nu este motivată. O hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată, iar prin aceasta trebuie să răspundă în mod rezonabil tuturor argumentelor părţilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia cu arătarea atât a motivelor pentru care s-au admis cât şi a celor pentru care s-au respins cererile părţilor.
O atare cerinţă îşi găseşte izvorul şi în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Albina împotriva României).
În speţă, susţine recurentul că, instanţa de fond nu a analizat în mod efectiv, argumentele sale referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţia României respectiv art. 78 din Legea 24/2000.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate prin cererile de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Examinând considerentele hotărârii recurate, din perspectiva motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către recurent, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a analizat toate aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată şi nici nu a reţinut starea de fapt în raport cu care a aplicat prevederile legale arătate în considerente.
Deşi obiectul cererii de chemare în judecată viza anularea în parte a Ordinului nr. 555 din data de 3 aprilie 2020 privind aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor, a Listei spitalelor care asigură asistenţa medicală pacienţilor testaţi pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în faza I şi în faza a Il-a şi a Listei cu spitalele de suport pentru pacienţii testaţi pozitiv sau suspecţi cu virusul SARS-CoV-2, cu modificările ulterioare, emis de către Ministrul Sănătăţii, instanţa nu a analizat cererea de chemare în judecată prin raportare la aspectele invocate în cuprinsul acesteia.
Motivarea extrem de succintă în care sunt exprimate considerentele hotărârii recurate, nu satisface exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., astfel că face hotărârea criticabilă din perspectiva legalităţii, în măsura în care nu creează transparenţă asupra silogismului judiciar care să explice şi să justifice dispozitivul şi nici nu arată, raportat la situaţia concretă supusă judecăţii, care a fost parcursul logic al concluziei exprimate, lăsând neanalizate argumentele esenţiale susţinute de recurent cu privire la internarea sa forţată.
După cum se poate observa, toată motivarea instanţei de fond se rezumă la o singură frază, respectiv faptul că: "din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul ar fi fost obligat să declare diagnosticul şi să urmeze un tratament sau că ar fi fost internat fără consimţământul său".
Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia cu arătarea atât a motivelor pentru care s-au admis cât şi a celor pentru care s-au respins cererile părţilor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut constant în jurisprudenţa sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de dovezi ale părţilor, în raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanţei de control judiciar să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în primă instanţă şi pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.
În acest mod, a fost încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.
Prin urmare, instanţa de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou cererea formulată de către reclamant, urmând să analizeze toate aspectele deduse judecăţii în prezenta cauză, să facă cercetări cu privire la pretinsa internare forţată a reclamantului, să verifice dacă reclamantul şi-a dat consimţământul pentru internare.
Totodată, cu ocazia rejudecării, prima instanţă va avea în vedere şi Decizia nr. 458 din 25 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, Decizie prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale anterior menţionate, care abilitau ministrul să emită astfel de ordine, statuându-se că măsurile pot fi luate doar prin lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 293 din 9 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 februarie 2023.