Public works contract price adjustment claim assigned to Tribunal Cluj on mandatory territorial jurisdiction

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată sub numărul x/2024, la Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul SOCIETATEA DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI ELECTRICE ROMANIA S.A., a solicitat să se dispună obligarea pârâtului la încheierea actului adiţional la contractul nr. x/13.10.2022, în sensul majorării preţului contractului sub aspectul valorii manoperei actualizată conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2023, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 RON/zi, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la îndeplinirea obligaţiilor, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1915/2024 pronunţată în data de 09 iulie 2024 de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj, secţia Mixtă, contencios administrativ şi fiscal de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea soluţiei, a reţinut, raportându-se la art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data introducerii cererii introductive) şi art. 116 C. proc. civ., competenţa instanţei de la sediul achizitorului, conform clauzei atributive de competenţă de la art. 29.2 din contractul de execuţie lucrări nr. x/13.10.2022, prin care părţile au convenit ca instanţele de la sediul beneficiarului (DEER SA-Sucursala Braşov, cu sediul în Braşov, jud. Braşov) să soluţioneze litigiile ivite între acestea în legătură cu executarea contractului.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 707/CA din data de 9 septembrie 2024, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă a Tribunalului Braşov, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantă în favoarea Tribunalului Cluj şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă teritorială, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut că regimul juridic al competenţei teritoriale instituite de prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 este de ordine publică, neputând fi înlăturat, aspect care rezultă din interpretarea per a contrario a chiar textului art. 126 C. proc. civ.. care reglementează posibilitatea alegerii competenţei teritoriale în cazurile privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună, ipoteză legală în care nu se pot include raporturile juridice de drept administrativ, specifice dreptului public, cu referire în concret la materia contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat ca instanţa să dispună obligarea pârâtului la încheierea actului adiţional la contractul nr. x/13.10.2022, în sensul majorării preţului contractului sub aspectul valorii manoperei actualizată conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2023, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 RON/zi, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la îndeplinirea obligaţiilor, cu cheltuieli de judecată.

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport caracterul cererii de chemare în judecată şi prevederile legale incidente în materie.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat necompetente teritorial să soluţioneze litigiul, apreciind diferit cu privire la cazurile în care părţile pot să dispună cu privire la instanţele care să soluţioneze litigiile ivite între acestea, în legătură cu executarea contractului.

Înalta Curte constată că, obiectul principal al cererii de chemare în judecată priveşte obligarea pârâtei să încheie un act adiţional la un contract de achiziţii publice, prin care să se majoreze preţului contractului sub aspectul majorării valorii manoperei care să fie actualizată conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2023, situaţie care vizează raporturi juridice de drept administrativ, specifice dreptului public.

În cauză, nu este incidentă teza cuprinsă de art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia părţile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, aşa cum a reţinut Tribunalul Cluj prin sentinţa de declinare a competenţei, întrucât majorarea preţului contractului de achiziţie publică nu face parte din categoria bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună.

Potrivit art. 53 din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data introducerii cererii introductive) privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor: alin. (1) - Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, în termen de 45 de zile.

(11) - Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.". (12) Acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (11) se pot introduce şi la instanţele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcţionează o unitate ce aparţine autorităţii contractante.

coroborat cu dispoziţiile art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Întrucât reclamanta a investit, cu cererea de chemare în judecată, instanţa de la sediul autorităţii contractante (Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj), situată pe raza de competenţă a Tribunalului Cluj, competenţa teritorială nu putea fi stabilită în cauză în favoarea Tribunalului Braşov dat fiind competenţa alternativă reglementată de art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal şi de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice România S.A., în favoarea Tribunalului Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal şi de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 octombrie 2024.