Validity of fiscal security measures: mandatory substantive motivation of risk indicators and prohibition under insolvency proceedings

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta VES S.A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Mureş, a solicitat anularea în totalitate a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii având nr. 201514 din 19.05.2023.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Târgu Mureş –Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 90 din 23 iunie 2023, a admis acţiunea în anulare formulată de reclamanta VES S.A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş şi a anulat Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/19.05.2023, emisă de către pârâtă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că motivarea unei hotărâri judecătoreşti, reprezintă arătarea în scris a raţiunilor care determină pe judecător să respingă sau să admită o cerere. Îndatorirea de a motiva hotărârea, de a o motiva clar, convingător şi pertinent - în partea numită considerentele hotărârii - constituie, în acelaşi timp, o garanţie pentru împricinaţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi unicul mijloc prin care se conferă posibilitatea de a putea exercita real controlul judiciar. Motivarea hotărârii este obligatoriu a cuprinde considerentele de fapt şi de drept care au condus la adoptarea soluţiei materializată ulterior în dispozitiv.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond a reţinut în esenţă faptul că, raportat la dispoziţiile legale incidente în cauză, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu a fost emisă în condiţii de legalitate, având în vedere că aceasta nu este motivată.

Astfel, deşi în cuprinsul deciziei se face referire la faptul că există indicii care indică pericolul ca debitorul să îşi sustragă, să îşi ascundă sau să îşi risipească patrimoniul, în opinia instanţei de fond, aceste indicii nu sunt expuse în niciun fel. Totodată, instanţa de fond reţine faptul că din cuprinsul deciziei atacată, nu rezultă în niciun fel conduita debitorului care ar fi determinat organul fiscal să considere că aceste indicii există şi se impune luarea măsurilor asigurătorii, astfel decizia a fost emisa cu nerespectarea dispoziţiilor art. 213 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

Recurenta-pârâtă arată că intimatul-reclamant figurează cu obligaţii fiscale în cuantum total de 13.327.550 RON şi beneficiază de restructurare în baza Deciziei de menţinere a valabilităţii înlesnirii la plată obligaţiilor bugetare principale nr. 628/12.05.2023 pentru suma de 6.078.525 RON, Deciziei de menţinere a valabilităţii amânării la plată a obligaţiilor bugetare principale nr. 629/12.05.2023 pentru suma de 3.889.804 RON şi Deciziei de menţinere a valabilităţii amânării la plată a dobânzilor, penalităţilor şi a tuturor accesoriilor nr. 631/12.05.2023 pentru suma de 2.281.469 RON.

Întrucât, debitoarea nu a achitat obligaţiile curente aferente perioadei decembrie 2022, ianuarie- martie 2023 şi mai- iunie 2023 în cuantum total de 1.183.791 RON, la data de 25.07.2023 a solicitat o nouă modificare a deciziei de înlesnire la plată prin includerea tuturor obligaţiilor bugetare ce reprezintă condiţie de menţinere a valabilităţii înlesnirii la plată, cu suplimentarea perioadei de implementare a Planului de restructurare ajustat cu încă 3 ani faţă de cei 7 ani aprobaţi, solicitare care a fost înregistrată la organul fiscal sub nr. x/25.07.2023 şi care se află în curs de soluţionare.

Nu lipsit de importanţă este şi faptul că de la data comunicării deciziei de înlesnire la plată, societatea a depus patru solicitări de menţinere a restructurării ca urmare a nerespectării condiţiilor de menţinere şi trei cereri de modificare prin includerea în cuprinsul acesteia a obligaţiilor bugetare de a căror plată depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii la plată, de unde rezultă o instabilitate a debitoarei în achitarea obligaţiilor fiscale care îi incumbă conform Planului de restructurare asumat.

Necesitatea dispunerii de măsuri asigurătorii a rezultat pe de o parte din însăşi comportamentul fiscal al debitoarei şi instabilitatea în efectuarea plăţii obligaţiilor fiscale, şi pe de altă parte având în vedere modificările legislative intervenite prin O.U.G. nr. 20/2023, care prevăd situaţia generata de eventuale eşuări a planului, dacă măsurile de restructurare a obligaţiilor bugetare, cu excepţia înlesnirilor la plată, nu sunt implementate la termenele stabilite în plan.

