Contestability of medical fitness rejection in public employment: lateness of complaint for annulment and the non-alternative nature of the 15-day and 1-year deadlines.

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 28.04.2022 pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne:

- să se constate faptul că a promovat, raportat la baremurile medicale impuse şi la rezultatele examenului teoretic, concursul organizat în data de 25.11.2021 de către pârât, fiind clasat pe primul loc;

- anularea ca nefondată şi neîntemeiată a soluţiei date în răspunsul nr. x din 12.02.2022 de soluţionare a contestaţiei, cu privire la decizia "inapt", stabilită de Comisia Medicală de la Oradea, ca urmare a reevaluării medicale de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Direcţiei Medicale a Ministerului Afacerilor Interne, ce a avut loc la data de 18.01.2022, prin care i s-a comunicat menţinerea soluţiei;

- obligarea pârâtului la angajarea sa pe postul pentru care a susţinut concursul, precum şi obligarea acestuia la plata drepturilor salariale cuvenite, începând cu data introducerii acţiunii şi până la angajarea sa efectivă, aferente postului pentru care a susţinut concursul, cu cheltuieli de judecată.

La data de 05.05.2022, reclamantul A. a formulat o cerere de completare şi modificare a cererii introductive, prin care a solicitat ca petitul nr. 2 al cererii de chemare în judecată să vizeze anularea soluţiei date în răspunsul nr. x din 12.02.2022, primită de către reclamant la data de 24,02.2022 cu privire la contestaţia formulată în privinţa deciziei "inapt", stabilită de Comisia Medicală de la Oradea, ca urmare a reevaluării medicale de către Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Direcţiei Medicale a Ministerului Afacerilor Interne, reevaluare care a avut loc în data de 18.01.2022 la ora 12:00, prin care i s-a comunicat faptul că Direcţia Medicală a menţinut soluţia de "inapt" şi anularea adresei nr. x/2022, conţinând răspunsul la plângerea administrativă prealabilă.

2 Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 316 din 7 decembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată completată şi modificată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia Medicală a Ministerului Afacerilor Interne şi Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

3 Recursul formulat

Împotriva sentinţei nr. 316 din 7 decembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii cererii introductive, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.

4 Hotărârea Înaltei Curţi asupra recursului, atacată cu contestaţie în anulare

Prin decizia nr. 81 din 11 ianuarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, s-a respins recursul declarat de reclamantul A. şi recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 316 din 7 decembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursul incident declarat de pârâta Direcţia Generală Permise de Conducere şi Înmatriculări împotriva încheierii din data de 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

5. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei nr. 81 din 11 ianuarie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

6. Apărările formulate în cauză

6.1. Intimatul Ministerul Afacerilor Interne – Direcţia medicală a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată, având în vedere că nu se face dovada cazurilor de contestaţie în anulare invocate.

6.2. Intimata Direcţia Generală Permise de Conducere şi Înmatriculări a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, având în vedere că în speţă, contestaţia aduce în discuţie aspecte privind fondul cererii de chemare în judecată şi că aspectele arătate nu se circumscriu cazurilor de contestaţie în anulare invocate.

6.3. Intimatul Ministerul Afacerilor Interne – Direcţia Generală Juridică a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestaţiei în anulare, în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar, ca neîntemeiată.

Arată că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra singurului motiv de casare invocat.

7. Procedura de soluţionare a contestaţiei în anulare

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei în anulare şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia din data de 26 iunie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 30 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând, în condiţiile art. 248 din C. proc. civ., cu prioritate, excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este tardivă.

8.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (...) 2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte"; iar la alin. (2) se prevede: "(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează."

Conform art. 184 alin. (1) C. proc. civ. "Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel."

Potrivit art. 185 alin. (1) din acelaşi Cod: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În cauza de faţă, decizia instanţei de recurs, nr. 81 din 11 ianuarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 a fost comunicată contestatorului la data de 12.02.2024 prin TDS şi la data de 04.03.2024 prin poştă, conform raportului de transmitere a comunicării depus la dosarul de recurs, ce atestă vizualizarea documentului la data de 12.02.2024 şi a procesului-verbal de înmânare aflat la fila x verso din dosarul de recurs, iar contestatorul a formulat contestaţia în anulare la data de 06.06.2024 prin email .

În acest context, Înalta Curte constată că termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă de la data comunicării hotărârii pronunţate de către instanţa de recurs - 12.02.2024 şi s-a împlinit la data de 28.02.2024, ce cădea într-o zi de miercuri, zi lucrătoare.

Chiar dacă s-ar lua în considerare data de 04.03.2024, când hotărârea a fost comunicată contestatorului prin poştă, contestaţia în anulare este tot tardivă, în raport de depunerea acesteia la data de 06.06.2024.

Înalta Curte constată că în cauză, contestaţia în anulare trebuia introdusă în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate în recurs.

În cauză, Înalta Curte constată că nu este incident termenul de un an la care face referire art. 506 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care acesta este un termen limită, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, acesta neconferind părţii posibilitatea de a formula contestaţia în anulare fie în termen de 15 zile de la comunicare, fie în termen de 1 an de la data rămânerii definitive.

Acest termen de un an are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice şi de a limita în timp durata unui proces, fără a avea semnificaţia că lasă la latitudinea părţilor posibilitatea să formuleze contestaţie în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive.

Cu alte cuvinte, dacă termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii a fost depăşit, contestaţia va fi privită ca tardivă, chiar dacă la data introducerii sale nu se epuizase termenul de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii, cum este cazul în speţă.

