Prisoner's transfer appeal annulled as unmotivated; lower court judgment rejecting relocation and damages claim stands

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.10.2023 pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, anularea deciziei Directorului ANP cu privire la transferul reclamantului de la Penitenciarul Tulcea la Penitenciarul Vaslui, conform depoziţiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013.

Prin sentinţa nr. 329 din 11.12.2023, Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 21 din 17 ianuarie 2024, Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtă şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecat formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 21 din 17 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant A., solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi pronunţarea unei noi sentinţe prin care să se dispună transferul său la Penitenciarul Vaslui şi obligarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi a Penitenciarului Tulcea la plata prejudiciului constând în daune materiale şi morale, în cuantum de 50.000 RON.

Arată că a fost transferat de la Penitenciarul Vaslui la Penitenciarul Tulcea pe motivul supraaglomerării, în condiţiile în care în acest penitenciar se desfăşoară anumite activităţi infracţionale.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia netimbrării, excepţia tardivităţii şi excepţia nulităţii pentru nemotivare.

Pe fond, arată că la data de 04.01.2024, în baza dispoziţiei nr. 3934 s-a dispus transferul recurentului-reclamant de la Penitenciarul Tulcea la Penitenciarul Botoşani şi că, în ceea ce priveşte transferul recurentului la Penitenciarul Vaslui, acesta poate formula o nouă cerere de transfer, ce urmează a fi analizată, deşi problema supraaglomerării Penitenciarului Vaslui nu a fost încă rezolvată.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 29 aprilie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 30 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate excepţia de nemotivare a recursului formulat de către recurentul-reclamant A., invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând cererea de recurs formulată de către recurentul-reclamant A., Înalta Curte constată că acesta nu a indicat motivele de casare pe care se întemeiază cererea sa de recurs.

Mai mult, din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurent nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aceasta prezentând starea de fapt şi nemulţumirea sa faţă de respingerea cererii sale de transfer la Penitenciarul Vaslui, aspecte ce nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Astfel, recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă la adresa celor reţinute de către instanţa de fond prin hotărârea recurată, respectiv nu a arătat argumentele pentru care a considerat că soluţia instanţei de fond, de respingere ca neîntemeiată a cererii sale de chemare în judecată, este greşită.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, în speţă, susţinerile din cererea de recurs nu pot face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse legalităţii hotărârii recurate, care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât nu conţine motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi, în consecinţă, recursul nu este motivat.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Astfel fiind, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi analizate în calea de atac a recursului, Înalta Curte va anula recursul de faţă, ca nemotivat.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepţia nemotivării recursului şi va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinţei nr. 21 din 17 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nemotivării recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 21 din 17 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.