Se mai arată că nu au fost înaintate organului fiscal Rapoartele trimestriale aferente anului 2023 privind stadiul implementării planului de restructurare (pentru perioada ianuarie- martie 2023 cu termen de depunere aprilie 2023 şi perioada aprilie- iunie 2023 termen depunere iulie 2023) motiv pentru care la momentul instituirii măsurilor asigurătorii nu au putut fi cunoscute în concret abaterile de la Planul de restructurare pentru a putea fi menţionate în cuprinsul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, cu excepţia cuantumului obligaţiilor fiscale neachitate, aflate în administrarea organului fiscal. Astfel, în cuprinsul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii a fost indicată situaţia de fapt cunoscută de organul fiscal la acel moment "abateri de la implementarea Planului de restructurare".

Referitor la culpa VES S.A. privind întârzierea în transmiterea de către expertul independent A. a Rapoartelor trimestriale aferente anului 2023, recurenta arată că aceasta avea cunoştinţă despre faptul că monitorizarea şi supravegherea restructurării este îngreunată, cu atât mai mult cu cât prin adresele nr. x/11.01.2023 şi nr. x/25.04.2023, a fost propusă înlocuirea expertului independent care a întocmit planul de restructurare şi testul creditorului privat prudent fiind solicitate totodată justificări privind neîndeplinirea obligaţiei de depunere a rapoartelor în cauză.

Faţă de adresele comunicate, doar expertul independent, A. S.R.L. a înţeles să formuleze un răspuns comunicând organului fiscal că depăşirea termenului legal pentru transmiterea rapoartelor trimestriale se datorează societăţii VES S.A. ca urmare a transmiterii cu întârziere a informaţiilor privind activitatea operaţională şi financiar-contabilă, acesta exprimându-şi totodată acordul de înlocuire din poziţia de expert independent responsabil cu monitorizarea derulării planului de restructurare şi a stadiului implementării măsurilor asumate prin planul de restructurare.

În ceea ce priveşte procedura reglementată de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă din dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Specializat Mureş, aprobată conform încheierii pronunţată în Camera de Consiliu nr. 26/C din 01.03.2023 recurenta susţine că organul fiscal nu a fost informat asupra acestui demers deşi conform prevederilor art. 7 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2019 debitorul avea obligaţia să informeze şi să comunice, în timp util, persoanei/persoanelor care efectuează supravegherea data, ora şi locul la care vor avea loc şedinţele adunării generale a acţionarilor, asociaţilor, consiliului de administraţie şi alte asemenea şedinţe privind managementul debitorului, precum şi documentele ce urmează a fi supuse dezbaterii, cu menţiunea că informarea nu s-a realizat nici de către expertul independent".

Astfel fiind, în mod temeinic şi legal a apreciat organul fiscal existenţa pericolului sustragerii de la urmărire sau pericolul ascunderii ori risipirii patrimoniului periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în temeiul prevederilor art. 213 din Legea nr. 207/2015 procedând astfel la emiterea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/19.05.2023.

În consecinţă, contrar susţinerilor reclamantei, materializate în cuprinsul acţiunii promovata si reţinute de instanţa de judecată, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/19.05.2023 emisă de Serviciul Administrare Venituri Contribuabili Mijlocii este motivată, scopul instituirii măsurii asigurătorii fiind tocmai protejarea dreptului de creanţă în raport cu alţi creditori.

Totodată, se mai arată că măsurile asigurătorii - luate de către organul fiscal contra debitoarei VES S.A. sunt potrivit naturii lor, măsuri preventive, de conservare a patrimoniului debitoarei.

Astfel, rezultă fără echivoc că măsurile asigurătorii au fost aplicate cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale în materie.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că intimata-reclamantă a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii având nr. 201514 din 19.05.2023, prin care Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş a dispus instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor reclamantei până la valoarea de 16.874.196,96 RON.

