Property restitution appeal declared inadmissible for non-conforming cassation grounds

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal sub număr unic de dosar x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile ce au aparţinut Cultelor Religioase din România, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună, în principal, anularea Deciziei nr. 9972/25.11.2021, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, completată prin Decizia nr. 10081/27.01.2022, comunicate şi înregistrate la A. la 23.03.2022 ca nefondată; anularea Deciziei nr. 9973/25.11.2021 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, completată prin Decizia nr. 10082/27.01.2022, comunicate şi înregistrate la A. la 23.03.2022, ca nefondată. În subsidiar, reclamantul a solicitat suspendarea executării deciziilor contestate la primul capăt de cerere, până la rămânerea definitivă a deciziei instanţei de judecată şi scutirea de la plata taxei de timbru judiciar în temeiul prevederilor art. 30 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 19/F/2023 din data de 13 februarie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A., împotriva Deciziilor nr. 9972/25.11.2021 şi nr. 9973/25.11.2921, completate prin Deciziile nr. 10081/27.01.2022 şi, respectiv, nr. 10082/27.01.2022, toate emise de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, a admis cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei, formulată de intervenienta Biserica Evanghelică CA Bartolomeu Braşov şi a obligat pe reclamantul A. la plata către intervenienta accesorie Biserica Evanghelică CA Bartolomeu Braşov a sumei de 2000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, a formulat recurs A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare să se dispună anularea: Deciziei nr. 9972 din 25.11.2021, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, constituită la nivelul Guvernului României, completată prin Decizia nr. 10081 din 27.01.2022, comunicate şi înregistrate la A. la 23.03.2022 1, ca nefondată; Deciziei nr. 9973 din 25.11.2021, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, constituită la nivelul Guvernului României, completată prin Decizia nr. 10082 din 27.01.2022, comunicate şi înregistrate la A. la 23.03.20222, ca nefondată;

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă ce nu cuprinde toate motivele pe care se fundamentează respingerea contestaţiei, nefăcându-se referiri amănunţite la expertizele tehnice existente la dosar, respectiv Raportul de Expertiză nr. x/2020, efectuat de S.C. B. S.R.L., la solicitarea A., comparativ cu Raportul de Expertiză nr. x din 17.10.2022, efectuat de arh. C. şi cu raportul de expertiză depus la dosarul de retrocedare de către Biserica Evanghelică.

Susţine recurenta-reclamantă că instanţa de fond a reţinut succint că: "expertul a răspuns în mod corespunzător obiectivelor fixate de către instanţă cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cauză" fără să amintească nimic despre acestea şi fără să facă comparaţii reale asupra datelor înscrise în acestea.

Arată că, deşi am depus la dosarul cauzei de retrocedare un raport de expertiză, Comisia Specială nu a ţinut cont de acesta preferând expertiza depusă de Biserica Evanghelică, şi, pentru acest motiv, a solicitat o noua expertiză care să aducă lămuriri.

Deşi au fost încuviinţate obiectivele solicitate de reclamantă, raportul de expertiză tehnică judiciară realizat de arh. C. a cuprins răspunsuri superficiale. În mod eronat, din concluziile expertului rezultă că au fost realizate simple lucrări de extindere şi recompartimentare, la amplasament regăsindu-se adăugiri aduse construcţiei atât în adâncime cât şi în înălţime.

Precizează recurenta-reclamantă că, prin solicitarea efectuării unei expertize tehnice în domeniul construcţii, a urmărit să evidenţieze într-un mod neutru faptul că prevederile O.U.G. nr. 94/2000, completate de Normele metodologice emise în anul 2002, îi sunt aplicabile, în sensul că, ulterior preluării clădirii, A. a efectuat lucrări de extindere pe verticală şi orizontală prin corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, reprezentând peste 50% din aria desfăşurată actuală.

Încă de la preluarea clădirii cu destinaţie sală de sport, A. se obliga atât la reparaţii curente şi/sau reparaţii capitale, cât şi la investiţii, ce au însemnat lucrări de construcţii pentru lărgirea ariei desfăşurate şi nu simple modificări ale compartimentării iniţiale sau îmbunătăţiri funcţionale. Astfel, aşa cum rezultă din raportul de expertiză depus de reclamantă, clădirile edificate anterior anului 1945 sunt în suprafaţă de 523,4 mp, aferente clădirii CI-I, reprezentând 39,52% din suprafaţa construită. Diferenţa de 60,48%, în suprafaţă de 801,14 mp, sunt construcţii noi, edificate de D. de la data preluării, respectiv 1954.

Faţă de aspectele invocate, recurenta apreciază că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază respingerea acţiunii, fiind astfel incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, constatarea nulităţii recursului iar, în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, intimata-pârâtă susţine că motivele de recurs invocate nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. întrucât, prin recursul declarat împotriva sentinţei nr. 19/F/13.02.2023, recurentul-reclamant nu a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de fond în raport cu cele conţinute de art. 488 alin. (1) pct. 6.

Mai susţine intimata-pârâtă că instanţa de fond a respins în mod corect pretenţiile reclamantului cu privire la solicitarea de anulare a deciziilor menţionate anterior, întrucât în cauză s-a efectuat un raport de expertiză judiciară din care rezultă că adăugirile aduse imobilului după preluare reprezintă 25,01% din aria desfăşurată actuală.

Intimata-intervenientă accesoriu Biserica Evanghelica CA Bartolomeu-Braşov a depus Note scrise prin care a reluat, în esenţă apărările formulate în faţa instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte o apreciază întemeiată şi o va admite, urmând să constate că recursul reclamantei este nul, pentru considerentele ce succed.

II.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu prealabil, Înalta Curte aminteşte că recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege, motivele de recurs fiind instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:…d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs. Astfel, instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile legale amintite.

În speţă, recurenta-reclamantă a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ce urmează să fie respinse, constatându-se că judecătorul fondului a arătat motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi motivele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor, ceea ce invocă recurenta-reclamantă este lipsa unei analize amănunţite a expertizelor efectuate în cauză care nu echivalează însă cu nemotivarea hotărârii. Recurenta-reclamantă nu au formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de instanţa de fond, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, raportat la soluţia ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii, pentru a putea fi încadrate în textele de lege precizate, care, prin urmare, au fost invocate exclusiv în mod formal.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs şi susţinerile recurentei, reţine caracterul nemotivat al căii de atac, acasta invocînd chestiuni care ţin de aprecierea probelor cu expertiza în construcţii.

În aceste condiţii, reţinând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului exercitat în cauză de către recurenta-reclamantă.

II.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va constata nul recursul şi va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 19/F/2023 din data de13 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.