Refusal to issue salary orders based on civil judgment upheld: appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanţii A. şi B.- procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, C.- procuror în cadrul DIICOT- Serviciul Teritorial Bacău, D.- procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani, E.- procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, F. şi G., foşti procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, în prezent pensionari, au solicitat obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la emiterea unui ordin de salarizare prin care să li se stabilească o indemnizaţie de încadrare cu luarea în calcul a coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi la nr. crt. 6-13 de la lit. A) din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, astfel cum s-a dispus prin nr. 428/A/20.07.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Târgu Mureş.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bacău – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 54/2022 din 2 iunie 2022, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea promovată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţi A., B., C., D., E., F. şi G. au declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului reclamanţii arată că au calitatea de procurori, cu vechime şi grade profesionale diferite, după cum urmează:

- A. - procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie din data de 22.12.2017 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman;

- B. - procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie din data de 01.07.2015 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman;

- C. - procuror cu grad profesional de parchet de pe lângă curtea de apel; din data de 01.07.2012 şi până la data de 30.06.2016 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman; din data de 01.07.2016 şi până la data de 31.12.2016 Ia Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău; din data de 01.01.2017 şi până la data de 30.06.2020 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman; din data de 01.07.2020 şi până la data de 18.07.2021 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi începând cu 19.07.2020 şi până în prezent la DIICOT- Serviciul Teritorial Bacău;

- D. - procuror cu grad de parchet de pe lângă tribunal, angajat în perioada 01.07.2013 - 30.06.2014 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, în perioada 01.07.2014 - 04.09.2014 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi începând cu 01.01.2020 -şi până în prezent la Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani.

- E. - procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, angajată în perioada 01.01.2019 - 12.10.2020 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman şi începând cu 13.10.2020 şi până în prezent la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi;

- F. - procuror cu grad de parchet de pe lângă tribunal, angajată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman începând cu 15.04.1995 şi până la data de 22.06.2020, pensionată conform Decretului nr. 318/22.06.2020;

- G. - procuror cu grad de parchet de pe lângă tribunal, angajat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman începând cu 01.10.1994 şi până la data de 22.06.2020, pensionat conform Decretului nr. 319/22.06.2020.

Recurenţii precizează că la data de 19.10.2021, prin adresa nr. x/2021 au solicitat pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să aducă la îndeplinire dispoziţiile deciziei civile sus amintite, respectiv emiterea de ordine de salarizare pentru reclamanţi, iar prin adresa nr. x/29.10.2021, înregistrată la 04.11.2021 li s-a comunicat de către pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie refuzul de a fi emise aceste ordine.

La data de 14.11.2019, au formulat o acţiune civilă prin care au solicitat plata către fiecare a unei indemnizaţii de încadrare corespunzătoare coeficienţilor de multiplicare din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 27/2006, respectiv coeficienţii de care beneficiau atunci doar procurorii din cadrul DIICOT şi DNA.

Acţiunea a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, înregistrat pe rolul Tribunalului Mureş.

Prin sentinţa civilă nr. 345/09.03.2021 a Tribunalului Mureş, acţiunea a fost respinsă, însă, prin decizia civilă nr. 428/A/20.07.2021 a Curţii de Apel Mureş, a fost admisă calea de atac a apelului şi implicit acţiunea, în sensul că au fost obligaţi: - pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi la lit. A) pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 în raport cu funcţia deţinută, respectiv la nivelul indemnizaţiei procurorilor DNA şi DIICOT, astfel:

- în favoarea reclamanţilor C., B., F., G. şi D., începând cu data de 12.11.2016 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare;

- pentru reclamantul A. de la data de 22.12.2017 şi în continuare, până Ia încetarea condiţiilor legale de acordare;

- pentru reclamanta E., de la data de 01.01.2019 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare.

