Recusal motion upheld; judges' failure to rule on bias invalidates appellate decision and remands case.

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2024

Asupra cererii de recurs de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

La 9 mai 2024, petentul A. a formulat cerere de recuzare a judecătorilor B., C. şi D. (membrii completului C 4), în dosarul nr. x/2022, arătând că aceştia se află în cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 2, 5 şi 13 C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 9 mai 2024, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de petentul A., privind recuzarea judecătorilor B., C. şi D. (membrii completului C4).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii indicate mai sus, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece încheierea menţionată încalcă regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Recurentul-reclamant a considerat că instanţa de judecată a respins în mod neîntemeiat cererea de recuzare, cu privire la motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 2, 5 şi 13 C. proc. civ., făcând o greşită aplicare a normelor invocate şi neanalizând în concret motivele de drept invocate.

Criticând hotărârea pronunţată de Curtea de apel, recurentul-reclamant a apreciat că această instanţă a respins cererea de recuzare fără a verifica în concret motivele de fapt arătate, rezumându-se la a analiza în mod teoretic şi abstract cauza şi fără a se apleca asupra dovezilor arătate.

A arătat că judecătoarele împotriva cărora a formulat cerere de recuzare se aflau in cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ., fiind părţi in dosarele nr. x/2023 si y/2023 ale Curţii de Apel Bucuresti, instanta la care recurentul-reclamant este judecător, menţionând în acest sens practica Curţii de Apel Piteşti care a admis cererile de abţinere similare ale judecătorilor sectiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Piteşti, invocând cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (5) C. proc. civ.

Motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este instituit ca o prezumţie legală absolută a lipsei aparenţei imparţialităţii judecătorului, instituind drept condiţie ca judecătorul - parte în dosar să funcţioneze la instanţa la care se află pe rol un alt dosar în care judecătorul, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor sunt părţi, înţelesul noţiunii de instanţă nefiind restricţionat doar la secţia sau completul din care face parte judecătorul, ci la instanţa judecătorească la care judecătorul - parte funcţionează efectiv.

Cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) punctul 13 C. proc. civ. rezidă şi din repartizarea manuala a dosarului nr. x/2022 judecătoarelor B., C. si D., printr-un act administrativ al preşedintelui sectiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Pitesti, judecător E., soţul judecătoarei B., încălcându-se astfel principiul repartizarii aleatorii, aspect ce reprezintă totodată un element de natură să aducă atingere imparţialităţi judecătoarelor recuzate.

Prin decizia nr. 685/2018 (punctul 188), Curtea Constituţională a statuat că repartizarea aleatorie a cauzelor în sistem informatic, cât şi caracterul aleatoriu al compunerii completului de judecată instituit prin lege, reprezintă garanţii aferente imparţialităţii obiective a instanţei, parte a dreptului la un proces echitabil.

A mai arătat recurentul-reclamant că a fost pusă în discuţie, din oficiu, direct în recurs, o chestiune care nu era de ordine publica si care nu fusese invocata de părţi până la acel moment procesual, respectiv admisibilitatea cererii formulate de petent privind sancţionarea contravenţională a persoanelor indicate în sesizările adresate autorităţii pârâte, creându-i astfel o situaţie mai grea in propria acţiune. În acest mod a fost încălcat dreptul prevăzut la art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la un recurs efectiv), indicând şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform căreia este contrar prevederilor normei juridice menţionate să i se permită unui terţ să ceară organelor administrative sancţiunea unei persoane, dar să nu i se permită contestarea în instanţă a hotărârii acelui organ administrativ, prin respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Or, calificarea cererilor privind sancţionarea persoanelor indicate în sesizările adresate paratei ANSPDCP ca inadmisibile, in conditiile in care această instituţie nu a efectuat vreo investigaţie si nu a sancţionat F., G. si H. S.R.L., deşi acestea nu au executat obligaţiile stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive prin care s-a constatat violarea datelor personale ale recurentului-reclamant ocrotite de Regulamentul (UE) 2016/679, denotă o conduită care naşte îndoieli cu privire la imparţialitatea magistraţilor respectivi.

Mai susţine recurentul-reclamant că judecătorul E. a dispus o masură nelegală şi în defavoarea sa în dosarul nr. x/2023, constând în recomunicarea sentintei nr. 121/17.10.2023 către pârâta Inspecţia Judiciară, deşi din actele de la dosar rezulta că hotărârea fusese deja comunicată.

Acest fapt a determinat exercitarea unui recurs tardiv de către pârâtă care decăzuse din dreptul de a formula calea de atac menţionată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a arătat că încheierea atacată este temeinică şi legală, lăsând la aprecierea instanţei admiterea sau respingerea recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Critica încheierii atacate se întemeiază pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătând că respingerea cererii de recuzare prin încheierea atacată au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de casare înglobează în el toate situaţiile de încălcare a normelor de procedură care se sancţionează cu nulitate expresă sau virtuală condiţionată de existenţa unei vătămări, mai puţin cele reglementate deja la un alt motiv de casare, cum sunt nulităţile exprese necondiţionate în cazul încălcării dispoziţiilor privind competenţa instanţei, compunerea şi constituirea completului, de asemenea enumerate la art. 176 C. proc. civ.

