Legality of discrimination complaint closure based on failure to explicitly label discrimination criterion or identify respondent despite facts demonstrating disparate treatment

Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 51/08.02.2023, obligarea pârâtului la analizarea şi soluţionarea petiţiei, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 632/2023 din 24 octombrie 2024, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 51/2023 emise de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei anularea acestui act administrativ prin care a fost clasată petiţia sa şi obligarea intimatului la analizarea şi soluţionarea petiţiei, în temeiul O.G. nr. 137/2000.

Instanţa de fond, examinând actele şi lucrările dosarului, a stabilit ca, pentru neindicarea criteriului de discriminare, în mod legal, autoritatea pârâtă a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale petiţiei, procedând la clasarea ei.

În opinia recurentului, prima instanţa nu a avut în vedere faptul că, pe de o parte, prin Hotărârea nr 51/2023 emisa de CNCD, s-a dispus clasarea dosarului nu pentru neindicarea criteriului de discriminare, ci pentru lipsa identificării părţii-reclamate şi ale datelor de identificare ale acesteia, iar pe de altă parte că, niciunul din aceste doua motive nu atrage clasarea petiţiei în conformitate cu prevederile art. 12 din Ordinul nr. 144/2008.

Aşadar, critica pe care întelege să o aducă sentinţei atacate, care atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., o reprezintă faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, incidente în prezenta cauză.

Recurentul mai arată că instanţa de fond a soluţionat cauza fără să analizeze şi să aplice în mod corect prevederile Ordinului nr. 144/2008 privind procedura internă de soluţionare a petiţiilor, şi anume art. 11 prin raportare la art. 12, referitoare la conţinutul şi clasarea petiţiei.

Conform art. 12 din Ordinul nr 144/2008, sunt clasate petiţiile anonime şi petiţiile în care nu se precizează domiciliul sau reşedinţa petentului, ori în speţa de faţă niciunul din cele două cazuri de clasare a petiţie nu se confirmă:

- reclamantul nu a formulat o petiţie anonimă, iar în ceea ce priveşte domiciliul sau reşedinţa petentului, acestea au fost menţionate în mod corect.

Astfel, instanţa de fond avea de analizat dacă, prin raportare la Art. 11 coroborat cu art. 12 din Ordinul nr 144/2008, motivele pentru care pârâtul a dispus clasarea dosarului, sunt legale.

Ori, instanţa de fond a analizat aspectele prezentate de CNCD în adresa înaintata în data de 19.09.2022, respectiv îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 11 din Ordinul nr 144/2008 coroborat cu art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, unde însă nu se face vorbire despre clasarea petiţiei. Nicăieri în textele menţionate nu se precizează că pentru neidentificarea părţii reclamate cu nume, prenume, domiciliu şi pentru neindicarea criteriului de discriminare, petiţia urmează a fi clasată.

De asemenea, nici în Adresa transmisă de CNCD pentru completarea petiţiei nu s-a făcut menţiunea că petiţia urmează a fi clasată, în cazul în care nu va răspunde la cele solicitate în termenul de 20 de zile.

Normele interne ale CNCD nu sunt cunoscute de persoanele vătămate, cu toate că acestea trebuie să vină în sprijinul lor. Scopul principal al instituţiei este combaterea discriminării. Acest lucru trebuie făcut prin cercetarea faptelor reclamate. În această situaţie, prin procedee interne - stabilite de conducerea CNCD - se iau decizii care aduc atingere unor drepturi fundamentale ale cetăţeanului.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că hotărârea nr. 51/2023 emisă de pârât, este legală, raportându-se doar la art. 11 din Ordinul 144/2008, şi fără să verifice dacă lipsa acestor menţiuni pe care trebuie să le conţină petiţia, pot conduce, conform legii, la clasarea ei.

Autoritatea pârâtă putea clasa petiţia doar pentru motivele prevăzute la Art. 12 din ordinul sus menţionat, împrejurare neanalizată de instanţă.

Aceeaşi este situaţia şi cu cel de-al doilea motiv analizat de instanţă, şi anume, neindicarea criteriului de discriminare, instanţa apreciind în mod eronat că, în conformitate cu Art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, avea obligaţia de a preciza în mod explicit criteriul de discriminare pentru ca petiţia să nu fie clasată.

Nu se menţionează nicăieri în lege că neindicarea acestui criteriu, se sancţionează cu clasarea petiţie, după cum nici în Hotărârea nr. 51/2023 emisă de CNCD nu s-a menţionat că acesta este motivul de clasare, chiar dacă pârâtul prin adresa comunicată a solicitat completarea cererii şi sub acest aspect.

