Tariff classification of liquid food supplements: adequacy of administrative motivation and imminent harm in interim suspension of customs decisions

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 20.11.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Vamală Română, a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei referitoare la informaţii tarifare obligatorii având număr de referinţă RO BTI x ("decizia ITO").

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2155/2023 din data de 22 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA VAMALĂ ROMÂNĂ, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţa recurată, şi, în rejudecare, să se dispună suspendarea executării Deciziei referitoare la informaţii tarifare obligatorii având număr de referinţă RO BTI x ("Decizia emisă de către Autoritatea Vamală Română şi comunicată Societăţii în data de 21.07.2023, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023

În motivarea recursului, recurenta a formulat, în esenţă, următoarele critici asupra sentinţei recurate, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

O primă critică vizează soluţia instanţei referitoare la condiţia cazului bine justificat constând în nemotivarea actului administrativ.

Recurenta-reclamantă susţine că, în mod nelegal, prima instanţă nu a mai considerat necesar să analizeze dacă conţinutul concret al actului administrativ respectă cerinţele unei motivări adecvate, rezumându-se să constate că pârâta a folosit formularul impus de reglementările in vigoare (Ordinul ANAF 1 193/2016 şi Regulamentul delegat (UE) 2016/341) iar prin răspunsul la plângerea prealabilă, autoritatea pârâtă a dezvoltat motivele de fapt şi de drept care au condus la încadrarea tarifară a produsului la poziţia 2202.

Recurenta arată că autoritatea are obligaţia de a motiva în concret actul administrativ şi nu de a prezenta, doar prin intermediul răspunsului la plângerea prealabilă, motivele care stau la baza emiterii acestuia. În acest sens, face trimitere la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a reţinut că omisiunile actului administrativ nu pot fi suplinite prin argumentele furnizate în răspunsul la plângerea

Chiar dacă s-ar accepta că intimata-pârâtă era limitată la formularistica prevăzută de legislaţia terţiară, nu poate fi disculpată faţă de lipsa unei motivări complete cu privire la împrejurările de fapt care au stat la baza încadrării tarifare a produsului fie prin detalierea acestor motive la punctul 9 din formular, fie printr-o notă explicativă separată, anexată Deciziei ITO.

O altă critică formulată de recurenta se referă la greşita aplicare a Regulamentului 2658/87 privind Nomenclatura tarifară.

În cadrul acestei critici, recurenta a susţine că prima instanţă a reţinut că produsul Feroglobin liquid se prezintă într-o formă lichidă şi nu ar fi exclus din capitolul 22 potrivit notelor de capitol, astfel că nu se poate reţine o nelegalitate vădită cu privire la aplicarea Regulamentului (CE) 2658/87 cu ocazia încadrării tarifare realizate de AVR.

Detaliind acest aspect, recurenta arată că prima instanţă a ignorat chiar regulile de clasificare tarifară şi anume Regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate (denumite în continuare "RGI"), prevăzute în anexa I din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun, care:

- conform Regulii numărul 1 (în continuare "RGI 1"), clasificarea este legal determinată conform denumirii poziţiilor şi notelor de Secţiune şi de Capitol şi, atunci când nu sunt contrare termenilor poziţiilor şi Notelor respective, clasificarea se face potrivit regulilor 2-6, care trebuie să fie aplicate în ordinea în care acestea apar.

- conform Regulii numărul 6 (în continuare "RGI 6 ") "Atunci când alegerea subpoziţiei cu o liniuţă a fost făcută, atunci şi numai atunci, se ia în considerare textul subpoziţiilor cu două liniuţe pentru a determina care dintre aceste subpoziţii trebuie reţinută".

Susţine recurenta că paşii pe care i-a urmat intimata-pârâtă şi prima instanţă pentru stabilirea codului tarifar nu corespund prevederilor legale, întrucât posibilitatea de a clasifica bunurile trebuie să fie realizată în conformitate cu Regulile Generale de interpretare a Nomenclaturii Combinate şi, în consecinţă, cu prevederile poziţiei şi ale secţiunilor aferente sau a notelor de capitol. Astfel, conform regulilor RCI 1, poziţiile şi notele de Secţiune şi de Capitol au caracter prioritar pentru stabilirea clasificării tarifare a mărfurilor, faţă de orice alte reguli sau consideraţii.

