Validity of judicial recusal in annulment proceedings based on prior participation in interlocutory decisions

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 30 septembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de recuzare a doamnei doamna judecător A., formulată de reprezentantul contestatoarei S.C. B. S.A. în cauza ce priveşte contestaţia în anulare a deciziei civile nr. 709/08.07.2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2022, formulată de contestatoarea S.C. B. S.A.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurenta-reclamantă S.C. B. S.A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta a motivat în cuprinsul cererii de recuzare faptul că există similitudini în privinţa motivelor cererii de recuzare asupra cărora magistratul s-a pronunţat şi motivele contestaţiei în anulare din prezenta cauză ce vizează chestiuni legate de (i) nelegala compunere a completului constituit pentru şedinţa din data de 16.06.2022.

Instanţa investită cu soluţionarea cererii de recuzare nu a procedat la motivarea soluţiei de respingere a cererii de recuzare formulată de recurentă în temeiul art. 41 C. proc. civ.

Curtea de Apel a realizat o motivare superficială, din care nu reiese dacă judecătorul fondului s-a aplecat asupra argumentelor şi asupra probelor de la dosar, pronunţând astfel o hotărâre care nu întruneşte condiţiile impuse de art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ.

Instanţa investita cu soluţionarea cererii de recuzare a interpretat si aplicat greşit prevederile art. 42 alin. (1). pct. 1 (instanţa şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia în cauza pe care a fost desemnat să o judece) şi pct. 13 (atunci când exista alte elemente ce nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Imparţialitatea magistraţilor este un principiu cu valoare constituţională, fiind consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. Imparţialitatea presupune tocmai absenta oricăror elemente din care ar putea să rezulte existenţa unei prejudecăţi sau a oricărei idei preconcepute privitoare la soluţia unui proces, fiind esenţial ca în situaţia unei căi extraordinare de atac de retractare să fie asigurate aceste exigente.

In acest context, admiterea cererii de recuzare este singura modalitate prin care poate fi asigurat dreptul la un proces echitabil.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă UAT Judeţul Tulcea - Consiliul Judeţean Tulcea a depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentinţa atacată şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător A., în temeiul art. 41 şi a art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ.

Prin cererea de recuzare formulată, se susţine ca doamna judecător A. a făcut parte din completul care a pronunţat încheierea din 23.06.2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul x/2022, prin care a fost respinsa cererea de recuzare formulata împotriva tuturor membrilor completului de judecata, astfel încât apreciază recurenta că, "magistratul şi-a exprimat deja opinia asupra motivelor contestaţiei în anulare existând dubii serioase care nasc în mod întemeiat îndoiala că judecătorul nu ar putea să soluţioneze în mod diferit cauza sau analiza în mod obiectiv motivele contestaţiei".

Înalta Curte are în vedere că art. 41 din C. proc. civ. reglementează trei cazuri de incompatibilitate absolută a judecătorului, stabilind astfel că:

- judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricina în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire (alin. (1) teza l),

- judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricina nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului în care este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs,

- nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeaşi cauza.

Primul caz de incompatibilitate absoluta urmăreşte împiedicarea judecătorului de a-si controla propria hotărâre in cadrul cailor de atac de reformare, respectiv de a fi pus in situaţia de a-si retracta propria hotărâre in cadrul cailor de atac de redactare.

Cum obiectul prezentei căi de retractare îl constituie decizia nr. 709/08.07.2022 pronunţată de Curtea de apel Galaţi în dosarul nr. x/2022, iar din completul de judecată care a pronunţat hotărârea mai sus menţionată, doamna judecător A. nu a făcut parte, nu se poate reţine incidenţa acestui caz de incompatibilitate.

În ceea ce priveşte cazurile de incompatibilitate relativă invocate de recurentă în susţinerea cererii de recuzare, se reţine că, potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ., judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii:

1.când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil;

13. când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Cu privire la cazul prevăzut la art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., din modul în care este redactat textul de lege rezultă cu claritate că judecătorul incompatibil poate fi recuzat pentru acest motiv numai dacă şi-a exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare şi pronunţare. În cazul acestui motiv de incompatibilitate relativă este vorba de părerea personală a judecătorului în legătură cu pricina pe care o soluţionează, părere exprimată în timp ce litigiul este pe rol, fie în şedinţa de judecată, fie în afara acesteia, şi nu printr-un act oficial (încheiere interlocutorie, hotărâre judecătorească, depoziţie de martor, raport de expertiză etc).

Recurenta susţine că judecătorul vizat de cererea de recuzare şi-a exprimat, în prealabil, prin încheierea din 23.06.2022 a Curţii de apel opinia asupra aspectelor deduse judecăţii în prezenta cauză.

Înalta Curte apreciază faţă de susţinerile recurentei că în cauza de faţă nu este incident un astfel de motiv de incompatibilitate, în lipsa exprimării unei păreri personale a doamnei judecător în legătură cu pricina pe care o soluţionează în cauza de faţă alături de ceilalţi membri ai completului de judecată.

Cu privire la motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., acesta se referă la orice situaţie în care se poate presupune în mod legitim că judecătorul ar fi lipsit de obiectivitate.

Înalta Curte apreciază că susţinerile formulate cu privire la acest motiv, nu constituie indicii cu privire la o eventuală soluţionare asupra chestiunilor de drept invocate în prezenta contestaţie în anulare, ci vizează strict obiectul incidentului procesual sesizat la acel moment cu privire la imparţialitatea membrilor completului 2R CAF.

În acest context se reţine că noţiunea de "imparţialitate" a fost definită de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza Hauschild c. Danemarcei, invocată în motivarea cererii de faţă) prin "absenta prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute".

Noţiunea de imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere. Imparţialitatea "se prezumă până la proba contrarie, indiferent dacă este vorba despre un magistrat de profesie, despre un membru al unui juriu sau de persoane specializate în diverse domenii de activitate, care participă, alături de magistraţi de profesie, la soluţionarea unor categorii de litigii".

În cazul de faţă nu există nici un indiciu care să afecteze prezumţia de imparţialitate a judecătorului vizat şi care să creeze presupunerea cu privire la o eventuală lipsă de obiectivitate a acestuia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.A. împotriva încheierii din 30 septembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.