Nullity of cassation appeal for failure to develop specific legal grounds challenging the inadmissibility of a constitutional unconstitutionality request.

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub dosar nr. x/2022, ulterior declinată în favoarea Curţii de Apel Bacău, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naţionale anularea Hotărârii 786/27.10.2021 prin care Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a pronunţat asupra petiţiei 56/05.01.2021, nr. dosar x/2021, constatarea existenţei discriminării şi dispunerea de măsuri pentru înlăturarea situaţiilor discriminatorii, respectiv constatarea discriminării în procedura de stabilire a pensiei prin Decizia de stabilire a pensiei militare nr. x din 04.10.2019 dată în dosarul de pensionare x din 19.09.2019 înregistrat la Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naţionale rămasă definitivă prin Hotărârea nr. 44595 din 18.12.2019 privind soluţionarea contestaţiei depuse împotriva deciziei de pensionare, obligarea pârâtului la efectuarea actelor corespunzătoare pentru înlăturarea discriminării.

Prin sentinţa nr. 88 din data de 28.09.2022 Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Casa de Pensii Sectorială, prin Ministerul Apărării Naţionale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., calea de atac fiind înregistrat la data de 23.11.2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr de dosar, respectiv nr. x/2022

În cadrul cererii de recurs, recurentul-reclamant A. a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale a României.

2. Încheierea pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României

Prin încheierea din data de 6 februarie 2024 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii a declarat recurs recurentul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în motivare arătând că instanţa a apreciat în mod greşit asupra condiţiiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, conform art. 29 alin. (1), (2) şi (3).

De asemenea, prin cererea completatoare a motivelor de recurs înregistrată la data de 19.04.2024, transmisă instanţei cu respectarea termenului legal de motivare a căii de atac, recurentul a arătat că instanţa a apreciat în mod nelegal că este nemotivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României, deşi din contextul dosarului/cauzei recurate rezultă nemulţumirea sa faţă de aspectele ce trebuiesc lămurite ca urmare a invocării excepţiei de neconstituţionalitate.

În opinia recurentului, refuzul de sesizare a Curţii Constituţionale a României încalcă dreptul său fundamental de a beneficia de o judecată dreaptă, instanţa de recurs astfel sesizată putând, ea însăşi, să sesizeze din oficiu şi să motiveze conform cerinţelor de admisibilitate impuse de lege.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, instanţa de control judiciar apreciază că recursul declarat de recurentul A., nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., conform cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: .... d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că în motivarea recursului recurentul a arătat că instanţa a apreciat în mod greşit asupra condiţiiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, conform art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 şi, chiar era datoare să sesizeze din oficiu Curtea Constituţională, susţineri care, la o primă vedere, ar fi putut fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Recursul formulat nu cuprinde, însă, o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv. Textul de lege menţionat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

O astfel de critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Înalta Curte reţine că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României a analizat, punctual, condiţiile de admisibilitate a cererii şi a reţinut, în esenţă, că recurentul nu a indicat şi dispoziţia/dispoziţiile constituţională/e în raport de care se invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Simpla nemulţumire a recurentului faţă de soluţia pronunţată, fără invocarea vreunui argument de nelegalitate a încheierii recurate, nu echivalează cu motivarea căii de atac, întrucât recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă şi nu este menit a corecta eventualele greşeli de apreciere/calificare a situaţiei de fapt deduse judecăţii.

Prin urmare, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor impuse de dispoziţiile legale mai sus menţionate şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. prin raportare la încheierea recurată, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi va constata nul recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 6 februarie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.