Mandatory signature of state aid financing agreement following Film Commission eligibility determination

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.02.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Antreprenorialului şi Turismului a solicitat obligarea pârâtului la soluţionarea favorabilă a cererii A. privind încheierea acordului de finanţare cu privire la proiectul "B." în baza Hotărârii Comisiei de Film din România nr. 368 din 6.01.2021, inclusiv efectuarea de urgenţă a oricăror proceduri necesare în scopul încheierii acordului de finanţare şi obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1350 din data de 09.08.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile în termenul prevăzut de lege şi prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiate, a admis în parte acţiunea, formulată de reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul, Ministerul Antreprenorialului şi Turismului, în sensul că: Obligă pârâtul să soluţioneze cererea de încheiere a acordului de finanţare cu privire la proiectul "B.", formulată la data de 29.10.2021 (şi reiterată la data de 15.12.2021).

Respinge în consecinţă, în rest, acţiunea.

3. Cererile de recurs

3.1. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Antreprenorialului şi Turismului, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii, în principal, ca inadmisibilă şi în subsidiar ca prescrisă.

În motivarea recursului, a arătat că norma de drept material nerespectată de către instanţa de fond este reprezentată de art. 11 privind termenul de introducere a acţiunii din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Arată recurenta-pârâtă că nu poate fi acceptat argumentul instanţei de fond de la pagina 23 din sentinţă, potrivi căruia excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune este neîntemeiată, "deoarece termenele curg de la momentul adresării ultimei cereri formulate în acest sens" deoarece eludează dispoziţiile art. 11 din Legea 554/2004, iar reclamantul să profite de această chestiune, trecând peste acest termen de fiecare dată când introduce o nouă cerere. Termenele prevăzute la art. 11 anterior menţionat sunt prevăzute pentru prima cerere adresată autorităţii ulterior vătămării dreptului reclamantului, acesta neputându-se prelungi la fiecare cerere nouă introdusă ulterior primei cereri.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune susţine recurenta-pârâtă că dreptul material la acţiune s-a prescris arătând că, reclamanta nu a solicitat ministerului semnarea acordului de finanţare în termenul de 30 de zile de la data expirării termenului de 10 zile lucrătoare de la data emiterii Hotărârii Comisiei de Film în România, prevăzut la art. 9 alin. (1) din Procedura de verificare şi evaluare a proiectelor care pot fi finanţate în baza schemei de ajutor de stat privind sprijinirea industriei cinematografice, aprobată prin Ordinul ministrului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri nr. 2990/2020.

Recurenta-pârâtă susţine că termenul de 6 luni pentru introducerea acţiunii este depăşit, acesta împlinindu-se cel mai târziu la data de 20.08.2021, şi că procedura plângerii prealabile nu a fost parcursă.

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 11.02.2022, potrivit informaţiilor cuprinse în portalul instanţelor de judecată, aşadar peste termenul de 6 luni prevăzut de legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

3.2. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs incident reclamanta A. S.R.L, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului incident, casarea în parte a sentinţei, în ceea ce priveşte soluţia dată cu privire la capătul al doilea de cerere, cu consecinţa rejudecării în fond a cauzei şi obligarea Ministerul Antreprenorialului şi Turismului la încheierea acordului de finanţare pentru proiectul "B.".

În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentinţa fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, (în subsidiar art. 488 alin. (1) pct. 5) recurenta-reclamantă susţine că prima instanţă în mod greşit a respins cel de al doilea capăt de cerere privind obligarea MAT la încheierea acordului de finanţare pentru motivul că prima instanţă s-ar subroga în atribuţiile furnizorului schemei de ajutor de stat.

Susţine recurenta-reclamantă că redactarea şi semnarea acordului de finanţare între furnizor şi A. nu reprezintă decât o operaţiune administrativă pe care instanţa, în virtutea competenţelor sale ce rezidă din contenciosul de plină jurisdicţie, o poate încuviinţa în favoarea solicitantului.

Instanţa de judecată a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 421/2018 coroborat cu art. 6 alin. (3) şi art. 9 alin. (1) din Procedură şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, aceasta având prerogativa de a obliga MAT la încheierea acordului de finanţare, fără a se substitui în atribuţiile autorităţii.

