Disciplinary jurisdiction conflict resolved in favor of tribunal for dentist's annulment action

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024 din camera de consiliu

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată, la data de 27.11.2023, sub numărul x/2023, pe rolul Tribunalului Bihor – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor Stomatologi din România şi Colegiul Medicilor Stomatologi Bihor, pe cale de excepţie, constatarea nulităţii absolute a Deciziei nr. 09/26.05.2023 emise de Colegiul Medicilor Stomatologi din România şi constatarea nulităţii pârâţilor din dreptul de a demara acţiunea disciplinară împotriva sa sau, în subsidiar, constatarea prescripţiei dreptului părţilor la efectuarea acţiunii disciplinare, raportat la art. 457 din Legea nr. 95/2006, şi anularea Deciziei nr. 09/26.05.2023 emise de Colegiul Medicilor Stomatologi din România-Comisia superioară de disciplină şi a Deciziei nr. 06/07.11.2022 emise de Colegiul Medicilor Stomatologi Bihor-Comisia de disciplină.

Prin sentinţa civilă nr. 468 din 21 iunie 2024, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi Bihor, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.

A reţinut instanţa că emitentul deciziei contestate, Colegiul Medicilor Stomatologi din România, este un organism central, ceea ce atrage competenţa curţii de apel, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Dispoziţiile art. 459 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii se referă la răspunderea disciplinară a medicilor, fiind prevăzută calea de atac în faţa tribunalului doar împotriva deciziilor de sancţionare a Comisiei superioare de disciplină, entitate diferită de Colegiul Medicilor Stomatologi din România.

A mai reţinut instanţa că Regulamentul aplicabil medicilor stomatologi din România la data pronunţării deciziei atacate, 26.05.2023, este cel adoptat prin Decizia nr. 3/1AGN/2023, în vigoare din 01.05.2023, argumentele reclamantului bazate pe un regulament care nu se afla în vigoare la data emiterii deciziei neputând justifica reţinerea competenţei în favoarea tribunalului.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe sesizate

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 27.08.2024.

Prin sentinţa nr. 179 din 10 octombrie 2024, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

La pronunţarea acestei hotărâri, Curtea a apreciat că, atât la data declanşării procedurii disciplinare, cât şi la data emiterii Deciziei nr. 6/07.11.2022 a Comisiei de disciplină a Colegiului Medicilor Stomatologi Bihor, era în vigoare forma art. 542 alin. (7) din Legea nr. 95/2006, care stabilea că împotriva deciziei Comisiei superioare de disciplină medicul stomatolog poate formula acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia îşi desfăşoară activitatea.

De asemenea, chiar prin raportare la forma în vigoare la data pronunţării Deciziei nr. 9/26.05.2023 a Comisiei superioare de disciplină a Colegului Medicilor Stomatologi din România, dispoziţiile art. 5401 alin. (1) nou introduse în Legea nr. 95/2006 fac trimitere la antrenarea răspunderii disciplinare a medicului stomatolog în condiţiile prevăzute de Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale Colegului Medicilor Stomatologi din România (CMSR), regulament aprobat prin Decizia nr. 5/2008 a CMSR.

Art. 43 alin. (7) din acest regulament, în vigoare la 26.05.2023, statua că împotriva deciziei Comisiei superioare de disciplină medicul dentist sancţionat poate formula acţiune în anulare conform art. 542 alin. (7) din Legea nr. 95/2006. Astfel, chiar dacă art. 542 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 nu mai era în vigoare la 26.05.2023, la acea dată era în vigoare art. 43 alin. (7) din regulamentul menţionat.

A mai apreciat Curtea că prezintă relevanţă şi norma juridică cuprinsă la art. 50 din Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 5/2008 a CMSR, conform căreia prezentul regulament se completează cu dispoziţiile titlului XIII din Legea nr. 95/2006, ale ROF şi ale Codului deontologic al medicului dentist, iar art. 101 alin. (2) din ROF prevede că împotriva deciziei Comisiei superioare de disciplină medicul stomatolog sancţionat poate formula acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia îşi desfăşoară activitatea.

