Jurisdictional conflict over salary disputes involving public officials: application of Art. 536 C. adm. and Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa – secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023 la data de 28.12.2023, reclamanţii A., B., C. şi D., angajaţi ai Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene, pe cale de excepţie au invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. XXVI pct. 1 şi pct. 10, precum şi ale art. XXIV din Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung şi au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

- anularea Deciziilor de soluţionare a contestaţiilor, formulate în procedura prealabilă, cu consecinţa admiterii acestora;

- anularea Ordinelor emise la 30.10.2023, prin care au fost stabilite drepturile salariale ale personalului din cadrul Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene, ca urmare a prevederilor pct. 10 din Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung şi a Ordinului nr. 4100/30.10.2023 privind aplicarea prevederilor art. XXVI pct. l din Legea nr. 296/2023;

- obligarea pârâtului la emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale corespunzătoare;

- obligarea pârâtului la plata drepturilor de mai sus, actualizate cu indicele de inflaţie, ca urmare a devalorizării monedei naţionale, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data efectuării plăţii şi pentru viitor;

- obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale cuvenite pentru drepturile restante, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data plăţii integrale a acestora;

- obligarea Ministerului la plata cheltuielilor de judecată -generate de prezentul litigiu.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 210/16.04.2024 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa – secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată de instanţă din oficiu.

A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. şi D., angajaţi ai Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti – secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că având în vedere că prezentul litigiu are ca obiect anularea unor ordine de salarizarea emise de o autoritate centrală Ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene în ceea ce priveşte stabilirea unor drepturi salariale ale funcţionarilor publici, şi a apreciat că aparţine curţii de apel secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare faţă de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019.

Tribunalul a reţinut şi decizia pronunţată de instanţa supremă în soluţionarea recursului în interesul legii nr. 22/2020, prin care s-a stabilit că în litigiile de funcţie publică vizând obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate precum şi atunci când angajatorul nu a emis un act administrativ ori actul nu a fost comunicat funcţionarului public, acesta se poate adresa direct instanţei de contencios administrativ, fără a fi necesar ca anterior sesizării instanţei să fi solicitat angajatorului acordarea aceloraşi drepturi.

În speţă, reclamanţii au parcurs procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu privire la actul administrativ a cărui anulare se solicită şi care vizează drepturile salariale ale unor funcţionari publici, iar dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a doua, stabilesc în favoarea curţii de apel competenţa de soluţionare a litigiilor privind acte administrative emise autorităţi publice centrale, precum Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

2.2. Prin sentinţa nr. 455/24.10.2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalul Dâmboviţa – secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, a fost suspendată din oficiu judecarea cauzei şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a constatat că acţiunea are ca obiect un element al raportului de serviciu, respectiv drepturile salariale ale funcţionarilor publici din Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi nu au fost identificate dispoziţii speciale derogatorii cu privire la stabilirea unei alte competenţe.

Enunţând dispoziţiile art. 536 C.adm. şi art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, curtea a apreciat că nu se poate reţine criteriul rangului autorităţii în speţă, câtă vreme actele administrative contestate privesc drepturi salariale (anularea Ordinelor emise la 30.10.2023, prin care au fost stabilite drepturile salariale ale personalului din cadrul Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene) şi deci raportul de serviciu al funcţionarului public.

A constatat instanţa că obiectul prezentei cereri este reprezentat de un act administrativ emis în materia funcţiei publice şi astfel competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului în circumscripţia căruia reclamanţii îşi au domiciliul, în cauză acesta fiind Tribunalul Dâmboviţa faţă de domiciliul reclamanţilor în judeţul Dâmboviţa.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Pentru identificarea instanţei competente material este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Instanţa de contencios administrativ a fost investită cu cererea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., angajaţi ai Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene, prin care, pe cale de excepţie, au invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. XXVI pct. 1 şi pct. 10, precum şi ale art. XXIV din Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung şi au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: anularea Deciziilor de soluţionare a contestaţiilor, formulate în procedura prealabilă, cu consecinţa admiterii acestora; anularea Ordinelor emise la 30.10.2023, prin care au fost stabilite drepturile salariale ale personalului din cadrul Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene, ca urmare a prevederilor pct. 10 din Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung şi a Ordinului nr. 4100/30.10.2023 privind aplicarea prevederilor art. XXVI pct. l din Legea nr. 296/2023; obligarea pârâtului la emiterea Ordinelor de stabilire a drepturilor salariale corespunzătoare; obligarea pârâtului la plata drepturilor de mai sus, actualizate cu indicele de inflaţie, ca urmare a devalorizării monedei naţionale, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data efectuării plăţii şi pentru viitor; obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale cuvenite pentru drepturile restante, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data plăţii integrale a acestora.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 536 C.adm. "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Înalta Curte, în acord cu opinia curţii de apel, constată că acţiunea are ca obiect un element al raportului de serviciu, respectiv drepturile salariale ale funcţionarilor publici din Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi nu au fost identificate dispoziţii speciale derogatorii cu privire la stabilirea unei alte competenţe.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În speţă, actele administrative contestate privesc drepturi salariale (anularea Ordinelor emise la 30.10.2023, prin care au fost stabilite drepturile salariale ale personalului din cadrul Ministerului Investiţiilor şi Proiectelor Europene) şi, deci, raportul de serviciu al funcţionarului public.

Aşadar, obiectul prezentei cereri este reprezentat de un act administrativ emis în materia funcţiei publice şi astfel competenţa de soluţionare a cauzei, potrivit dispoziţiilor legale antereferite, revine tribunalului în circumscripţia căruia reclamanţii îşi au domiciliul, în cauză acesta fiind Tribunalul Dâmboviţa faţă de domiciliul reclamanţilor în judeţul Dâmboviţa.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.