A. este pe deplin îndreptăţită, în baza dispoziţiilor legale aplicabile, să beneficieze de încheierea acordului de finanţare (şi plata ajutorului de stat), fiind exclus un drept de apreciere discreţionar al MAT în privinţa redactării şi semnării acordului de finanţare. În temeiul prevederilor legale (H.G. nr. 421/2008 şi Procedura), MAT nu dispune de un drept de apreciere în ceea ce priveşte încheierea sau nu a acordului de finanţare astfel încât să se poată vorbi despre o substituire în atribuţiile autorităţii. Dispoziţiile legale obligă autoritatea să redacteze şi să semneze acordul de finanţare cu reclamanta, în contextul în care a fost emisă Hotărârea Comisiei de Film de declarare a proiectului ca fiind eligibil.

Arată recurenta-reclamantă că, din perspectiva Legii 554/2004, nu există niciun impediment care să împiedice instanţa de judecată în a obliga MAT să semneze acordul de finanţare, mai ales în contextul în care această obligaţie rezultă din textele legale, dar şi din Hotărârea Comisiei de Film nr. 368 din 06.01.2021 care atestă că cererea de finanţare a A. îndeplineşte toate condiţiile de eligibilitate prevăzute de schema de ajutor de stat, fiind aprobată "cererea de finanţare depusă de A. S.R.L., proiect "B." pentru un sprijin financiar în valoare de maxim

25.743.659 RON, având o intensitate a ajutorului de stat de 35%".

Recurenta-reclamantă susţine că este incident şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul în care sentinţa nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în ceea ce priveşte respingerea celui de al doilea capăt de cerere, privind obligarea MAT la încheierea acordului de finanţare.

În concret, cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere recurenta-reclamantă precizează că instanţa nu a explicitat motivele efective pentru care instanţa nu ar putea pronunţa o soluţie prin care MAT ar fi obligată la încheierea acordului de finanţare.

Consideră că instanţa de fond a menţionat cu titlu generic faptul că nu s-ar putea substitui "în atribuţiile pârâtului, înainte ca acesta să analizeze temeinicia pretenţiilor reclamantei", fără a indica însă ce ar trebui MAT să mai analizeze şi dacă există la nivelul legislaţiei o astfel de posibilitate după emiterea Hotărârii Comisiei de Film de declarare a proiectului ca fiind eligibil.

Apreciază că realizarea unei menţiuni generice nu satisface condiţia unei motivări suficiente, din moment ce nu s-a argumentat de ce, în virtutea art. 18 din Legea 554/2004, instanţa nu ar putea obliga autoritatea la încheierea acordului de finanţare. De altfel, nu au fost analizate nici dispoziţiile art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 421/2018 coroborat cu art. 6 alin. (3) şi art. 9 alin. (1) din Procedură care statuează în mod expres faptul că MAT este obligată să redacteze şi să semneze un acord de finanţare ulterior emiterii Hotărârii Comisiei de Film de declarare a proiectului ca fiind eligibil.

4. Apărările intimatei

Recurenta-reclamantă A. S.R.L a formulat întâmpinare la recursul principal, solicitând, în principal, constatarea nulităţii recursului, şi în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

În susţinerea excepţiei nulităţii recursului declarat de Ministerul Antreprenorialului şi Turismului, recurenta-reclamantă susţine că motivele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., temeiul de drept fiind invocat strict formal.

În ce priveşte fondul recursului, arată că acesta este nefondat, în esenţă, pentru considerentele expuse mai jos.

Motivul de recurs privind încălcarea art. 11 din Legea 554/2004 este nefondat întrucât termenul de formulare a plângerii prealabile şi a acţiunii ulterioare nu trebuie calculat în funcţie de data la care MAT ar fi trebuit să semneze acordul de finanţare.