Numai odată ce au fost determinate poziţiile susceptibile a permite clasificarea tarifară a produselor, în conformitate cu RGI 1, urmează a se stabili dacă o notă de secţiune sau o notă la un capitol exclude clasificarea într-una dintre aceste poziţii.

Mai arată recurenta că, nici intimata-pârâtă şi nici prima instanţă nu au analizat incidenţa poziţiei tarifare 2106, deşi denumirea poziţiei şi notele de capitol aferente caracterizează în mod evident produsul Feroglobin liquid, în timp ce poziţia 2202 şi notele de poziţie aferente sunt aplicabile altor tipuri de băuturi, chiar dacă acestea ar fi denumite în mod subiectiv de către comercianţi drept "suplimente alimentare".

O altă critică priveşte greşita apreciere a caracteristicilor tehnice a produsului pentru care a fost emisă Decizia ITO.

În cadrul acestei critici recurenta a arătat prima instanţă a reţinut că produsul este în stare lichidă şi se consumă "ca atare, adică fără a fi amestecat cu alte substanţe" îmbrăţişând doar opinia intimatei-pârâte că suplimentul alimentar în formă lichidă se poate consuma tot deodată (deci fără respectarea dozelor, aşa cum se impune la recomandarea medicului sau farmacistului).

Contrar celor reţinute de prima instanţă şi de AVR, suplimentul alimentar nu se poate consuma "ca atare", în sensul că persoana nu poate consuma un întreg flacon, ci va observa dozele de administrare specific indicate pe ambalajul suplimentului alimentar.

Deşi prima instanţă a reţinut şi că "cercetând la nivel de aparenţă caracteristicile şi proprietăţile obiective ale produsului, rezultă că sub poziţia tarifară 2202 are loc o încadrare mai specifică a produsului Feroglobin liquid decât la codul 2106". Pentru a ajunge la această concluzie, prima instanţă a reţinut că "reclamanta nu a indicat care sunt acele caracteristici obiective ale produsului, potrivit raţionamentului Curţii, care determină încadrarea la poziţia 2016".

Susţine recurenta că a detaliat caracteristicile obiective ale produsului (pag. 17 din cererea introductivă), aspecte integral omise prin sentinţa recurată şi că deşi aspectele privind încadrarea tarifară a produsului vor fi analizate în cadrul dosarului de fond, prima instanţă deţinea informaţiile necesare pentru a constata, la o analiză aparentă, că poziţia 2106 putea fi aplicată cu prioritate faţă de poziţia 2202.

În ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, recurenta apreciază că în mod greşit a considerat că nu este îndeplinită arătând că prejudiciul viitor şi previzibil la care ar fi supusă recurenta-reclamantă constă în majorarea sarcinii fiscale cu taxa pe valoare adăugată aplicată produselor comercializate începând cu 1 ianuarie 2023, în valoare de 93.141 RON (suma rezultată ca diferenţă între taxa pe valoare adăugată de 19% şi taxa de 9%). Ca atare, activitatea societăţii poate fi afectată întrucât, ulterior emiterii Deciziei ITO, autorităţile fiscale şi vamale ar întreprinde controale de fond privind impunerea TVA începând chiar cu ianuarie 2023, moment la care a fost modificat Codul fiscal în sensul arătat mai sus.

În plus, TVA este o taxă pe consum, fiind în cele din urmă achitată de către consumatorii suplimentului alimentar. Prin impunerea cotei majorate de TVA vor creşte în mod absolut şi preţurile produselor comercializate, astfel că decizia consumatorilor de achiziţiona produsele va fi influenţată de noul preţ al produselor. Prin urmare, reclasificarea tarifară a produsului conduce în mod indisolubil la majorarea preţurilor suplimentelor alimentare, astfel activitatea comercială a Societăţii urmând a fi grav perturbată, fără ca subscrisa să poate interveni pentru reducerea prejudiciului.