Cu privire la natura termenului de un an pentru introducerea contestaţiei în anulare s-a pronunţat şi Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 398 din 5 iunie 2019, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 20.09.2019, reţinând urătoarele:

"18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că (...) legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen. Procedând în acest fel, legiuitorul nu a avut intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv de a instaura un climat de ordine, indispensabil în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

19. Aşa fiind, termenele instituite prin textul de lege criticat au în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenţa lor contestaţia în anulare putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, afectând astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze. (....)

23. În actuala reglementare, termenul de un an prevăzut de art. 506 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ. are semnificaţia unui termen-limită, înăuntrul căruia trebuie să aibă loc comunicarea hotărârii definitive şi, totodată, exercitarea contestaţiei în anulare.

24. Faptul că hotărârea a fost comunicată înainte de împlinirea termenului de un an de la rămânerea definitivă a acesteia nu deschide dreptul părţii interesate să formuleze contestaţia în anulare oricând după comunicare şi până la împlinirea termenului de un an, aceasta având obligaţia să respecte termenul de 15 zile de la comunicare instituit prin art. 506 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ.. Aşadar, părţile nu pot formula contestaţie în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la rămânerea definitivă a hotărârii. Termenul de un an prevăzut de dispoziţiile legale criticate reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor pentru a nu afecta accesul liber la justiţie al persoanelor, determinat de eventualele erori procedurale."

În acelaşi sens, s-a pronunţat instanţa de contencios constituţional şi prin Decizia nr. 399 din 4 iulie 2023, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. (1) din C. proc. civ. şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 869 din 27.09.2023, prin care s-a statuat:

"14. Curtea observă că art. 506 alin. (1) din C. proc. civ. instituie termenul de formulare şi motivare a contestaţiei în anulare, respectiv 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data de la care hotărârea a rămas definitivă. În actuala reglementare, termenul de un an prevăzut de art. 506 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ. are semnificaţia unui termen-limită, înăuntrul căruia trebuie să aibă loc comunicarea hotărârii definitive şi, totodată, exercitarea contestaţiei în anulare (a se vedea Decizia nr. 398 din 5 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 20 septembrie 2019).

15. Cu alte cuvinte, Curtea reţine că legiuitorul a stabilit un termen unic de prescripţie în vederea introducerii contestaţiei în anulare, care începe să curgă întotdeauna de la data comunicării hotărârii şi expiră la împlinirea a 15 zile, dar fără a depăşi data-limită la care acesta se socoteşte a fi împlinit, respectiv un an de la data de la care hotărârea a rămas definitivă. Faptul că hotărârea a fost comunicată cu mai mult de 15 zile înainte de împlinirea termenului de un an de la rămânerea definitivă a acesteia nu deschide dreptul părţii interesate să formuleze contestaţia în anulare oricând după comunicare, până la împlinirea termenului de un an, aceasta având obligaţia să respecte termenul de 15 zile de la comunicare instituit prin art. 506 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ.. Aşadar, părţile nu pot formula contestaţie în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicare sau până la expirarea unui an de la rămânerea definitivă a hotărârii.

16. Aşa fiind, termenul de un an prevăzut de dispoziţiile legale criticate reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor pentru a nu afecta accesul liber la justiţie al persoanelor, determinat de pasivitatea/omisiunea organului judiciar de a comunica hotărârea judecătorească susceptibilă de a fi atacată cu contestaţie în anulare. De asemenea, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenţa lui contestaţia în anulare putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură să genereze o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă, afectând astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze. De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. Prin urmare, termenele procedurale instituite de textul de lege criticat reprezintă expresia aplicării dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus."

De asemenea, tot în acelaşi sens s-a pronunţat instanţa de contencios constituţional şi prin Decizia nr. 505/2023 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 89 din 31 ianuarie 2024, în care la pct. 17 s-a statuat că: "17. Faptul că hotărârea a fost comunicată înainte de împlinirea termenului de un an de la rămânerea definitivă a acesteia nu deschide dreptul părţii interesate să formuleze contestaţia în anulare oricând după comunicare şi până la împlinirea termenului de un an, aceasta având obligaţia să respecte termenul de 15 zile de la comunicare instituit prin art. 506 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ.. Aşadar, părţile nu pot formula contestaţie în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la rămânerea definitivă a hotărârii. Termenul de un an prevăzut de dispoziţiile legale criticate reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor pentru a nu afecta accesul liber la justiţie al persoanelor, determinat de eventualele erori procedurale."

Prin urmare, cele două termene instituite de art. 506 alin. (1) C. proc. civ. nu pot avea semnificaţia aplicării alternative a acestora, ci contestaţia în anulare se formulează în termen de 15 zile de la comunicare, iar termenul de un an se aplică în ipoteza în care hotărârea nu a fost redactată şi, prin urmare, comunicarea nu a avut loc în termenul de un an de la data rămânerii definitive a acesteia, partea având posibilitatea să formuleze cerere de repunere în termen, cu motivarea că nedepunerea contestaţiei în anulare în termen se datorează unui motiv temeinic justificat, neimputabil ei, respectiv neredactarea hotărârii şi, implicit, necomunicarea acesteia în limita termenului de un an prevăzut de lege, astfel cum reiese din Decizia Curţii Constituţionale nr. 398/2019, parag. 25.

Or, în speţă, o asemenea ipoteză nu poate fi reţinută, hotărârea instanţei de recurs fiind comunicată contestatorilor cu mult înainte de împlinirea termenului de un an.

8.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor 508 C. proc. civ., coroborate cu art. 248, art. 185 şi art. 506 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi va respinge prezenta contestaţie în anulare, ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 81 din 11 ianuarie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, ca tardivă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.