Negative jurisdictional conflict resolved: Teleorman Tribunal prevails on res judicata over senior civil servants transfers.

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României-Prim-Ministru, Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Afacerilor Interne:

I. Anularea Deciziei nr. 525/2019 emise de Prim-Ministrul României, publicată în M. Of nr. 1016 din 17 decembrie 2019, prin care s-a aplicat mobilitatea pentru A. din funcţia publică de secretar general al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor în funcţia publică de Inspector guvernamental, precum şi repunerea în funcţia avută în cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare; cu cheltuieli de judecată.

II. Constatarea nulităţii de drept pentru următoarele acte administrative:

1) H.G. nr. 834/2019, publicată în Monitorul Oficiul nr. 985/06.12.2019 privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al judeţului Ilfov;

2) H.G. nr. 837/2019, publicata în Monitorul Oficiul nr. 985/06.12.2019 privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al judeţului Suceava;

3) H.G. nr. 883/2019, publicată în Monitorul Oficiul nr. 993/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al judeţului Alba;

4) H.G. nr. 884/2019, publicată în Monitorul Oficiul nr. 993/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al Judeţului Arad;

5) H.G. nr. 885/2019, publicată in Monitorul Oficiul nr. 994/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al Judeţului Bacău;

6) H.G. nr. 886/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 994/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al Judeţului Bistriţa Năsăud;

7) H.G. nr. 888/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 994/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al Judeţului Galaţi;

8) H.G. nr. 890/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 994/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al judeţului Hunedoara;

9) H.G. nr. 892/2019, publicată în Monitorul Oficiul nr. 994/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice do prefect al judeţului Neamţ;

10) H.G. nr. 893/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 994/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al Judeţului Teleorman;

11) H.G. nr. 894/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 994/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al judeţului Vaslui;

12) H.G. nr. 895/2019, publicată în Monitorul Oficiul nr. 994/11.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect judeţului Vrancea;

13) H.G. nr. 920/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 1007/13.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al judeţului Brăila;

14) H.G. nr. 922/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 1007/13.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al judeţului Cluj;

15) H.G. nr. 930/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 1007/13.12.2019, privind exercitarea eu caracter temporar a funcţiei publice de subprefect al judeţului Vâlcea;

16) H.G. nr. 944/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 1018/18.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al Judeţului Bihor;

17) H.G. nr. 945/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 1018/18.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al judeţului Braşov;

18) H.G. nr. 946/2010, publicată în Monitorul Oficiul nr. 1018/18.12.2019 privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al judeţului Dâmboviţa;

19) H.G. nr. 947/2019, publicată în Monitorul Oficiul nr. 1018/18.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al judeţului Harghita;

20) H.G. nr. 950/2019, publicata în Monitorul Oficiul nr. 1018/18.12.2019, privind exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de prefect al judeţului Vâlcea;

21) Decizia nr. 375 din 8 noiembrie 2019 privind exercitarea, cu caracter temporar, de către G., director al Direcţiei economice, a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Culturii;

22) Decizia nr. 383 din 13 noiembrie 2019 privind exercitarea cu caracter temporar, de către H. a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Fondurilor Europene;

23) Decizia nr. 496 din 9 decembrie 2019 privind exercitarea, cu caracter temporar, de către I. a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar generai al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

24) Decizia nr. 512 din 11 decembrie 2019 privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, de către J. a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Sănătăţii;

25) Decizia nr. 433 din 20 noiembrie 2019 privind exercitarea, cu caracter temporal, prin delegare, de către K. a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor;

26) Decizia nr. 437 din 25 noiembrie 2019 privind exercitarea cu caracter temporar, de către L. a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei;

27) Decizia nr. 438 din 25 noiembrie 2019 privind exercitarea, cu caracter temporar, de către M. a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei;

28) Decizia nr. 441 din 25 noiembrie 2019 privind exercitarea, cu caracter temporar, de către N. a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar generat adjunct al Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor;

29) Decizia nr. 443 din 25 noiembrie 2019 privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, de către O. a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

30) Decizia nr. 525 din 17 decembrie 2019 privind aplicarea mobilităţii pentru dl. A. din funcţia publică de secretar general al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor în funcţia publica de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului.

III. Obligarea Guvernului României să adopte hotărârile de guvern de aplicare a mobilităţii pentru B., C., D., E. şi F. din funcţiile publice de inspectori guvernamentali în funcţiile publice de prefecţi, subprefecţi şi secretari generali, precum şi obligarea Ministrului Afacerilor interne să solicite motivat Guvernului României adoptarea acestor hotărâri, în temeiul art. 8 din Legea nr. 544/2004 a Contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare;

Prin sentinţa civilă nr. 2487 din 29 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a disjuns cauza cu privire la capetele de cerere II, III, şi IV privindu-i pe reclamanţii B., C., D., E. şi F. şi formarea unui nou dosar, a admis excepţia necompetenţei teritoriale privind cauza disjunsă şi a declinat cauza disjunsă în favoarea Tribunalului Teleorman – secţia de contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.