Sub un alt aspect, activitatea economică a reclamantei va fi în mod vădit afectată, în special de creşterea preţurilor produselor şi în dauna consumatorilor de suplimente alimentare.

Deciziile ITO sunt obligatorii în ce priveşte clasificarea tarifară de la data începerii prevăzută în conţinutul acestora, în temeiul art. 33 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, prin urmare, Deciziile ITO obligă Societatea la respectarea clasificării tarifare stabilită de AVR şi la impunerea unei cote de TVA de 19%, în locul cotei de TVA de 9%.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, recurenta-reclamantă consideră că un astfel de prejudiciu este greu sau imposibil de reparat, încât ar trebui să se regreseze împotriva intimatei-pârâte pentru a recupera diferenţa de taxă pe valoare adăugată plătită în plus de consumatori, dar şi pentru acoperirea prejudiciului cauzat de pierderea clienţilor, ca urmare a creşterii preţurilor (prin adăugarea TVA).

4. Apărările intimatei

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, intimata-pârâtă subliniază că un produs cu caracteristici specifice produselor de la poziţia 2202 nu poate fi clasificat la poziţia 2106 doar pentru faptul că reprezintă un preparat alimentar.

Prin aplicarea RGI nr. 1 şi 6 şi conform NENC de la Cap. 22 şi Hotărârii CJUE în Cauza 114/80 produsul descris în Decizia referitoare la informaţii tarifare obligatorii nr. RO BT 1 x trebuie clasificat la poziţia 2202 ţinând cont de compoziţia lor aşa cum a fost menţionată în solicitarea reclamantei şi regăsită în decizia emisă de Autoritatea Vamală Română, la codul 22029919.

Referitor la nemotivarea suficientă a Deciziei ITO, arată că această critică este nefondată, având în vedere următoarele:

- decizia ITO este reprezentată, în fapt, de un formular pe care autoritatea vamală îl emite. Acest formular este identic pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, astfel că niciun alt stat nu poate să intervină asupra dimensiunilor sau căsuţelor care formează formularistica prezentului act.

De asemenea, şi cererea formulată de A. S.R.L. pentru emiterea unei decizii ITO a fost redactată tot pe un formular prevăzut de Regulamentul delegat (UE) 2016/341, astfel că cele două înscrisuri emise în cauză au respectat formularele adoptate la nivelul Uniunii Europene.

- în cuprinsul deciziei ITO nr. RO BTI x din 12.07.2023, autoritatea vamală a indicat elementele esenţiale care au justificat clasificarea produsului, prin indicarea dispoziţiilor legale şi a jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie, în raport de care recurenta -reclamanta, un profesionist în domeniul produselor farmaceutice şi pe piaţa suplimentelor a formulat plângere prealabilă prin care a criticat încadrarea efectuată de aceasta produsului Septilin sirop.

Faţă de aceste aspecte, instanţa de fond a reţinut faptul că nemotivarea Deciziei ITO drept caz bine justificat nu e incident în speţă, deoarece doar o nemotivare completă, în fapt şi în drept, ar putea conduce la reţinerea acestei condiţii prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, decizia fiind emisă pe formular, la pct. 9, în cadrul rubricii "Justificarea clasificaţia mărfurilor", autoritatea vamală prevăzând următoarele: "RGI nr. 1 şi 6; NESA de la poz 2202, lit. A), pct. 2, NENC de la codul 2202 99 19, Hotărârea Curţii de Justiţie a UE în Cauza 114/80, de unde rezultă faptul că încadrarea preluată de Autoritatea Vamală Română corespunde cu cea existentă la nivelul Uniunii Europene, acest act administrativ fiind emis tocmai în acest sens.

