Recusal of unconstitutionality exception deemed devoid of interest due to resolution of underlying administrative dispute

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin de cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. h) şi i) din O.U.G. nr. 3/2015 recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat să se constate, în condiţiile art. 146 lit. d) din Constituţie şi în condiţiile art. 29-33 din Legea nr. 47/1992, neconstituţionalitatea articolului 8 alin. (1) lit. h) şi i) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 3/2015.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 07.02.2024 a Curţii de Apel Timişoara – secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (1) lit. H) şi I) din O.U.G. nr. 3/2015.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii civile din 07.02.2024, a declarat recurs A. S.R.L., în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu solicitarea de admitere a căii de atac.

A susţinut, în esenţă, în motivare, că Forul Constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, a susţinut că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de recurenta într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 8 alin. l lit. h) şi i) din O.U.G. nr. 3/2015, iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Referitor la condiţia privind legătura normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.

Or, în speţă, atât timp cât actul administrativ atacat are în vedere tocmai nerespectarea acestor dispoziţii ale O.U.G. nr. 3/2015, a precizat că şi această condiţie este îndeplinită.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind lipsită de interes.

A arătat, în susţinerea excepţiei lipsei de interes în soluţionarea recursului, că recursul reclamantei înregistrat în dosarul de fond cu nr. x/2022, din care provine prezenta cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, a fost admis şi pretenţiile deduse judecăţii de către reclamantă au fost încuviinţate.

II. Soluţia instanţei de control judiciar asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor expuse în cuprinsul întâmpinării de la dosar, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte urmează a examina, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile art. 499 C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Recursul societăţii A. S.R.L. vizează, în esenţă, soluţia instanţei de fond prin care s-a respins ca inadmisibilă a cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (1) lit. h) şi i) din O.U.G. nr. 3/2015.

Instanţa de fond, pentru a respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, a reţinut că, efectuând examenul legăturii cu cauza, acesta trebuie să fie concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă.

Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.

Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, legătura cu soluţionarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în MO nr. 916/16.12.2014). De asemenea, instanţa de fond a constatat că, în discuţie fiind puterea probatorie a celor două înscrisuri, calea procedurală pentru a fi înlăturate este cea a administrării acestora în cadrul probei cu înscrisuri.

Art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevede că una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Potrivit art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac, şi care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu justifică un interes actual în soluţionarea recursului, o eventuală soluţie de admitere a căii de atac fiind lipsită de eficacitate juridică, atât timp cât în cadrul dosarului de fond, în care a fost formulată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate, titularei cererii de sesizare, respectiv reclamantei din prezenta cauză, i s-a încuviinţat pretenţia dedusă judecăţii, ca urmare a rejudecării dispuse de Curtea de Apel Timişoara.

Aşadar, recurenta din dosarul de faţă este partea procesuală care a câştigat procesul, acţiunea acesteia fiind admisă, şi nu se mai poate pune, în contextul dat, problema existenţei interesului în continuarea demersului procesual de faţă.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 7 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes, invocată de intimata - pârâtă.

Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 7 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.