Imparţialitatea implică aparenţa de corectitudine a instanţei, incluzând aici şi percepţia subiectivă a părţilor cu privire la atitudinea magistraţilor, astfel încât pentru a asigura toate garanţiile procesuale privind dreptul la un proces echitabil, se impune neparticiparea judecătorului la soluţionarea cauzei deduse judecăţii, iar mecanismul procedural prin care devine operabilă cerinţa enunţată este asigurat de incompatibilitate.

,Aceasta reprezintă un incident procedural privitor la compunerea sau constituirea instanţei, prin care se înţelege situaţia în care un judecător nu poate participa la soluţionarea unei pricini, în cazurile expres prevăzute de lege, respectiv art. 41 şi art. 42 C. proc. civ. nerespectarea dispoziţiilor procedurale sub acest aspect atrage nulitatea necondiţionată de existenţa unei vătămări, conform art. 176 pct. 4 C. proc. civ.

Scopul instituţiei incompatibilităţii îl constituie respectarea dreptului la judecata cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, pentru a se asigura părţilor obiectivitate în soluţionarea pricinii.

Potrivit prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

În speţa de faţă, Înalta Curte apreciază că, în mod nelegal s-a respins cererea de recuzare, completul învestit cu soluţionarea acesteia reţinând că nu au fost dovedite împrejurările care să justifice temerea că imparţialitatea judecătorilor este îndoielnică, iar motivele de fapt invocate nu se circumscriu textelor legale invocate în susţinerea cererii de recuzare.

Cererea de recuzare formulată, în cadrul soluţionării cererii de recurs, de către recurentul-reclamant A., a fost întemeiată pe motivele prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 2, 5 şi 13 C. proc. civ.

Art. 42 alin. (1) pct. 2, 5 şi 13 C. proc. civ. prevăd faptul că judecătorul este incompatibil să judece:

- pct. 2: "când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;"

- pct. 5: "dacă el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părţi într-un proces care se judecă la instanţa la care una dintre părţi este judecător;"

- pct. 13: "atunci când există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa."

Din cuprinsul cererii de recurs, rezultă că recurentul-reclamant, invocând prevederile art. 42 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a susţinut că starea de incompatibilitate a judecătorilor împotriva cărora a formulat cerere de recuzare reiese din faptul că judecătorii menţionaţi în cuprinsul cererii au calitatea de părţi în dosarele înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2023 şi nr. y/2023, instanţă la care petentul este judecător.

Prin urmare, situaţia descrisă se încadrează în ipoteza prevăzută de textul de lege invocat în cererea de recuzare, motivul referindu-se la interesul direct sau indirect al judecătorului aflat într-o astfel de ipostază.

În motivarea încheierii ce face obiectul recursului de faţă, instanţa de fond a arătat că "ipoteza art. 42 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi reţinută, întrucât, prin încheierea pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în şedinţa camerei de consiliu din data de 18 ianuarie 2024, a fost respinsă cererea de abţinere formulată de doamnele judecător D., B. şi C.(membri ai completului C4), în temeiul disp. art. 42 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.."

Or, procedând în acest mod, prima instanţă nu a respectat reglementarea de soluţionare a acestui incident procedural, prevăzută de dispoziţiile art. 48 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., care stabilesc obligaţia instanţei de a se pronunţa şi asupra cererii de recuzare, atunci când declaraţia de abţinere este respinsă; doar în caz de admitere a declaraţiei de abţinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi respinsă, ca rămasă fără obiect.

Aşadar, prima instanţă trebuia să analizeze şi să se pronunţe asupra cererii de recuzare, întrucât declaraţiile de abţinere au fost respinse.

În plus, nu a fost motivată efectiv soluţia de respingere a cererii de recuzare cu care prima instanţă a fost învestită, întrucât doar menţionarea soluţiei referitoare la declaraţiile de abţinere nu complineşte lipsa indicării considerentelor care au determinat soluţia pronunţată, subzistând obligaţia motivării hotărârii, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., lipsa motivării atrăgând în aceste condiţii nulitatea actului procedural.

În acest context, constatând s-a produs o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, prin incidenţa unei nereguli de ordin procedural care se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi care nu poate fi înlăturată decât prin casarea încheierii recurate, instanţa de recurs apreciază că se impune casarea acesteia; totodată, va constata desfiinţată decizia nr. 446/R-CONT din 9 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 9 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 şi, în consecinţă, va constata desfiinţată decizia nr. 446/R-CONT din 9 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 9 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022.

Casează încheierea şi, rejudecând:

Admite cererea de recuzare formulată de petentul A..

Constată desfiinţată decizia nr. 446/R-CONT din 9 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.