Totodată, s-a dispus ca diferenţele salariale mai sus menţionate să fie actualizate în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data scadenţei lunare a fiecărei diferenţe şi până la data plăţii integrale a debitului principal.

S-a mai hotărât ca la diferenţele salariale mai sus menţionate să fie adăugată dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenţei lunare a fiecărei diferenţe şi până la data pronunţării prezentei hotărâri, iar în continuare şi până la plata integrală a debitului principal, diferenţa dintre dobânda legală penalizatoare şi cea remuneratorie.

Prin încheierea din 28.09.2021 pronunţată în acelaşi dosar s-a dispus îndreptarea menţiunilor din considerentele şi dispozitivul deciziei civile 428/A/20.07.2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, în sensul menţionării numelor corecte a doi dintre reclamanţi, respectiv, F. şi D..

La data de 04.08.2021, prin adresa înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman nr. 1650/X-2/2021, au solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, conform deciziei nr. 428/A/20.07.2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, iar la data de 19.10.2021 au solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să aducă la îndeplinire dispoziţiile hotărârii judecătoreşti şi să procedeze la emiterea de ordine de salarizare pentru toţi reclamanţii, în conformitate cu dispoziţiile deciziei şi cu drepturile salariale recalculate, pentru a putea beneficia în prezent şi în viitor de drepturile salariale recunoscute.

Prin adresa nr. x/29.10.2021, înregistrată sub nr. x/04.11.2021, li s-a răspuns că, prin decizia civilă nr. 428/A/20.07.2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a stabilit în favoarea reclamanţilor, drepturi de creanţă (diferenţe salariale) şi că nu există obligaţia în sarcina ordonatorului principal de credite de emitere a unor acte administrative.

De asemenea, s-a mai precizat că aceste drepturi salariale, recalculate potrivit deciziei civile menţionate au fost comunicate Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, în vederea stabilirii diferenţelor de drepturi salariale şi plăţii acestora, prin adresa nr. x/20.08.2021.

Astfel fiind, recurenţii-reclamanţi consideră nejustificat refuzul pârâtului de a emite ordine de salarizare având în vedere că, în cauză, coeficientul de multiplicare este unul în raport de care se calculează indemnizaţiile de încadrare, alături de valoarea de referinţă sectorială, sporul de vechime în funcţie şi alte sporuri, astfel că trebuie emise ordine de salarizare care să le includă pentru a putea beneficia în prezent, dar şi pe viitor de aceste drepturi, după cum s-a hotărât în mod irevocabil prin hotărârea judecătorească menţionată.

În prezent se face trimitere la dispoziţiile Legii nr. 153/2017, respectiv la limitarea stabilită prin art. 38 alin. (6) şi se menţionează că aceste drepturi nu pot fi acordate decât până la data de 31.12.2017, pentru că, în caz contrar, s-ar depăşi nivelul indemnizaţiilor de încadrare stabilite pentru anul 2022.

Este adevărat că prin decizia civilă nr. 428/A/20.07.2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, nu li s-a recunoscut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dar nici nu au solicitat acest lucru.

Acordarea aceloraşi drepturi, respectiv calculul indemnizaţiilor de încadrare prin luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000, de care beneficiau doar procurorii care funcţionau în cadrul DNA şi DIICOT şi care, de asemenea, nu aveau gradul profesional corespunzător PÎCCJ şi nici nu au promovat concursuri pentru a-l obţine, a fost motivată de către toate instanţele pe existenţa unei stări de discriminare.

Fără a se face trimitere la salarizarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurenţii-reclamanţi consideră totuşi că, dacă s-a hotărât în mod irevocabil de către o instanţă de judecată că trebuia să beneficieze de o indemnizaţie lunară calculată pe baza aceluiaşi coeficient acordat ca şi acestora doar procurorilor DNA şi DIICOT şi în condiţiile în care nu există o altă componentă de diferenţiere, trebuie să fie avută în vedere la stabilirea nivelului maxim de atins indemnizaţia prevăzută pentru aceştia (procurorii DNA si DIICOT) pentru anul 2022.

