Jurisdictional competence for administrative suspension of bar exclusion orders issued by local and central public authorities
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning first-instance competence to the Bucharest Court of Appeal, Section of Administrative and Fiscal Contentious Jurisdiction, over a request to suspend two administrative decisions: one issued by a local bar association and one by the national union of bar associations, which removed the plaintiff from the bar register and denied reinstatement. The dispute involved a procedural issue where the local bar's decision and the national union's hierarchical review were challenged simultaneously; the lower court had previously referred the core legality case to the Court of Appeal based on the presence of a central public authority, creating a jurisdictional impasse for the ancillary suspension request. Relying on Article 14(1) of Law No. 554/2004, which mandates that a request for suspension of an administrative act falls under the jurisdiction of the court competent to rule on its substantive legality, and Article 99(2) of the Code of Civil Procedure, which grants jurisdiction to the higher-tier court when multiple defendants of different hierarchical levels (central and local) are involved, the Court of Cassation unified the proceedings under the Court of Appeal's authority.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 65 lit. q) din Legea nr. 51/1995, art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004; Jurisdictional competence for administrative suspension of bar exclusion orders issued by local and central public authorities: The dispute involved a procedural issue where the local bar's decision and the national union's hierarchical review were challenged simultaneously; the lower court had previously referred the core legality case to the Court of Appeal based on the presence of a central public authority, creating a jurisdictional impasse for the ancillary suspension request. Relying on Article 14(1) of Law No. 554/2004, which mandates that a request for suspension of an administrative act falls under the jurisdiction of the court competent to rule on its substantive legality, and Article 99(2) of the Code of Civil Procedure, which grants jurisdiction to the higher-tier court when multiple defendants of different hierarchical levels (central and local) are involved, the Court of Cassation unified the proceedings under the Court of Appeal's authority.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis explicitly cited in the dispositive to establish the jurisdictional competence of the Bucharest Court of Appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12.12.2023, reclamanta A. a formulat cerere de suspendare a deciziei nr. 1129/18/25.05.2022 emise de Baroul Bucureşti şi a deciziei nr. 315/2022 emise de Uniunea Naţională a Barourilor din România până la soluţionarea definitivă a cauzei şi repunerea în Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 25 de la data de 12 ianuarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea cauzei în favoarea instanţei competente, respectiv în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a CAF.
Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, Curtea a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a apreciat că în cazul în care instanţei de contencios administrativ nu îi este supus spre soluţionare un litigiu care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, criteriul, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcţie de care se stabileşte competenţa materială a instanţei, este poziţionarea autorităţii publice emitente a actului supus cenzurii instanţei în sistemul administraţiei publice.
A mai reţinut că cererea de suspendare a unui act administrativ cade în competenţa instanţei competente să verifice în fond legalitatea acestuia, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi că, deşi Uniunea Naţională a Barourilor din România, prin Consiliu, exercită, potrivit art. 65 lit. q) din Legea nr. 51/1995, atribuţii de anulare, pentru cauze de nelegalitate, a hotărârilor şi deciziilor adoptate de organele de conducere ale barourilor, această activitate nu reprezintă o jurisdicţie administrativă specială, în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, ci prezintă caracteristicile unui recurs ierarhic, în sensul art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ.
A constatat astfel că, actul administrativ vătămător rămâne, în cazul în care prin recursul ierarhic se confirmă legalitatea şi temeinicia actului contestat pe cale administrativă, actul emis de barou; în cazul în care acest din urmă act este considerat nelegal de către Consiliul Uniunii, sancţiunea, derivând din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este revocarea actului.
Prin urmare, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, în speţă, acest act este reprezentat de decizia nr. 1129/18/25.05.2022, emisă de organele de conducere ale Baroului Bucureşti, acesta din urmă fiind o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, care îşi exercită competenţele la nivel local.
2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 3359/24.05.2024, Tribunalul Bucureşti a reţinut considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie statuate în dosarul nr. x/2023, prin Decizia nr. 464 din data de 30.01.2024, faţă de faptul că demersul juridic al reclamantei vizează atât un act emis de o autoritate publică locală, cât şi un act emis de o autoritate publică centrală.
În acest sens, în condiţiile în care în prezentul dosar unul dintre pârâţi are calitatea de autoritate publică locală, iar celălalt are calitatea de autoritate publică centrală, având în vedere legătura existentă între actele care fac obiectul acţiunii, Tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., litigiul intrând în competenţa instanţei de grad mai înalt.
Faţă de considerentele expuse, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, invocată de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România la data de 20.03.2024, a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, înaintând dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte reţine că obiectul dosarului constă în cererea de suspendare a deciziei nr. 1129/18/25.05.2022 emise de Baroul Bucureşti şi a deciziei nr. 315/2022 emise de Uniunea Naţională a Barourilor din România până la soluţionarea definitivă a cauzei şi repunerea în Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei.
Totodată, instanţa reţine şi considerentele Deciziei nr. 464 din 30 ianuarie 2024 pronunţate în dosarul nr. x/2023 prin care Înalta Curte a stabilit competenţa soluţionării cauzei privind reclamanta A. şi pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România, Baroul Bucureşti şi alţii iân favoarea Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Obiectul dosarului nr. x/2023, învederat prin sentinţa civilă nr. 3359/24.05.2024 a Tribunalului Bucureşti, a fost reprezentat de verificarea legalităţii deciziei nr. 1129/18/25.05.2022 emisă de Baroul Bucureşti şi a deciziei nr. 315/2022 emisă de Uniunea Naţională a Barourilor din România, reclamanta solicitând, pe de o parte, desfiinţarea actelor emise de o autoritate publică locală, iar pe de altă parte, actele emise de o autoritate publică centrală. Totodată, Înalta Curte reţine că obiectul prezentului dosar este reprezentat de suspendarea deciziilor indicate mai sus.
Soluţia dată prin Decizia nr. 464 a Înaltei Curţi a vizat faptul că Uniunea Naţională a Barourilor din România este parte iân raportul de drept administrativ dedus judecăţii, instanţa fiind sesizată cu verificarea legalităţii actelor emise de această autoritate, reclamanta considerându-se vătămată iân drepturile sale şi prin actele iâncheiate de autoritatea centrală, solicitând obligarea acesteia la reprimirea iân profesie.
Aşa cum a indicat Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 25/2024, cererea de suspendare a unui act administrativ cade în competenţa instanţei competente să verifice în fond legalitatea acestuia, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Aşa cum a arătat Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 3359 din 24.05.2024, raportat la considerentele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023, prin Decizia nr. 464 din data de 30.01.2024, fondul acţiunii reclamantei A. s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, ca urmare a regulatorului de competenţă.
Având în vedere ipotezele de mai sus, raportat la faptul că, în cauză, unul din pârâţi are calitatea de autoritate publică locală, iar celălalt are calitatea de autoritate publică centrală, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispoziţiile art. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, precum şi dispoziţiile art. 99 alin. (2) Cod procedură civilă care definesc norma de competenţă iân cazul pluralităţii de obiect, litigiul intrând iân competenţa instanţei de grad mai iânalt.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 11 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.