În ceea ce priveşte criticile reclamantei-recurente privind refuzul autorităţii vamale de a încadra produsul Feroglobin liguid la poziţia tarifară 2106, arată că aceste susţineri nu reprezintă împrejurări legate de fapt şi de drept care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, acestea reprezentând veritabile critici de nelegalitate a căror analiză revine instanţei de contencios administrativ investită cu anularea Deciziei ITO nr. RO BTI x, care formează obiectul dosarului nr. x/2023

Referitor la condiţia prevenirii unei pagube iminente, arată că recurenta nu este în măsură să prezinte argumente juridice valabile faţă de legalitatea actului emis de autoritatea vamală, paguba invocată de aceasta în cuantum de 93.141 RON, reprezentând TVA, taxă care urmează a fi suportată de cumpărătorul final.

Apreciază că nu se pune problema nici a creării unei pagube semnificative, dificil de reparat, în condiţiile în care creşterea preţurilor produselor şi în dauna consumatorilor de suplimente alimentare, nu este probată în vreun fel, atâta timp cât recurenta-reclamantă nu a fost obligată la plata unor sume la bugetul de stat, aceasta având obligaţia să se conformeze normelor U.E. în ceea ce priveşte încadrarea tarifară.

Astfel, reclamanta nu probează, în ce măsură prin aplicarea unei cote de TVA mai mare s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu în patrimoniu societăţii, în condiţiile în care această taxă este suportată de către cumpărătorul final.

Concluzionând, arată că, în mod corect şi legal, s-a apreciat de către Curtea de Apel Bucureşti că cererea cu care a fost investită de către A. S.R.L. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, condiţii ce trebuiau întrunite în mod cumulativ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu motivele invocate prin recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analiza motivelor de casare

Motivele de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt fondate.

Prima instanţă a apreciat că nu poate reţine nemotivarea Deciziei ITO drept caz bine justificat, considerând că doar o nemotivare completă, în fapt şi în drept, ar putea să atragă reţinerea unui caz bine justificat sub acest aspect, ceea ce nu este cazul actului administrativ în litigiu.

A reţinut că ceea ce se invocă în prezenta cauză reprezintă, în realitate, o motivare a deciziei ITO apreciată necorespunzătoare de către reclamantă în raport de trăsăturile fizice ale produsului şi de conţinutul normelor care reglementează încadrarea tarifară.

Conţinutul actului administrativ este suficient pentru a se reţine, la nivel de aparenţă, că autoritatea a motivat decizia emisă în conformitate cu elementele prevăzute în anexa 3 din Regulamentul delegat (UE) 2016/341 şi că aceleaşi concluzii se impun şi în privinţa răspunsului la plângerea prealabilă, din moment ce adresa conţine poziţia autorităţii faţă de argumentele centrale invocate în plângerea prealabilă.

Recurenta-reclamantă, în susţinerea recursului, invocă faptul că, în mod nelegal, prima instanţă nu a mai considerat necesar să analizeze dacă conţinutul concret al actului administrativ respectă cerinţele unei motivări adecvate, rezumându-se să constate că pârâta a folosit formularul impus de reglementările in vigoare (Ordinul ANAF 1 193/2016 şi Regulamentul delegat (UE) 2016/341) iar, prin răspunsul la plângerea prealabilă, autoritatea pârâtă a dezvoltat motivele de fapt şi de drept care au condus la încadrarea tarifară a produsului la poziţia 2202.

Recurenta arată că autoritatea nu a motivat în fapt actul administrativ cu privire la împrejurările de fapt care au stat la baza încadrării tarifare a produsului ci a prezentat motivele care stau la baza emiterii acestuia doar prin intermediul răspunsului la plângerea prealabilă.

În ceea ce priveşte modalitatea de redactare a deciziei ITO, Înalta Curte constată că Decizia privind ITO nr. RO BTI x din 12.07.2023 emisă de Direcţia Generală a Vămilor a fost redactată în formatul prevăzut de anexa 3 din Regulamentul delegat (UE) 2016/341, intimata-pârâtă indicând însă numai dispoziţiile legale şi jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, care au justificat clasificarea mărfurilor,

Intimata-pârâtă a dezvoltat motivele de fapt şi de drept care au condus la încadrarea tarifară la poziţia 2202, doar prin răspunsul la plângerea prealabilă prin care recurenta-reclamantă a criticat încadrarea efectuată de pârâtă produsului Feroglobin liquid.