În opinia recurenţilor-reclamanţi nu pot fi invocate alte argumente şi nici să fie date alte interpretări pentru a refuza emiterea ordinului de salarizare de vreme ce instanţa a hotărât în mod clar că acei coeficienţi de multiplicare prevăzuţi la lit. A) pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 aplicaţi prin titlul executoriu au rămas incluşi în indemnizaţiile de încadrare ale reclamanţilor, aplicându-se în continuare, în punerea în aplicare a legilor de salarizare, astfel că recunoaşterea acestor drepturi, prin ordine de salarizare este necesară şi pentru viitor, pentru a se bucura de drepturile câştigate de instanţă, în modalitatea în care au fost stabilite.

Anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, salariul de încadrare al magistraţilor procurori, respectiv personal de specialitate juridică, din cadrul Ministerului Public era compus din două elemente: coeficient de multiplicare pentru fiecare funcţie în parte, în raport de vechimea în muncă şi în funcţie, şi valoarea de referinţă sectorială (VRS).

Într-un mod similar, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a refuzat emiterea de noi ordine de salarizare raportat la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON, ca urmare a acţiunii în instanţă (Decizia 547 din 29.09.2021 pronunţată în dosar nr. x/2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş prin care s-a dispus recalcularea salariilor începând cu 21.02.2017 şi în continuare, pentru perioada efectiv lucrată, în raport cu valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON), însă ulterior, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis Ordinul nr. 2295/07.12.2021 pus în aplicare prin Ordinul 2400/27.12.2021 prin care s-a dispus ca procurorii să fie salarizaţi având în vedere un VRS de 605,225 RON.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenţii-reclamanţi invocă drept temei la dreptul subiectiv pretins a fi încălcat de pârât, refuzul de a le soluţiona cererea, în raport cu decizia civilă nr. 428/A/20.07.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Târgu Mureş.

Prin decizia menţionată, în urma admiterii apelului, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de recurenţii-reclamanţi şi a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la recalcularea indemnizaţiei de încadrare, iar pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi la lit. A) pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, în raport cu funcţia deţinută, respectiv la nivelul indemnizaţiei procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., astfel:

- în favoarea reclamanţilor C., B., F., G., D. şi H., începând cu data de 12.11.2016 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare;

- pentru reclamantul A., de la data de 22.12.2017 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare;

- pentru reclamanta E., de la data de 01.01.2019 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare;

Instanţa de fond a apreciat că prin hotărârea judecătorească, dreptul constituit în favoarea recurenţilor-reclamanţi este un drept de creanţă pentru diferenţele salariale rezultate din aplicarea coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi la lit. A) pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006. Acest lucru rezultă fără dubiu atât din dispozitivul deciziei cât şi din considerentele acesteia, Curtea de Apel Târgu Mureş reţinând, atunci când a dispus reactualizarea sumelor datorate şi dobânzile aplicabile, că " de la data când hotărârea judecătorească a rămas executorie, care este şi data pronunţării prezentei decizii şi, în continuare, până plata integrală a debitului principal, se va acorda diferenţa dintre dobânda legală penalizatoare şi cea remuneratorie".

Înalta Curte constată că instanţa de fond temeinic şi legal a reţinut că nu a fost stabilită în sarcina pârâtului o obligaţie de emitere a unor ordine de salarizare, ci doar de stabilire a diferenţelor băneşti rezultate în urma aplicării coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi la lit. A) pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, aceasta fiind semnificaţia obligaţie de recalculare a indemnizaţiei de încadrare.

Stabilirea acestei obligaţii până la "încetarea condiţiilor de acordare" nu poate fi socotită că ar da naştere unei obligaţii de emitere a unor ordine de salarizare.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii – reclamanţi A., B., C., D., E., F., G. împotriva sentinţei nr. 54/2022 din 2 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.