Judge's transfer refusal upheld; challenge dismissed as Council's cumulative staffing criteria lawful.

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea adresată secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii

Prin cererea formulată A., judecător la Tribunalul Bucureşti, a solicitat transferul la Curtea de Apel Ploieşti, invocând motive personale şi profesionale.

2. Hotărârea atacată

Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, prin Hotărârea nr. 945 din 14 mai 2024, a respins cererea de transfer de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Ploieşti, formulată de domnul judecător A..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Hotărârii nr. 945 din 14 mai 2024, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători A. a formulat contestaţie, solicitând anularea Hotărârii nr. 945 din 14.05.2024 emise de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită un act administrativ prin care sa dispună transferul său de la Tribunalul Bucureşti la Curtea de Apel Ploieşti.

În motivarea contestaţiei, contestatorul arată că a fost numit în funcţia de judecător prin Decretul Preşedintelui României nr. 242/2004, din acel moment exercitând numai activitatea de judecător. În momentul formulării prezentei solicitări, are o vechime în muncă de 25 de ani, din care în magistratură de 22 de ani şi 6 luni în mod neîntrerupt (incluzând perioada cursurilor Institutului Naţional al Magistraturii, respectiv perioada 2001 - 2003).

În susţinerea cererii de transfer a susţinut că are calitatea de judecător începând cu anul 2003, absolvind Institutul Naţional al Magistraturii început în luna octombrie 2001, deţine gradul corespunzător instanţei la care solicită transferul începând cu data de 22 iunie 2015 şi şi-a exprimat disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant.

Deşi a arătat că sunt îndeplinite criteriile reglementate de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor pentru a se dispune transferul la Curtea de Apel Ploieşti, hotărârea împotriva căreia a formulat contestaţie nu este motivată în mod corespunzător, deoarece aceasta nu cuprinde nicio referire la motivele de ordin personal şi profesional prezentate în cererea de transfer.

Deşi are o vechime de 22 ani şi 6 luni numai în funcţia de judecător şi deţine gradul profesional de curte de apel, grad care a fost obţinut în cadrul concursului de promovare efectivă a judecătorilor în funcţii de execuţie din anul 2015, având o vechime de 8 ani şi 9 luni în gradul profesional de judecător de curte de apel, Curtea de Apel Ploieşti avizând favorabil cererea de transfer, în motivarea soluţiei de respingere adoptate prin Hotărârea nr. 945 din 14.05.2024 emisă de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, nu s-a ţinut cont decât de avizele transmise de Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apei Bucureşti.

În opinia contestatorului, fără să efectueze evaluarea comparativă şi cumulativă a tuturor criteriilor de transfer stabilite de lege [art. 190 alin. (5) raportat la art. 192 din Legea nr. 303/2022], intimatul îşi motivează actul administrativ în raport de aspectele expuse în avizele nefavorabile exprimate de Curtea de Apel Bucureşti şi de Tribunalul Bucureşti, lansând ipoteza potrivit căreia transferul subsemnatului ar afecta în mod negativ activitatea Tribunalului Bucureşti, deoarece ar accentua deficitul de personal, întrucât la respectivul tribunal există un număr considerabil de posturi vacante, iar volumul de activitate s-a situat constant şi semnificativ peste media naţională. Ambele (pseudo) argumente relevă în realitate lipsa motivării actului administrativ atacat şi excesul de putere al intimatului, apt să justifice admiterea prezentei cereri introductive de instanţă astfel cum a fost formulată.

Avizul nefavorabil transferului exprimat de Tribunalul Bucureşti, în calitate de instanţă de la care se solicită transferul, se limitează la considerentul indefinit, potrivit căruia este necesară prezenţa în activitate la Tribunalul Bucureşti. Sunt necunoscute motivele cuprinse în avizul exprimat de Curtea de Apel Bucureşti, de vreme ce acestea nu transpar din conţinutul actului administrativ atacat în prezenta cauză, astfel încât nu pot de plano să îi fundamenteze legalitatea formală şi substanţială.

Deşi în motivarea soluţiei de respingere a cererii de transfer se susţine de către secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii că motivele invocate în susţinerea cererii de transfer nu pot prevala, la acest moment, faţă de interesele instanţei de la care este solicitat transferul, vacantarea la acest moment a postului, conducând la un dezechilibru între interesul personal şi interesul public privind buna funcţionare a instanţelor, solicită în mod respectuos să se observe că în aceeaşi şedinţă din data de 14 mai 2024, au fost admise un număr de nouă cereri de transfer formulate de Ia alte instanţe la Tribunalul Bucureşti (Hotărârile nr. 744, 745, 746, 747, 748, 749, 751, 752 şi 753 din 14 mai 2024 ale secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii).

Avizul negativ al Tribunalului Bucureşti în sensul că s-ar crea un deficit mare de judecători ca urmare a admiterii cererilor de transfer în prima etapă de transfer de la această instanţă, nu este unul care să ţină cont de situaţia reală.