Susţine recurenta-reclamantă că pârâta face abstracţie de solicitarea de încheiere a acordului de finanţare transmisă la data de 29.10.2021, în continuare făcând o prezentare cronologică a situaţiei de fapt din care rezultă că, după efectuarea mai multor demersuri, într-o ultimă încercare de soluţionare amiabilă a situaţiei litigioase, la data de 15.12.2021, reclamanta a transmis la MAT plângerea prealabilă prin care a reiterat solicitarea de soluţionare favorabilă a cererii A. de efectuare de urgenţă a oricăror proceduri necesare în vederea încheierii acordului de finanţare cu privire la proiectul cinematografic "B.", precum şi încheierea de urgenţă a acordului de finanţare

La această plângere Ministerul Antreprenorialului şi Turismului, prin adresa nr. x/12.01.2022 a revenit cu un răspuns la plângerea prealabilă formulată de A. prin care a precizat că răspunsul MAT nu reprezintă un act administrativ şi nici un refuz de soluţionare a unei cereri a A., fiind un "răspuns de informare a beneficiarului cu privire la stadiul în care instituţia noastră se află în procesul de implementare a schemei de ajutor de stat privind sprijinirea industriei cinematografice (apelurile pe proiecte 2018, 2019 şi 2020), şi anume, în plin proces de deblocare a acesteia şi de rezolvare a problemelor identificate de-a lungul celor trei ani de existentă a acestei scheme"

La data de 11.02.2022 a fost înregistrată, la registratura Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, cererea de chemare în judecată împotriva MAT cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea 554/2004.

Arată recurenta-reclamantă că termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ("Legea 554/2004") încep să curgă de la momentul adresării către MAT a ultimei cereri de încheiere a acordului de finanţare, şi nicidecum de la momentul emiterii Hotărârii Comisiei de Film de Declarare a Proiectului ca fiind Eligibil la data de 06.01.2021. Dreptul la acţiune subzistând pe toată perioada termenului general de prescripţie de 3 ani.

Recurenta-reclamantă susţine că, în contextul blocajelor procedurilor afirmate chiar website-ul guvernamental, termenul de prescripţie al dreptului material la acţiune nu a început să curgă, şi chiar dacă s-ar aprecia că acesta ar fi început să curgă, cursul termenului a fost întrerupt şi, în subsidiar, a fost suspendat.

Mai mult, chiar dacă s-ar admite că termenul de prescripţie a început să curgă este incidenta cauza de întrerupere, respectiv a unei cauze de suspendare a cursului prescripţiei, ce rezultă din răspunsurile date de MAT prin care acesta nu contestă dreptul Societăţii de a primi plata ajutorului de stat şi oferă asigurări în sensul deblocării procedurilor, deşi nu a dispus efectuarea operaţiunii solicitate Asigurările pe care MAT le-a oferit reprezintă "recunoaşterea în orice mod a dreptului" Societăţii, în sensul art. 2537 pct. 1 din C. civ., recunoaştere care are ca efect întreruperea prescripţiei.

Blocajul general al schemei de ajutor de stat este atestat de comunicate de presă succesive din anul 2020, în cadrul cărora Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri a arătat că se află în plin proces de revizuire a "procedurilor necesare implementării schemei" .

Şi din constatările Curţii de Conturi se confirmă că schema de ajutor de stat a fost blocată mai mulţi ani, începând chiar cu anul 2018.

Ministerul Culturii şi Oficiul de Film şi Investiţii Culturale instituţii subrogate în drepturile şi obligaţiile Ministerului Antreprenorialului şi Turismului au formulat întâmpinare la recursul incident declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin care au solicitat ca la soluţionarea recursului să se aplice O.U.G. nr. 39/2023 privind înfiinţarea Oficiului de Film şi Investiţii Culturale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri instituţionale referitoare la gestionarea schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film şi producţiei de film în România, lege specială derogatorie de la prevederile Legii contenciosului administrativ.

Recurentele-pârâte susţin că potrivit procedurii un conducător de autoritate nu poate finanţa un proiect cinematografic înainte ca acesta să fie evaluat de Comisia de film, comisie care decide asupra eligibilităţii la finanţare după ce, în prealabil, au fost urmate toate procedurile premergătoare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Preliminar se reţine că, urmare a emiterii Ordonanţei de urgenţă nr. 39/2023 privind înfiinţarea Oficiului de Film şi Investiţii Culturale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri instituţionale referitoare la gestionarea schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film şi producţiei de film în România, prin care a fost introdus alin. (8) şi (9) al articolului 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2021 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, atribuţiile Ministerului Antreprenorialului şi Turismului referitoare la schema de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film şi producţiei de film în România, au fost preluate de Ministerul Culturii, în calitate de furnizor al schemei, împreună cu Oficiul de Film şi Investiţii Culturale, în calitate de administrator al schemei acestea subrogându-se în drepturile şi obligaţiile Ministerului Antreprenorialului şi Turismului.

