Recourse declared null for failure to state grounds of illegality in challenge to integrity incompatibility report

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Ialomiţa, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/16.03.2022 prin care pârâta a identificat elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul incompatibilităţilor, solicitând anularea acestuia ca fiind nelegal întocmit.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2405 din 20 decembrie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurentul-reclamant A., solicitând, în esenţă, casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului recurentul a subliniat faptul că raportul de evaluare a fost întocmit cu nerespectarea normelor legale, câtă vreme activitatea de instructor auto (o funcţie didactică) nu poate influenţa realizarea îndatoririlor specifice funcţiei publice, pentru a determina situaţia de incompatibilitate. În privinţa dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, recurentul a arătat că şi-a îndeplinit obligaţia de a demisiona din una dintre cele două funcţii în termen de 15 zile, însă încetarea unui contract de muncă trebuie să se realizeze cu respectarea condiţiilor prevăzute în Codul Muncii şi în special a termenului de preaviz prevăzut la art. 81 alin. (4) din acest cod Codul Muncii nu este facultativ.

În opinia recurentului actul de voinţă nu poate fi suprimat de existenţa în lege a unei derogări de 20 de zile între momentul înaintării demisiei şi data desfacerii contractului de muncă, din această perspectivă dispoziţiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 putând fi apreciate ca neconstituţionale, câtă vreme se limitează dreptul de opta între cele două funcţii şi, implicit, dreptul de a munci.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, instanţa de control judiciar apreciază că recursul declarat de recurentul A., nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., conform cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: . . . . . . . . . .d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În prezenta cauză se constată că prin recursul formulat recurentul a reluat, într-o expunere rezumativă, argumentele expuse în faţa instanţei de fond, fără a aduce critici raportate la conţinutul concret al hotărârii atacate (fără a face referiri la vreunul dintre considerentele instanţei de fond) şi fără a indica vreun text de lege care să fi fost greşit interpretat sau greşit aplicat de către instanţă sau eventualele greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale.

În lipsa acestor menţiuni nu se poate exercita controlul judiciar, simpla nemulţumire a recurentului faţă de soluţia pronunţată, fără invocarea vreunui argument de nelegalitate a hotărârii recurate, neechivalând cu motivarea căii de atac, întrucât recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă şi nu este menit a corecta eventualele greşeli de apreciere/calificare a situaţiei de fapt deduse judecăţii.

Prin urmare, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor impuse de dispoziţiile legale mai sus menţionate şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Agenţia Naţională de Integritate şi va constata nul recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2405 din 20 decembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.