Jurisdiction for mining royalty disputes determined by debt value rather than issuing authority rank

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 04.07.2024, înregistrată sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară, a solicitat suspendarea executării dispoziţiei nr. 6016/251622/IEF/25.06.2024, prin intermediul căreia s-a stabilit în sarcina acesteia obligaţia de plată a unei creanţe bugetare în cuantum de 513.761 de RON, cu titlu de redevenţă minieră.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin decizia civilă nr. 5390 din data de 2 august 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În motivarea soluţiei, a reţinut că actul administrativ este emise de Ministerul Finanţelor Publice, care este o autoritate centrală.

Obligaţiile prevăzute prin Dispoziţia obligatorie nr. 6016/251622/IEF/25.06.2024 şi care reprezintă redevenţa minieră, calculată conform Legii minelor nr. 85/2003 au fost stabilite în urma unei inspecţii economice – financiare, care este o noţiune distinctă de cea de inspecţie fiscală, în urma căreia se stabilesc taxe şi impozite în sarcina contribuabililor. Baza legală a organizării acestei inspecţii o constituie prevederile O.U.G.. nr. 94/2011, art. 2 din acest act normativ stabilind că Ministerul Finanţelor Publice efectuează inspecţia economico-financiară la operatorii economici.

Obligaţiile stabilite în sarcina reclamantei şi contestate de aceasta nu sunt stabilite în urma unei inspecţii fiscale efectuate care se efectuează în temeiul legislaţiei fiscale.

Totodată, tribunalul a reţinut faptul că reclamanta a formulat plângere prealabilă nu în temeiul prevederilor Codului de procedură fiscală, ci în temeiul prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aspect care are este considerat relevant de Tribunal în stabilirea naturii obligaţiilor stabilite în sarcina reclamantei.

Întrucât obligaţiile stabilite prin actele administrative contestate nu au natura unor taxe şi impozite, în vederea stabilirii competenţei, nu operează criteriul valoric, ci urmează a se aplica criteriul atributiv de competenţă constând în rangul autorităţii emitente, respectiv Ministerul Finanţelor Publice.

Actul administrativ contestat fiind emis de o autoritate publică centrală, competenţa materială de soluţionare aparţine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţii de apel, iar competenţa teritorială, Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere sediul reclamantei.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1534 din data de 30.09.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a -IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţei materiale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal; a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut că actul contestat este un titlu de creanţă ce cuprinde o creanţă bugetară compusă din redevenţă datorată bugetului general consolidat pentru trimestrele I, II, III, IV anul 2019, trimestrele II, III, IV anul 2020, trimestrele II, III, IV anul 2022, trimestrul IV anul 2023, dobânzi şi penalităţi.

În înţelesul Legii minelor, prin redevenţă minieră se înţelege suma datorată conform legii de către titular pentru concesionarea/administrarea activităţilor de exploatare a resurselor minerale, bunuri ale domeniului public al statului (art. 3 pct. 31 din Legea nr. 85/2003).

Curtea a calificat litigiul ca fiind unul ce are caracter fiscal, în sensul că priveşte o sumă de bani ce are titlu de redevenţă pentru exploatarea unor bunuri ce aparţin domeniului public al statului, dat fiind faptul că suma litigioasă, deşi nu este enumerată expres în cuprinsul prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, poate fi asociată unei sume ce se face venit la bugetul unei unităţi administrativ teritoriale sau statului asemenea unor taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora.

Drept urmare, competenţa de soluţionare a cauzei nu se stabileşte în funcţie de poziţionarea autorităţii emitente, astfel cum a statuat Tribunalul Bucureşti, ci în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 3.000.000 RON, competenţa de soluţionare a cauzei aparţinând primei instanţe sesizate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară, a solicitat suspendarea executării 6016/251622/IEF/25.06.2024 emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la legalitatea măsurilor dispuse prin această dispoziţie.

Înalta Curte reţine că prin dispoziţia obligatorie emisă de pârâtă a fost stabilită o creanţă bugetară reprezentată de o redevenţă minieră datorată bugetului general consolidat pentru trimestrele I, II, III, IV anul 2019, trimestrele II, III, IV anul 2020, trimestrele II, III, IV anul 2022, trimestrul IV anul 2023, dobânzi şi penalităţi, în valoare totală de 513.761 RON.

Potrivit art. 3 pct. 31 din Legea nr. 85/2003 redevenţa minieră este definită ca fiind suma datorată conform legii de către titular pentru concesionarea (administrarea) activităţilor de exploatare a resurselor minerale, bunuri ale domeniului public al statului.

În conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său."

Textul de lege mai sus citat prevede două criterii de determinare a competenţei, în funcţie de obiectul litigiului: criteriul poziţionării autorităţii emitente a actului atacat în sistemul administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) şi criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte o sumă de bani ce are titlu de redevenţă pentru exploatarea unor bunuri ce aparţin domeniului public al statului, această sumă deşi fără a fi enumerată expres în cuprinsul prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 această poate fi asociată unei sume ce se face venit la bugetul unei unităţi administrativ teritoriale sau statului asemeni unor taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, astfel că, competenţa nu se stabileşte în funcţie de poziţionarea autorităţii emitente, ci în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 3.000.000 RON.

Cum în speţă, suma ce reprezintă creanţa bugetară/redevenţă minieră stabilită prin dispoziţia obligatorie este în valoare totală de 513.761 RON iar contestatoarea urmăreşte suspendarea acestei Deciziei, prin faptul că această sumă nu depăşeşte pragul valoric de 3.000.000 RON prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cauzei cade în sarcina tribunalului.

Din perspectiva competenţei teritoriale prin raportare la acelaşi text de lege (art. 10 din Legea nr. 554/2004), având în vedere că domiciliul reclamantei se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, aceasta este instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze această cauză.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

.Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 octombrie 2024.