II.1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Demersul judiciar al reclamantei A. S.R.L. vizează obligarea Ministerul Antreprenorialului şi Turismului la încheierea acordului de finanţare cu privire la proiectul "B." în baza Hotărârii Comisiei de Film din România nr. 368 din 6.01.2021, inclusiv efectuarea de urgenţă a oricăror proceduri necesare în scopul încheierii acordului de finanţare.

Prin sentinţa civilă nr. 1350 din data de 09.08.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile în termenul prevăzut de lege şi prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiate şi a admis în parte acţiunea, obligând pârâtul să soluţioneze cererea de încheiere a acordului de finanţare cu privire la proiectul "B.", formulată la data de 29.10.2021 (şi reiterată la data de 15.12.2021). A respins, în rest, acţiunea.

Pentru a da această soluţie reţine, instanţa de fond a reţinut că, pârâta nu a încheiat acordul de finanţare în termenul procedural şi că nu a răspuns în termenul legal la solicitarea reclamantei de a încheia acordul.

Pârâta, prin răspunsurile date, a informat reclamanta că depune toate diligenţele pentru deblocarea procedurilor schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film şi producţiei de film în România, instanţa de fond reţinând constatând atât faptul nesoluţionării pe fond a cererii reclamantei, în termen legal, cât şi aspectul că refuzul de soluţionare apare ca fiind nejustificat.

Nu în ultimul rând, instanţa de fond reţine că nu se poate substitui, în principiu, în atribuţiile pârâtului, înainte ca acesta să analizeze temeinicia pretenţiilor reclamantei, astfel că respinge cererea în ce priveşte obligarea pârâtei să semneze acordul de finanţare cu privire la proiectul "B.".

II.1. Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a cererii de recurs formulat de Ministerul Antreprenorialului şi Turismului, invocată de A. S.R.L., Înalta Curte urmează a o respinge ca neîntemeiată, pentru considerentele ce vor urma.

În susţinerea excepţiei, recurenta-reclamantă arată că prima instanţă a obligat autoritatea să soluţioneze cererea de încheiere a acordului de finanţare.

După formularea recursului, administratorul schemei de ajutor de stat, respectiv Oficiul de Film şi Investiţii Culturale, a achiesat la hotărâre, acordul de finanţare fiind semnat, la data soluţionării recursului şi apreciază că interesul în susţinerea cererii de recurs nu mai este actual.

Cu privire la această excepţie, recurentele-pârâte precizează că susţin în continuare recursul, considerând că este corect motivat, deoarece aprobarea acordului de finanţare implică efectuarea unei plăţi pentru care reclamanta solicită penalităţi de întârziere, care nu pot fi plătite de către Oficiul de Film şi Investiţii Culturale.

Arată că Oficiul de Film a preluat o listă cu obligaţii de finanţare deja întârziate, din motive legislative, care nu îi pot fi imputate, şi pentru care nu ar trebui penalizat.

Cu privire la excepţia lipsei de interes a cererii de recurs principal, Înalta Curte constată că interesul în susţinerea cererii este actual, întrucât, aşa cum a precizat şi pârâtul Oficiul de Film şi Investiţii Culturale, obligaţiile de finanţare sunt întârziate motiv pentru care reclamanta poate solicita penalităţi de întârziere, penalităţi ce nu pot fi plătite de aceasta. Prin urmare, dacă acordul de finanţare este semnat de către Oficiul de Film şi Investiţii Culturale, în temeiul hotărârii pronunţate de instanţa de fond acest acord poate fi desfiinţat în situaţia desfiinţării temeiului în baza căruia a fost încheiat.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes a cererii de recurs principal, invocată de A. S.R.L.