Intimata-reclamantă a susţinut că decizia este nemotivată, fiind luată cu încălcarea prevederilor art. 213 alin. (2) şi (4) Codul de procedură fiscală şi cu nerespectarea procedurii stabilite de art. 7 alin. (4) şi art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 6/2019.

Înalta Curte reţine că intimata-reclamantă are în derulare o înlesnire la plată a obligaţiilor faţă de bugetul de stat, reglementată de O.G. nr. 6/2019. Astfel, la solicitarea societăţii, prin Decizia nr. 1471 din 13.07.2021, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş a aprobat restructurarea obligaţiilor bugetare, în temeiul prevederilor cap. I din O.G. nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale. Pe parcursul derulării înlesnirii, intimata-reclamantă a uzat de prevederile art. 11, respectiv art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2019 solicitând modificarea şi menţinerea înlesnirii la plată, astfel că beneficiază de restructurare în baza Deciziei de menţinere a valabilităţii înlesnirii la plată obligaţiilor bugetare principale nr. 628/12.05.2023 pentru suma de 6.078.525 RON, Deciziei de menţinere a valabilităţii amânării la plată a obligaţiilor bugetare principale nr. 629/12.05.2023 pentru suma de 3.889.804 RON şi Deciziei de menţinere a valabilităţii amânării la plată a dobânzilor, penalităţilor şi a tuturor accesoriilor nr. 631/12.05.2023 pentru suma de 2.281.469 RON.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond temeinic şi legal a constatat că nu s-a făcut dovada de către organul fiscal a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 213 Codul de procedură fiscală pentru luarea măsurii asiguratorii în discuţie.

Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut că organul fiscal nu a motivat în nici un fel necesitatea instituirii măsurilor asigurătorii din perspectiva condiţiilor obligatorii prevăzute de lege.

Instanţa de control judiciar reţine că un act administrativ este motivat atunci când el enunţă motivele de fapt şi de drept pentru care autorul său îl consideră justificat.

Altfel spus, motivarea este o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri în concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.

Aşadar, motivarea este o formalitate substanţială a cărei absenţă sau insuficienţă antrenează invaliditatea actului.

Motivarea urmăreşte o dublă finalitate, şi anume: îndeplineşte o funcţie de transparenţă a procedurilor administrative în profitul cetăţenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat şi permite autorităţii judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia.

De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat.

Înalta Curte precizează că obligaţia motivării actului administrativ reprezintă o cerinţă de legalitate a acestuia unanim acceptată atât pe plan intern, cât şi la nivelul dreptului unional.

Motivarea actului administrativ constituie o garanţie împotriva arbitrariului şi se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competenţa emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conţină şi elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Sub aspectul motivării actului administrativ, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte într-o manieră clară algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor şi de asemenea, să permită instanţelor efectuarea revizuirii actului, insuficienţa motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea.

În acest sens, este cauza C 509/1993 prin care instanţa de contencios unional a reţinut că o detaliere a motivelor este necesară şi atunci când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere, întrucât motivarea conferă actului transparenţă, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat.

O motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui.

Astfel fiind, Înalta Curte reţine că în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu apare nici o justificare concretă pentru luarea acestei măsuri. Organul fiscal a indicat succint situaţia de fapt ("abateri de la implementarea planului de restructurare"), dar nu a explicat în nici un fel de ce această situaţie ar duce la există pericolul ca reclamanta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul.

Nu există indicii că intimata-reclamantă ar fi avut un comportament ascuns, clandestin, prin care a dorit să se sustragă de la achitarea obligaţiilor fiscale, cu atât mai mult cu cât situaţia patrimoniului a fost deja analizată şi făcută cunoscută în raportul întocmit de administratorul concordatar CITR Filiala Cluj SPRL şi depus în dosarul nr. x/2023 al Tribunalului specializat Mureş.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 213 alin. (21) Codul de procedură fiscală, în sensul că, urmare a faptului că societatea reclamantă se află sub incidenţa legislaţiei privind insolvenţă, nu se pot dispune măsuri asigurătorii.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta – pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş împotriva sentinţei nr. 90 din 23 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş –Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.