Maintainability of preventive arrest post-conviction: balancing presumption of innocence against public order threats from violent multi-victim offenses

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 639 din 22 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, în dosarul nr. 2775/P/2003, s-a dispus condamnarea inculpatului O.I. în prezent deținut în Penitenciarul Galați, la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. și 4 ani pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 175 lit. c) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav și 4 ani pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus executarea de către inculpat a pedepsei celei mai grele de 12 ani închisoare sporită cu 3 ani, inculpatul executând în final 15 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 11 martie 2000 la zi.

În fapt, s-a reținut că, în data de 10 martie 2000, inculpatul O.I., folosindu-se de un cuțit a lovit partea vătămată O.F. în zona suprasternală și ulterior cu o nouă lovitură în piciorul stâng.

În aceleași împrejurări, a coborât de la etaj victima S.A., mama părții vătămate O.I., care s-a deplasat pe hol spre camera inculpatului, în spatele părții vătămate O.F.

Inculpatul, folosindu-se de același cuțit, a lovit victima cauzându-i un politraumatism cu plagă înțepat tăiată lombaro-stângă penetrante și plagă renală stângă care au condus la deces.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel inculpatul O.I.

La termenul din 15 iunie 2005, fixat pentru judecarea apelului, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Galați, în baza prevederilor art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpatului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și, în raport de faza procesuală în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului.

Împotriva încheierii din 15 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul O.I. care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 și art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impune în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.

În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că, în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor, inculpatul lovind cu cuțitul două persoane, una dintre acestea decedând după scurt timp, de circumstanțele personale ale inculpatului, dar și de conduita acestuia, care a avut o poziție procesuală nesinceră, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției.

Împrejurarea că în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii.

Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva încheierii din 15 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, în dosarul nr. 263/2005.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2005.