II.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul Ministerului Culturii şi Oficiul de film şi Investiţii Culturale (succesori ai al Ministerul Economiei, Antreprenorialului şi Turismului) este nefondat iar cel al reclamantei A. S.R.L. este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analiza motivelor de casare

1. Cu privire la recursul formulat de recurenţii-pârâţi Ministerului Culturii şi Oficiul de film şi Investiţii Culturale (succesori ai al Ministerul Economiei, Antreprenorialului şi Turismului).

Prin recursul principal, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Ministerul Antreprenorialului şi Turismului critică soluţia dată de instanţa de fond excepţiilor privind inadmisibilitatea acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile şi prescripţiei dreptului material la acţiune.

Recurenta susţine că instanţa de fond nu a aplicat corect dispoziţiile art. 11 privind termenul de introducere a acţiunii din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, calculându-l în mod greşit de la data formulării de către reclamantă a ultimei cereri şi nu de la data emiterii Hotărârii Comisiei de Film nr. 368 din 06.01.2021.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune recurenta-pârâtă susţine că, în raport de data introducerii acţiunii, respectiv 11.02.2022, termenul de 6 luni pentru introducerea acţiunii este depăşit, acesta împlinindu-se cel mai târziu la data de 20.08.2021, reclamanta nesolicitând ministerului semnarea acordului de finanţare în termenul de 30 de zile de la data expirării termenului de 10 zile lucrătoare de la data emiterii Hotărârii Comisiei de Film în România, prevăzut la art. 9 alin. (1) din Procedura de verificare şi evaluare a proiectelor care pot fi finanţate în baza schemei de ajutor de stat privind sprijinirea industriei cinematografice, aprobată prin Ordinul ministrului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri nr. 2990/2020.

Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente următoarele dispoziţii din Procedura de verificare şi evaluare a proiectelor care pot fi finanţate în baza schemei de ajutor de stat privind sprijinirea industriei cinematografice, aprobată prin Ordinul ministrului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri nr. 2990/2020:

Art. 9 alin. (1) - În termen de 10 zile lucrătoare de la emiterea hotărârilor Comisiei de Film în România cu privire la proiectele evaluate şi declarate eligibile se semnează acordul de finanţare între autoritatea finanţatoare şi beneficiar.

(2) Hotărârea privind emiterea acordului de finanţare sau hotărârea de respingere motivată se transmit de către Comisia de Film în România către Secretariatul tehnic.

(3) Hotărârile menţionate la alin. (2) pot fi contestate în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit procedurii reglementate de ordinul mai sus menţionat, pentru aprobarea cererilor de finanţare se parcurg mai multe etape, respectiv înregistrarea dosarului cererii la secretariatul tehnic, evaluarea cererii de finanţare de către Comisia de Film în România şi semnarea acordul de finanţare între autoritatea finanţatoare şi beneficiar.

În acord cu cele reţinute de judecătorul fondului, cererea privind alocarea ajutorului de stat, depusă de reclamantă nu a fost soluţionată, procedura nefiind finalizată, acordul de finanţare între autoritatea finanţatoare şi beneficiar nefiind semnat.

În cauză, fiind vorba de un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, reclamantul este în drept să solicite autorităţii administrative finalizarea procedurii de soluţionare a cererii de finanţare şi să reitereze cererea, cât timp dreptul său material este în fiinţă. Instanţa de fond a reţinut corect că termenul curge de la data de 12.01.2022, data primirii răspunsului la ultima cerere adresată autorităţii din data de 15.12.2021, astfel că cererea de chemare în judecată din data de 11.02.2022, a fost depusă cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, şi în ipoteza în care s-ar lua în considerare doar prima cerere adresată de autorităţii finanţatoare, din data de 29.10.2021, făcându-se abstracţie de reiterarea acesteia, reclamantul tot ar fi fost în termenul de 6 luni în care putea formula contestaţia.

2. Cu privire la recursul incident formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.

Prin recursul incident, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 (subsidiar 5) din C. proc. civ., reclamanta A. S.R.L. critică soluţia dată de instanţa de fond solicitând casarea în parte a sentinţei în ceea ce priveşte soluţia dată cu privire la capătul al doilea de cerere şi obligarea Ministerul Economiei, Antreprenorialului şi Turismului la încheierea acordului de finanţare pentru proiectul "B.".

