Gas transport network code dispute: Recurs allowed, lower decision set aside, and constitutional court referred on unconstitutionality exception
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) admitted the appellant’s appeal, set aside the lower court’s decision, and ordered the referral of a unconstitutionality exception to the Constitutional Court regarding Article 100, point 89 of Law No. 123/2012, resulting in a preliminary procedural victory for the applicant. The case involved an administrative action by a gas transport company challenging specific clauses of the ANRE No. 16/2013 Network Code for the National Gas Transmission System, specifically Article 6(1) of Annex 1 and the Exit SNT contract annex, which mandated payment for reserved transport capacity regardless of actual usage. The applicant argued that the statutory definition of gas transport was unclear and contradictory because it explicitly excluded "supply" while stating the purpose was "delivery" to customers, thereby creating legal uncertainty and violating the principles of legality and fair trial. The court’s decisive legal basis rested on the cumulative admissibility requirements under Article 29 of Law No. 47/1992, determining that the first-instance court erroneously rejected the exception for lack of relevance by failing to properly assess the connection between the statutory ambiguity and the dispute over the validity of invoices for alleged non-services, thus satisfying the threshold for constitutional review despite the ICCJ’s expressed opinion that the exception was likely unfounded on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 100 pct. 89 din Legea nr. 123/2012, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Gas transport network code dispute: Recurs allowed, lower decision set aside, and constitutional court referred on unconstitutionality exception: De asemenea, mai arată că excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respectiv condiţia potrivit căreia norma vizată de excepţie trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 24.08.2021, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, a formulat contestaţie împotriva Codului reţelei pentru Sistemul naţional de transport al gazelor naturale, reglementat prin Ordinul 16/2013 al ANRE şi a solicitat să se constate nulitatea art. 6 (1) din Anexa 1 la Ordinul ANRE nr. 16/2013 - Contract de transport al gazelor naturale aferent punctelor de intrare în SNT, aşa cum era acesta în vigoare la momentul încheierii contractului de transport al gazelor naturale, art. 12 lit. b) din Anexa 1 la Ordinul ANRE nr. 16/2013 precum şi din Anexa 1^2 la acelaşi ordin - Contract de transport al gazelor naturale aferent punctelor de ieşire din SNT, să se procedeze la anularea acestora şi la obligarea ANRE la adaptarea lor, conform solicitărilor.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din 6 iunie 2022, a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 pct. 89 din Legea 123/2012, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă arată că a solicitat anularea clauzei contractuale prevăzute la Art. 6 (1) din Anexa 1 la Ordinul ANRE nr. 16/2013 – Contract de transport al gazelor naturale aferent punctelor de intrare în SNT, aşa, cum era acesta în vigoare la momentul încheierii contractului de transport al gazelor naturale aferent punctelor de intrare în SNT nr. 6/26.09.2018, precum şi din Anexa 1^2 la acelaşi ordin - Contract de transport al gazelor naturale aferent punctelor de ieşire din SNT, aşa cum era acesta în vigoare la momentul încheierii contractului de transport al gazelor naturale aferent punctelor de ieşire din SNT nr. 69/26.09.2018 - UR va plăti OTS contravaloarea capacităţii de transport rezervate, stabilită în baza tarifului de rezervare de capacitate aplicabil la momentul la care poate fi utilizată capacitatea rezervată.
Recurenta mai arată că a încheiat contracte de transport care implicau, din punctul său de vedere, atât transportul efectiv prin conducte, cât şi furnizarea gazelor naturale, drept pentru care soluţia care s-ar da în dezlegarea excepţiei de neconstituţionalitate are pe deplin legătură cu soluţia ce se va da în prezenta cauză, întrucât s-ar pune în discuţie valabilitatea unor facturi emise pentru servicii neprestate.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Intimata a arătat că în cuprinsul cererii de recurs nu se menţionează care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de către judecătorul fondului.
