Nullity of cassation appeal for failure to develop specific illegality grounds against administrative inspection of judicial conduct

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 04.02.2023, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea rezoluţiei C22-36/11.01.2022 pronunţată de Inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare, având ca obiect plângerea împotriva rezoluţiei de clasare nr. 3014/18.11.2021 emisă de Direcţia de Inspecţie pentru judecători din cadrul pârâtei, urmată de anularea rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 829 din 9 mai 2023 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurenta-reclamantă A., aceasta apreciind că hotărârea primei instanţe este nelegală. Astfel, excepţiile invocate au fost respinse în mod nelegal, iar unele nici nu au fost soluţionate. Au fost ignorate motivele invocate, iar motivările sunt străine de acestea şi nu au suport legal. Decizia luată nu are o bază solidă în fapte sau lege, iar judecătorul a ignorat faptul că s-a solicitat continuarea cercetării şi administrarea de probe, interpretând greşit legea.

În opinia recurentei, relaţiile de prietenie dintre cei doi magistraţi din cadrul Tribunalului Bistriţa Năsăud şi reprezentantul Spitalului Orăşenesc Dr. George Trifon Năsăud au condus la pronunţarea unor soluţii favorabile pârâtului, inspectorul judiciar ignorând aceste probe. Pentru a dovedi aspectele invocate, se impunea verificarea tuturor cauzelor în care cei doi magistraţi sunt implicaţi, pentru a se constata că aceştia preiau, în mod nejustificat, informaţiile din întâmpinările formulate de spital, emit hotărâri judecătoreşti la comanda rerpezentantului acestuia şi chiar amendează justiţiabilii care bănuiesc imparţialitatea lor.

De asemenea, judecătorul fondului a refuzat să dispună completarea cercetării, aspectele reclamate prin sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare reieşind inclusiv din înscrisurile aflate în dosarul nr. x/2020, care, însă, nu a fost ataşat pentru verificare.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, instanţa de control judiciar apreciază că recursul declarat de recurenta A., nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., conform cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: .... d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că în motivarea recursului recurenta a arătat că prima instanţă nu a soluţionat anumite excepţii, a interpretat greşit legea, iar motivarea hotărârii este străină de argumentele invocate prin acţiune. La o primă vedere, aceste susţineri ar fi putut fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.. Recursul formulat nu cuprinde, însă, o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestor motive. Textele de lege menţionat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea concretă a cererilor şi excepţiilor neanalizate, a motivelor contradictorii ori a dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de către instanţă şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Înalta Curte reţine că prima instanţă a verificat actele administrative contestate prin prisma dispoziţiilor legale în materie şi a criticilor de nelegalitate formulate de reclamantă, iar susţinerile din recurs vizează, în esenţă, măsurile dispuse de judecătorii menţionaţi în sesizarea adresată Inspecţiei Judiciară .

Simpla nemulţumire a recurentei faţă de soluţia pronunţată, fără invocarea vreunui argument de nelegalitate a sentinţei recurate, nu echivalează cu motivarea căii de atac, întrucât recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă şi nu este menit a corecta eventualele greşeli de apreciere/calificare a situaţiei de fapt deduse judecăţii.

Prin urmare, întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor impuse de dispoziţiile legale mai sus-menţionate şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Inspecţia Judiciară şi va constata nul recursul declarat de recurenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară.

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 829 din 9 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.