Aşa cum s-a statuat în practica Înaltei Curţi: Motivarea actului administrativ constituie, într-adevăr, o veritabilă condiţie de validitate a acestuia, o garanţie împotriva conduitei arbitrare a autorităţilor publice, menită să asigure posibilitatea verificării limitelor exercitării puterii lor discreţionare. (..)

Verificarea vizează, aşadar, temeiurile şi efectele deciziei administrative prin prisma unui echilibru rezonabil între interesul public şi cel privat. Tocmai de aceea obligaţia autorităţii emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanţie contra arbitrarului administraţiei publice şi se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective.

Motivarea unei decizii administrative trebuie să conţină elemente de fapt şi de drept care, pe de o parte, să permită destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

În jurisprudenţa comunitară s-a reţinut în mod constant că amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis şi de circumstanţele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greşită fiind considerată echivalentă cu lipsa motivării.

În speţă, aşa cum s-a precizat mai sus, Înalta Curte constată că intimata-pârâtă a indicat în Decizia privind ITO nr. RO BTI x din 12.07.2023 doar dispoziţiile legale fără a fi indicate şi motivele de fapt pentru care produsul Feroglobin liquid a fost trecut la încadrarea tarifară la poziţia 2202.

Motivarea fiind una insuficientă echivalează cu o lipsă a motivării actului administrativ astfel că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Constatarea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat pentru motivul nemotivării actului administrativ face inutilă analiza criticilor privind greşita apreciere a caracteristicilor tehnice a produsului pentru care a fost emisă Decizia ITO şi cele privind greşita apreciere a caracteristicilor tehnice a produsului pentru care a fost emisă Decizia ITO care, de altfel, apar ca fiind critici de nelegalitate a căror dezlegare poate fi făcută de instanţa învestită cu fondul cererii de anulare a actului administrativ.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, prin actele depuse, reclamanta a prezentat suficiente elemente care să conducă la existenţa unor îndoieli serioase în ceea ce priveşte legalitatea actului a cărei suspendare se solicită. Or, în speţă, motivele invocate de intimata-reclamantă au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ, acesta fiind considerentul pentru care Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a reţinut în mod corect că aprecierile reclamantei asupra nelegalităţii actului vamal contestat nu pot fi subsumate condiţiei cazului bine justificat, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la paguba iminentă, art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 o defineşte ca fiind "prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".

Înalta Curte reţine că în cauză s-a dovedit că este îndeplinită şi această condiţie, pentru că, în cazul concret al recurentei-reclamante consecinţele economice ale executării deciziei, anterior stabilirii legalităţii acesteia de către instanţă, ar fi mult mai grave ţinând cont de faptul că o creştere a valorii TVA de la 9% la 19% produce o creştere a preţului produsului cu consecinţe în ce priveşte diminuarea cantităţii produselor ce vor fi vândute, pierdere ce nu mai poate fi recuperată în situaţia anulării actului administrativ.

Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere şi Recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrative şi Recomandarea 16/2003 a Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei, potrivit cărora executarea deciziilor administrative trebuie să ţină cont de drepturile şi interesele persoanelor particulare iar instanţă judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.

Ţinând seama de aspectele de vădită nelegalitate, de recomandările Comitetului de Miniştri, pentru a evita excesul de putere din partea autorităţii fiscale în circumstanţele cauzei, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecinţe grave în patrimoniul reclamantei.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt fondate, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2155/2023 din data de 22 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va admite cererea de suspendare executare act administrativ şi va suspenda executarea Deciziei nr. RO BTI x emisă de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., va obliga intimata-pârâtă la plata sumei de 3200 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat şi taxă judiciară de timbru, fond şi recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. S.R.L.. împotriva sentinţei civile nr. 2155/2023 din data de 22 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Casează sentinţa recurată şi rejudecând, admite cererea de suspendare executare act administrativ.

Suspendă executarea Deciziei nr. RO BTI x emisă de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti.

Obligă intimata-pârâtă la plata sumei de 3200 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat şi taxă judiciară de timbru, fond şi recurs.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.