Prin sentinţa civilă nr. 413 din 14 octombrie 2020, Tribunalul Teleorman - complet specializat în contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de către pârâtul Guvernul României, şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 792 din data de 20 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.

Prin sentinţa nr. 6470 pronunţată în data de 29 octombrie 2021, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Prin încheierea nr. 4 din data de 2 februarie 2022, Tribunalul Teleorman a constatat că din eroare a fost înregistrat dosarul nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Teleorman, având în vedere faptul că, prin regulator de competenţă, respectiv sentinţa civilă nr. 792 din 20 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost stabilită competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 3630 din 24 iunie 2022, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Totodată, a constatat conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul cauzei Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Prin sentinţa civilă nr. 1835 din 26 octombrie 2022, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa materială de soluţionare a conflictului negativ de competenţă în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A apreciat Curtea că singurul conflict de competenţă care poate fi incident în cauză este cel legat de instanţa judecătorească de la care s-a realizat a doua declinare a cauzei, aceasta fiind Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa că, faţă de prevederile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti nu are competenţa să soluţioneze conflictul de competenţă cu care a fost sesizată, fiind chiar instanţa judecătorească aflată în conflict.

Prin Decizia nr. 826 din 16 februarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 57 din 28 februarie 2024, Tribunalul Teleorman – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

S-a reţinut în justificarea acestei soluţii că prin decizia nr. 826/16.02.2023 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra competenţei materiale de soluţionare a cauzei, ci numai asupra competenţei teritoriale, raportat la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Din punctul de vedere competenţei materiale de soluţionare a cauzei, s-a reţinut, în consecinţă, că obiectul cererii reclamanţilor constă în anularea unor hotărâri ale Guvernului României şi a unor ordine ale Prim-ministrului privind numirea în funcţie a unor terţi, în drept fiind invocate prevederile art. 536 din Codul administrativ.

Prin urmare, reţinând că se contestă acte emise de autorităţi publice centrale, faţă de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a apreciat că revine Curţii de Apel competenţa de soluţionare a cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 948 din data de 03 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX –a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman – complet specializat pentru contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că obiectul cererii reclamanţilor nu constă în anularea unor hotărâri ale Guvernului României şi a unor ordine ale Prim-ministrului privind numirea în funcţie a unor terţi, chestiune aptă a atrage competenţa Curţii de Apel, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci litigiul este grefat pe raporturi de serviciu ale unor funcţionari publici, astfel că aparţine tribunalului competenţa materială de soluţionare a cauzei, potrivit art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, faţă de considerentele deciziei nr. 826/16.02.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atât din punctul de vedere al calificării elementelor esenţiale ale litigiului, cât şi din punctul de vedere al indicării în mod expres a instanţei competente a soluţiona cauza, nu se poate repune în discuţie obiectul cererii de chemare în judecată cu consecinţa declinării de competenţă.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţa dedusă judecăţii se constată că, în urma declinărilor successive arătate la pct. 1, prin decizia nr. 826 din data de 16.02.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat un regulator de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman –Secţia contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reţinut că acţiunea vizează raporturi de serviciu ale unor funcţionari publici, astfel că, din punct de vedere material, competenţa aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Tribunalul Teleorman – secţia contencios administrativ şi fiscal a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând că prin regulatorul de competenţă Înalta Curte nu a statuat asupra competenţei materiale de soluţionare a cauzei, ci numai asupra competenţei teritoriale.

Înalta Curte constată că prin primul regulator de competenţă intervenit în cauză (decizia civilă nr. 826 din 16 februarie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal), analizându-se competenţa materială, a fost indicată drept instanţă competentă Tribunalul Teleormen, secţia contencios administrativ şi fiscal, fiind astfel tranşat implicit şi aspectul vizând competenţa materială în favoarea acestei instanţe.

Or, cum efectele regulatorului de competenţă constau în faptul că hotărârea este obligatorie pentru instanţa căreia i se trimite dosarul, înseamnă că Tribunalul Teleormen, secţia contencios administrativ şi fiscal nu mai putea invoca excepţia de necompetenţă materială.

Înalta Curte constată că nu mai putea fi repusă în discuţie competenţa materială a Tribunalului Teleorman, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru că altfel s-ar repune în discuţie însăşi autoritatea de lucru judecat a regulatorului de competenţă pronunţat în prezenta cauză.

În consecinţă, cum admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a realizat cu nesocotirea normelor de procedură reglementate de art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României – Prim-Ministrul, Secretariatul General al Guvernului României, Ministerul Afacerilor Interne, Prim-Ministrul României, în favoarea Tribunalului Teleorman – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.