Competence for service-penalty claims against central authorities: administrative vs. labor jurisdiction

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informaţii, a solicitat să se constate vătămarea drepturilor si intereselor sale legitime, in sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din OLIG 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea si actualizarea pensiei, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60, din Legea 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 si H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023, III. obligarea pârâtului Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne sa restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea si actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60, din Legea 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017, si H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13 01 2023, art. 1 si art. 2, conform gradului de Maior deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie, daca este cazul, si a plaţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin încheierea de şedinţă din data de 03.05.2024, completul specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Ilfov a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală şi a declinat competenţa în favoarea completurilor care soluţionează cauze în materia contenciosului administrativ.

La data de 21.02.2024, Tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a completului de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Ilfov şi a rămas în pronunţare.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 390/2024 din data de 7 martie 2024, Tribunalul Ilfov – secţia Civilă a admis excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Ilfov în cauza privind pe reclamantul A. şi pe pârâtele Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informaţii, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că acţiunea reclamantei este de competenţa completurilor specializate în soluţionarea cauzelor de contencios adminsitrativ şi au ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului care având calitatea de autoritate publică centrală, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 96 C. proc. civ. şi ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare aparţine Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 1430 din data de 10 septembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi funcţionale, invocată din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., şi pe pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informaţii.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Curtea de Apel a apreciat că acţiunea pendinte se refera la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat judecându-se conform procedurii determinate prin Legea nr. 223/2015 de către completul specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, acţiunea fiind însoţită şi de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulţumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Raportat la scopul urmărit de către reclamantă prin introducerea acestei acţiuni pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Guvernul României, Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale) faţă de care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.

În raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte constată potrivit dovezilor de la dosar că reclamantul are domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, motiv pentru care reţine că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Serviciului Român de Informaţii şi Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.