Chiar dacă legea [art. 188 alin. (1) Legea nr. 303/2022] impune, fără echivoc, emiterea avizelor motivate de către preşedinţii instanţelor implicate în procedura de transfer - la care şi de la care se solicită transferul - acestea din urmă manifestă natura juridică a unor avize consultative, de vreme ce motivele pentru care sunt emise nu au prioritate în raport de celelalte criterii de analiză a cererilor de transfer, aşa cum statuează prevederile art. 192 din Legea nr. 303/2022.

Din moment ce au fost admise nouă cereri de transfer la Tribunalul Bucureşti, nu se poate reţine în mod întemeiat că o eventuală admitere a cererii de transfer ar duce la desfiinţarea completelor al căror titular sunt, cu consecinţe negative atât cu privire la durata de soluţionare a cauzelor, cât şi cu privire la colegii cărora ar urma să li se repartizeze dosarele, admiterea unei cereri de transfer neputând impune soluţia desfiinţării completului al cărui titular este judecătorul transferat.

Or, analiza hotărârii contestate relevă ca principala justificare pentru care s-a respins cererea de transfer este grefată pe motivele avizului nefavorabil exprimat de instanţa de la care se solicită transferul (Tribunalul Bucureşti), evocând eo ipso, excesul de putere al autorităţii intimate, în sensul consfinţit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Reţinerea acestor criterii ca unice criterii analizabile în procedura de transfer la o altă instanţă, ar conduce la respingerea oricărei cereri de transfer formulate de orice judecător care activează la Tribunalul Bucureşti.

În ceea ce priveşte vechimea la instanţa de la care a solicitat transferul, deşi s-a susţinut că vechimea este de 1 an şi 3 luni (de la admiterea precedentei cereri de transfer pentru Tribunalul Bucureşti), arată că în perioada 19 februarie 2009 - 14 iulie 2015, 01 ianuarie 2016 - martie 2017 şi de la 01 ianuarie 2023 la zi, a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti.

Hotărârea atacată nu analizează nici vechimea efectivă ca judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti şi nici vechimea în grad profesional de judecător de curte de apel, fiind enunţată doar vechimea de 8 ani şi 9 luni în grad de curte de apel.

De asemenea, se mai susţine că nu se face nicio referire la perioada în care a desfăşurat efectiv activitate în cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi în cadrul Curţii de Apel Ploieşti, fiind dezvoltate anumite aspecte din observaţiile care însoţesc avizul favorabil cererii de transfer emis de Curtea de Apel Ploieşti, fără a se menţiona că a fost detaşat la data de 01.07.2017 de la Curtea de Apel Bucureşti, însă la solicitarea Curţii de Apel Ploieşti, iar anterior începerii desfăşurării activităţii la Tribunalul Bucureşti (01.01.2023) a cerut de două ori revocarea hotărârii prin care a fost anterior transferat la instanţa din capitală, însă niciuna din aceste solicitări nu a fost pusă în discuţie înainte ca actul administrativ să producă efecte juridice.

Chiar dacă de aproximativ 10 ani soluţionează cauze în materie penală, în măsura aprobării prezentei cereri de transfer la Curtea de Apel Ploieşti, şi-a asumat disponibilitatea de a activa la oricare dintre secţiile sau completurile la care cerinţele acestei instanţe o impun.

Un alt argument pentru care consideră că se impune admiterea cererii de transfer este acela că, urmare a transferului a doi judecători la Curtea de Apel Ploieşti tot în urma soluţiilor pronunţate la data de 14 mai 2024, au rămas vacante 2 posturi în cadrul secţiei penale a curţii, iar în ipoteza exercitării unei alte profesii juridice după pensionare, nu va exercita această profesie la instanţele sau parchetele de pe raza Curţii de Apel Ploieşti.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

5. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei

Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în cauză, contestatorul are o vechime de 22 ani şi 6 luni în funcţia de judecător, dintre care 1 an şi 3 luni la instanţa de la care solicită transferul şi o vechime de 8 ani şi 9 luni în gradul profesional de judecător de curte de apel.

Prin hotărârea atacată s-a reţinut că la Tribunalul Bucureşti, instanţa de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 262 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 247 posturi (efectiv ocupate 217 posturi), fiind vacante 15 posturi.

La această instanţă, în anul 2023, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 688,3, comparativ cu media naţională de 553,4, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 564,8, comparativ cu media naţională de 398,8.

Conform evidenţelor aceleiaşi direcţii, la Curtea de Apel Ploieşti, instanţă la care s-a solicitat transferul, dintre cele 57 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 53 de posturi (efectiv ocupate 51 de posturi), fiind vacante şi utile pentru transfer 4 posturi.

În temeiul art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cu modificările şi completările ulterioare. Tribunalul Bucureşti a avizat negativ cererea de transfer, având în vedere încărcătura şi complexitatea ridicată a cauzelor de competenţa secţiei penale.

Curtea de Apel Ploieşti, instanţă la care s-a solicitat transferul, avizul a fost unul favorabil, cu observaţii în sensul că, deşi activează la această instanţă pe perioade scurte, domnul judecător cere iar detaşarea/transferul la instanţele din Bucureşti, cereri ce ar trebui respinse.

Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că nu este oportună, la acest moment, admiterea cererii de transfer, soluţie pe care Înalta Curte o împărtăşeşte.

Înalta Curte constată că secţia pentru judecători a analizat în mod coroborat şi unitar criteriile de transfer prevăzute de lege, reţinând ca fiind determinante în cazul reclamantului situaţia de personal şi volumul de activitate de la Tribunalul Bucureşti, precum şi motivele expuse în cuprinsul avizului negativ emis de această instanţă, respectiv al observaţiilor din punctul de vedere favorabil transmis de Curtea de Apel Ploieşti.

Astfel, în actul administrativ a cărui anulare se solicită, s-a reţinut că domnul judecător A. avea o vechime de 22 ani şi 6 luni în funcţia de judecător, dintre care 1 an şi 3 luni la instanţa de la care solicita transferul şi o vechime de 8 ani şi 9 luni în gradul profesional de judecător de curte de apel.

În ceea ce priveşte criteriul numărului posturilor vacante la instanţele implicate în procedura de transfer, în mod corect secţia pentru judecători a observat că la Tribunalul Bucureşti dintre cele 262 de posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 247 de posturi (efectiv ocupate 217 posturi), fiind vacante 15 posturi, reprezentând un procent efectiv de ocupare de aproximativ 82%, toate acestea în contextul în care la Curtea de Ploieşti, instanţă unde s-a solicitat transferul, dintre cele 57 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 53 de posturi (efectiv ocupate 51), fiind vacante şi utile pentru transfer doar 4 posturi, reprezentând un procent efectiv de ocupare de aproximativ 89%. Nu în ultimul rând, mai arătăm că în anul 2023, la nivelul Tribunalului Bucureşti, încărcătura de dosare/judecător se situa cu mult peste media naţională (688,3 comparativ cu media naţională de 553,4) iar la Curtea de Apel Ploieşti încărcătura cauzelor/judecător a fost sub media naţională (235,4 comparativ cu media naţională de 251,2).

În motivarea avizului negativ, conducerea Tribunalului Bucureşti a arătat că având în vedere încărcătura şi complexitatea ridicată a cauzelor de competenţa secţiei penale, nu se impune admiterea cererii de transfer a reclamantului.

Un alt aspect ce trebuie avut în vedere este faptul că în ciuda unui procent de ocupare scriptic relativ ridicat al schemei de personal, în realitate erau cu 30 de posturi mai puţin ocupate efectiv, ceea ce subliniază deficitul major cu care se confrunta la acel moment Tribunalul Bucureşti, iar aceasta pe fondul unui volum de activitate mult peste media naţională.

Înalta Curte reţine că avizul favorabil al Curţii de Apel Ploieşti în ceea ce priveşte transferul reclamantului, s-a arătat că domnul judecător A. a activat la Curtea de Apel Ploieşti din 15.07.2015 şi, ulterior, a fost transferat, la 15.01.2016, la Tribunalul Bucureşti, după care a fost detaşat, la data de 01.07.2017. la Curtea de Apel Ploieşti, apoi transferat, la 01.06.2018, la această instanţă. în toamna anului 2022 a fost din nou transferat la Tribunalul Bucureşti, iar în sesiunea de transferuri din mai 2024 a solicitat pentru a treia oară să se transfere la Curtea de Apel Ploieşti, unde erau 4 locuri vacante, conform specializării domnului judecător, fiind nevoie de ocuparea posturilor.

Nu pot fi primite nici criticile reclamantului privind pretinsa omisiune a secţiei pentru judecători de analiză a vechimii acestuia în funcţia de judecători, întrucât în cuprinsul hotărârii este menţionat traseul profesional al reclamantului, precum şi vechimea în gradul profesional de judecător de curte de apel, iar acest criteriu nu are un caracter absolut, fiind analizat coroborat cu toate celelalte criterii legale.

Raportat la faptul că legea conferă judecătorului o vocaţie la transfer, care poate fi valorificată doar în anumite condiţii care să corespundă, în acelaşi timp, cerinţelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate, în mod corect secţia a apreciat că motivele personale şi profesionale invocate de reclamant în susţinerea cererii sale de transfer nu puteau prevala, la acel moment, faţă de interesele instanţei de la care acesta provine, în condiţiile în care vacantarea postului său ar fi condus la un dezechilibru între interesul personal al magistratului şi interesul public privind buna funcţionare a instanţelor.

Astfel fiind, Înalta Curte reţine că actul administrativ atacat nu a fost emis cu exces de putere şi nu a vătămat drepturile şi interesele legitime ale reclamantului.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că în mod corect secţia pentru judecători a apreciat că, în acea etapă a sesiunii de transferuri, nu era oportună admiterea cererii de transfer a reclamantului, având în vedere deficitul de personal cu care se confrunta Tribunalul Bucureşti, precum şi a volumului mare de dosare, sens în care a considerat ca se impunea respingerea cererii de transfer.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile contestatorului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea pronunţată este legală.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 945 din 14 mai 2024, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.