În subsidiar, chiar şi dacă ar accepta că neindicarea explicită a criteriului de discriminare ar justifica măsura de clasare a petiţiei, recurentul precizează că a indicat temeiurile legale ale faptei de discriminare, astfel cum a înţeles-o, şi anume art. 2 coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

De asemenea, din descrierea faptelor prezentate în petiţie, rezultă în mod evident discriminarea la care a fost supus, întrucât agentul de poliţie a avut un comportament agresiv verbal şi ostil faţă de el, în timp ce faţă de cealaltă persoană implicată în eveniment, a avut un comportament foarte amabil şi prietenos, deşi reclamantul era victima, iar el agresorul, încălcându-i astfel dreptul la demnitate.

Reclamantul susţine că s-a simţit discriminat, prin încălcarea dreptului la demnitate, comportamentul agentului de poliţie fiind vizibil favorabil faţă de vecinul de stradă de la nr 29, trebuind să se bucure de aceleaşi drepturi de imagine ca şi el. Toţi cetăţenii României sunt egali unii în faţa celorlalţi, cu atât mai mult în faţa organelor legii, care ar trebui să respecte normele şi să nu facă discriminare între cetăţenii aceluiaşi stat, prin încălcarea demnităţii, acestea fiind elemente care ţin de esenţa individului şi de apartenenţa sa la un stat.

În concluzie, şi în situaţia în care nu ar fi indicat criteriul de discriminare, acesta nu este un motiv de clasare a petiţiei, astfel cum eronat a apreciat instanţa de fond, iar pe de altă parte, autoritatea pârâtă, avea datoria ca din descrierea faptelor prezentate, să analizeze şi să încadreze din punct de vedere juridic situaţia prezentată.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Hotărârea nr. 51/08.02.2023, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a hotărât clasarea petiţiei formulată de reclamantul A., înregistrată sub nr. x/17.08.2022, pentru neîndeplinirea în cauză a condiţiilor legale cerute pentru redactarea unei petiţii privind acte sau fapte de discriminare.

Pentru a adopta această hotărâre, Consiliul a reţinut, în esenţă, că prin adresa înregistrată sub nr. x/19.09.2021, i s-a solicitat petentului să identifice partea reclamată cu nume, prenume domiciliu sau adresă de corespondenţă, precum şi identificarea criteriului de discriminare, însă acesta nu a răspuns solicitării; prin urmare, Colegiul director a luat act de faptul că petentul nu a dat curs solicitării Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării de a formula o petiţie care să respecte condiţiile prevăzute expres de art. 11, alin. (1) din Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor.

Analizând legalitatea măsurii dispuse de autoritatea pârâtă prin hotărârea contestată, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Procedând astfel, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, pe care Înalta Curte o va casa cu consecinţa admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Astfel, Înalta Curte reţine că prin adresa nr. x/19.09.2021, CNCD a solicitat recurentului-reclamant să identifice partea reclamată cu nume, prenume domiciliu sau adresă de corespondenţă şi identificarea criteriului de discriminare.

Contrar susţinerilor pârâtului potrivit cărora nu s-a răspuns acestei solicitări, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant a indicat numele şi locul de muncă al acestuia, ca reprezentant al Politiei Române, respectiv, numitul B.. Totodată, petiţia a fost însoţită şi de ordonanţa de clasare din data de 09.02.2022, în cuprinsul căreia, la fila x, se menţionează că "în urma verificărilor efectuate în cauză a fost identificat lucrătorul de poliţie la care numitul A. face referire în cuprinsul plângerii penale, în persoana numitului B., agent de politie în cadrul secţiei 1 Politie Rurala Timişoara-Postul de Poliţie Giarmata".

În ceea ce priveşte criteriul de discriminare, Înalta Curte constată că din descrierea faptelor prezentate în petiţie, rezultă în mod evident discriminarea la care recurentul-reclamant a fost supus, întrucât agentul de politie a avut un comportament agresiv verbal şi ostil în privinţa sa, în timp ce faţă de cealaltă persoană implicată în eveniment, a avut un comportament foarte amabil şi prietenos, deşi acesta era victima, iar celălalt, agresorul.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, cu modificările şi completările ulterioare, "prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice".

Astfel fiind, cum recurentul-reclamant nu a indicat acest criteriu, în mod nelegal, autoritatea pârâtă a constatat că, în privinţa petiţiei acestuia, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, procedând la clasarea ei.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, motiv pentru care o va casa şi va admite acţiunea reclamantului cu consecinţa anulării Hotărârii nr. 51/08.02.2023 emisă de pârât şi cu obligarea acestuia la analizarea şi soluţionarea petiţiei formulate.

Faţă de soluţia pronunţată, Înalta Curte va admite cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată şi va obliga pârâtul la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând onorariul de avocat achitat în recurs.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în tot sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite acţiunea, va anula Hotărârea nr. 51/08.02.2023 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi va obligă autoritatea la analizarea şi soluţionarea petiţiei formulate de reclamant.

Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, reprezentând onorariul de avocat achitat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 632/2023 din 24 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara –Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite acţiunea.

Anulează Hotărârea nr. 51/08.02.2023 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi obligă autoritatea la analizarea şi soluţionarea petiţiei formulate de reclamant.

Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reprezentând onorariul de avocat achitat în recurs.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.