Astfel, şi în virtutea normei speciale de competenţă cuprinsă la art. 101 alin. (2) din ROF adoptat prin Decizia nr. 5/2007, care au completat inclusiv la data de 26.05.2023 Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 5/2008 a CMSR, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului.

A mai reţinut instanţa şi faptul că, din cuprinsul modificărilor legislative survenite prin Legea nr. 308/2022, nu se relevă vreo intenţie a legiuitorului de a se îndepărta, în privinţa medicilor stomatologi, de la soluţia legislativă anterior menţionată, aceste modificări relevând o reorientare a legiuitorului în privinţa altor aspecte fără relevanţă în privinţa stabilirii competenţei.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 133-135 şi art. 136 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competenţă, în raport cu obiectul cauzei şi cu dispoziţiile legale incidente, reţine următoarele.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A., medic stomatolog, a solicitat anularea Deciziei nr. 09/26.05.2023 emise de Colegiul Medicilor Stomatologi din România-Comisia superioară de disciplină şi a Deciziei nr. 06/07.11.2022 emise de Colegiul Medicilor Stomatologi Bihor-Comisia de disciplină.

Deci, litigiul ce face obiectul cauzei priveşte antrenarea răspunderii disciplinare a unui medic stomatolog, materie care este reglementată de norme juridice speciale inclusiv sub aspectul instanţei competente să soluţioneze acţiunea în anularea deciziilor emise de instituţiile competente.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 542 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, forma în vigoare la data iniţierii procedurii disciplinare împotriva reclamantului A., 05.08.2022, dată la care s-a declanşat procedura disciplinară prin înregistrarea unei plângeri împotriva sa, "Împotriva deciziei Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul stomatolog sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia îşi desfăşoară activitatea".

În aceste condiţii, raportat la forma legii speciale de procedură vizând antrenarea răspunderii disciplinare a medicilor stomatologi, astfel cum a fost în vigoare la data declanşării procedurii disciplinare, care cuprindea şi norma specială de competenţă mai sus citată, competenţa materială de soluţionare a acţiunii de faţă aparţine tribunalului.

În ceea ce priveşte forma actuală a Legii nr. 95/2006, în vigoare la data sesizării instanţei de judecată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 308/2022, Înalta Curte constată că nici art. 542 şi nici articolele următoare nu mai cuprind nicio referire expresă la instanţa competentă a soluţiona contestaţia formulată de mediul stomatolog sancţionat împotriva deciziei Comisiei superioare de disciplină.

Or, Înalta Curte constată că legiuitorul în cuprinsul Legii nr. 95/2006, atât în forma anterioară Legii nr. 308/2022, cât şi în cea ulterioară, a reglementat în mod unitar, în privinţa fiecărei categorii de personal medical vizate de acest act normativ, faptul că instanţa competentă să soluţioneze acţiunea îndreptată împotriva deciziei Comisiei Superioară de Disciplină a colegiului specific al fiecărei categorii în discuţie este secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea personalul medical sancţionat.

Acest aspect rezultă din prevederile art. 459 (medicul sancţionat) şi art. 632 (farmacistul sancţionat) din Legea nr. 95/2006, articole nemodificate prin Legea nr. 308/2022, şi din art. 542 (medicul stomatolog sancţionat) din Legea nr. 95/2006 în forma anterioară Legii nr. 308/2022.

Astfel, fiind vorba despre o competenţă specială în privinţa acţiunilor în anularea deciziilor emise de comisiile superioare de disciplină formulate de personalul medical prevăzut de această lege, nu se poate interpreta, în absenţa unei dispoziţii legale exprese, că legiuitorul ar fi dorit ca, în ceea ce-i priveşte pe medicii stomatologi, să fie incidente normele de competenţă generale prevăzute de Legea nr. 554/2004.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, din punct de vedere material, în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Colegiul Medicilor Stomatologi Bihor şi Colegiul Medicilor Stomatologi din România în favoarea Tribunalului Bihor – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.