În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că sentinţa nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în ceea ce priveşte respingerea celui de al doilea capăt de cerere, instanţa neexplicitând motivele pentru care, în virtutea art. 18 din Legea 554/2004, instanţa nu ar putea obliga autoritatea la încheierea acordului de finanţare.

De asemenea, susţine că, instanţa de fond nu a analizat nici dispoziţiile art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 421/2018 coroborat cu art. 6 alin. (3) şi art. 9 alin. (1) din Procedură care statuează în mod expres faptul că MAT este obligată să redacteze şi să semneze un acord de finanţare, ulterior emiterii Hotărârii Comisiei de Film de declarare a proiectului ca fiind eligibil.

Criticile sunt nefondate, întrucât instanţa de fond a motivat implicit respingerea capătului 2 de cerere prin faptul că a reţinut că nu se poate substitui atribuţiilor pârâtului înainte ca acesta să analizeze temeinicia pretenţiilor, ci poate doar să constate faptul nesoluţionării pe fond a cererii reclamantului în termen legal şi faptul că refuzul de soluţionare apare ca nejustificat.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material (în subsidiar art. 488 alin. (1) pct. 5), respectiv cu încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 42l/2018 coroborat cu art. 6 alin. (3) şi art. 9 alin. (3) din Procedură - "Comisia de Film în România evaluează şi verifică proiectele cinematografice care îndeplinesc condiţiile de eligibilitate pe principiul «primul venit, primul servit» şi certifică, prin hotărâre, calitatea de beneficiar al solicitantului şi propune semnarea Acordului de finanţare."

Prima instanţă a respins cel de al doilea capăt de cerere privind obligarea MAT la încheierea acordului de finanţare reţinând că instanţa nu se poate subroga în atribuţiile furnizorului schemei de ajutor de stat, aceasta neputând dispune semnarea acordului înainte ca pârâta să facă toate verificările privind eligibilitatea proiectului.

Potrivit art. 6 alin. (3) din Procedură "În situaţia în care proiectul este declarat eligibil, Comisia de Film în România emite o hotărâre şi o transmite către Secretariatul tehnic, în vederea redactării acordului de finanţare."

Art. 9 alin. (1) din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 2990/2020 al Ministerului Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri reglementează etapa semnării acordului de finanţare – "(1) În termen de 10 zile lucrătoare de la emiterea hotărârilor Comisiei de Film în România cu privire la proiectele evaluate şi declarate eligibile se semnează acordul de finanţare între autoritatea finanţatoare şi beneficiar."

Susţinerile pârâtelor că, înainte de semnarea acordurilor de finanţare, trebuie să mai efectueze verificări cu privire la cele stabilite deja de comisie, nu pot fi primite întrucât conform normelor în vigoare la data formulării cererii, toate verificările cererilor de finanţare sunt făcute deja de Comisiei de Film, pârâta având doar atribuţia de a semna acordul de finanţare cu beneficiarul.

În mod greşit instanţa de fond a respins cererea privind obligarea pârâtului MAT de a semna acordul de finanţare, dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2204, prin care este reglementat un contencios de plină jurisdicţie, permit instanţelor ".... să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă."

Concluzionând, Înalta Curte constată că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate de recurenta-reclamantă A. S.R.L., motiv pentru care va admite recursul incident formulat de aceasta.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes formulată de A. S.R.L., va respinge recursul declarat de pârâţii Ministerul Culturii şi Oficiul de Film şi Investiţii Culturale (succesori ai al Ministerul Economiei, Antreprenorialului şi Turismului) împotriva sentinţei civile nr. 1350 din data de 09.08.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, va admite recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L, va casa sentinţa civilă nr. 1350 din data de 09.08.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, rejudecând, va obliga pârâta să semneze acordul de finanţare cu privire la proiectul "B.".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes formulată de A. S.R.L. Respinge recursul declarat de pârâţii Ministerul Culturii şi Oficiul de film şi Investiţii Culturale (succesori ai al Ministerul Economiei, Antreprenorialului şi Turismului) împotriva sentinţei civile nr. 1350 din data de 09.08.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L. Casează sentinţa civilă nr. 1350 din data de 09.08.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi rejudecând obligă pârâta să semneze acordul de finanţare cu privire la proiectul "B.".

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.