De asemenea, mai arată că excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respectiv condiţia potrivit căreia norma vizată de excepţie trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea de chemare în judecată iniţială, reclamanta a solicitat anularea clauzei contractuale prevăzute la Art. 6 (1) din Anexa 1 la Ordinul ANRE nr. 16/2013 – Contract de transport al gazelor naturale aferent punctelor de intrare în SNT, aşa cum era acesta în vigoare la momentul încheierii contractului de transport al gazelor naturale aferent punctelor de intrare în SNT nr. 6/26.09.2018, precum şi din Anexa 1^2 la acelaşi ordin - Contract de transport al gazelor naturale aferent punctelor de ieşire din SNT, aşa cum era acesta în vigoare la momentul încheierii contractului de transport al gazelor naturale aferent punctelor de ieşire din SNT nr. 69/26.09.2018 - UR va plăti OTS contravaloarea capacităţii de transport rezervate, stabilită în baza tarifului de rezervare de capacitate aplicabil la momentul la care poate fi utilizată capacitatea rezervată.
Obiectul sesizării Curţii Constituţionale îl reprezintă art. 100 pct. 89 din Legea nr. 123/2012, potrivit căruia: "transportul gazelor naturale - vehicularea gazelor naturale printr-o reţea care constă în principal din conducte de înaltă presiune, alta decât o reţea de conducte de alimentare din amonte şi decât acea parte din conductele de înaltă presiune care este folosită în principal pentru distribuţia de gaze naturale la nivel local, în scopul de a le livra clienţilor, dar fără a include furnizarea".
Textul de lege criticat reprezintă o sursa de incertitudine care permite arbitrariul în aplicarea legii, ceea ce nu este permis, textul de lege fiind lipsit de coerenţă în condiţiile în care exclude furnizarea, dar permite livrarea, fiind în măsura să dea naştere unei incertitudini permanente şi să diminueze încrederea subiectului de drept în sistemul legislativ, care reprezintă una dintre componentele statului de drept.
De asemenea, textul de lege trebuie să prevadă fără echivoc situaţia juridică pe care o reglementează şi să nu lase loc la interpretări, norma legislativă trebuind să fie clară şi precisă.
În accepţiunea Curţii Constituţionale, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite cerinţe calitative, printre acestea numărându-se şi previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat.
Lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a textului de lege criticat duce la încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, în condiţiile în care nu se poate afirma cu certitudine că operaţiunea de transport reglementată de art. 100, pct. 89 din Legea 123/2012, include sau nu ajungerea produsului contractat la client.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:
- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;
- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.
Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.
Înalta Curte constată că pentru a sesiza Curtea Constituţională, instanţa trebuie să analizeze dacă excepţia îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege.
În cauza de faţă, instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond în mod greşit a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă, apreciind că nu are legătură cu cauza.
Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a avut în vedere la pronunţarea încheierii susţinerile prezentate în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Astfel, s-a susţinut că dispoziţia legală a cărei constituţionalitate se invocă, nu întruneşte exigentele de claritate, precizie şi previzibilitate, fiind astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi cu dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.
S-a susţinut că este neconstituţională partea finala a textului de lege, respectiv sintagma "în scopul de a le livra clienţilor, dar fără a include furnizarea"
Practic, legiuitorul, în aceeaşi reglementare, deşi stabileşte că scopul transportului de gaze naturale îl reprezintă livrarea acestuia clienţilor, exclude în mod expres furnizarea, ceea ce face ca textul de lege să fie lipsit de claritate, precizie şi previzibilitate.
Sintagma criticată nu este enunţată cu suficientă precizie, livrarea excluzând furnizarea, deşi cele două noţiuni au, practic, aceeaşi finalitate, şi anume asigurarea ajungerii produsului (în speţă gaze naturale) la cocontractant.
S-a mai arătat că textul de lege criticat reprezintă o sursă de incertitudine care permite arbitrariul în aplicarea legii, ceea ce nu este permis, textul de lege fiind lipsit de coerenţă în condiţiile în care exclude furnizarea, dar permite livrarea, fiind în măsură să dea naştere unei incertitudini permanente şi să diminueze încrederea subiectului de drept în sistemul legislativ, care reprezintă una dintre componentele statului de drept.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Înalta Curte, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, va sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză.
În opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, autorul excepţiei indicând generic neconstituţionalitatea textului de lege, fără însă a preciza concret în ce constă contradicţia dintre textul de lege criticat şi dispoziţiile constituţionale menţionate.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată şi, rejudecând, va admite cererea şi, pe cale de consecinţă, va dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor regăsite în art. 100 pet. 89 din Legea nr. 123/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva încheierii din 6 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată şi rejudecând:
Admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamanta A. S.A..
Dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor regăsite în art. 100 pct. 89 din Legea 123/2012.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.