Appeal against Judicial Inspection resolution closure rulings held inadmissible as final under Law No. 305/2022.

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 20.02.2023 sub nr. x/2023 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară a solicitat anularea rezoluţiei nr. x din 17.01.2023 şi a rezoluţiei nr. 2129/12.12.2022 şi obligarea pârâtei la continuarea cercetării faptelor sesizate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1720 din 3 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 2 din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 2, alin. (2) din C. proc. civ., corelat cu dispoziţiile art. 176, pct. 3 şi 4. din C. proc. civ.:

- sentinţa atacată a fost emisă de un complet nespecializat în materia litigiilor având ca obiect anularea rezoluţilor emise de inspecţia Judiciară astfel cum a fost stabilită prin decizia nr. 226/27.03.2017 a preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti, motiv de casare prevăzut la pct. 1 al art. 488, alin. (1) din C. proc. civ.

- completul care a pronunţat sentinţa a suferit modificarea compunerii cu încălcarea legii (Legea nr. 305/2022 ce a abrogat-o pe cea cu nr. 317/2004 prevede competenţa exclusivă a secţiilor C.A.F. ale Curţii de Apel Bucureşti în litigiile cu Inspecţia Judiciară pentru care, evident, trebuie să existe o specializare, în caz contrar, ar fi competente secţiile C.A.F. de la nivelul tuturor Curţilor de Apel);

- judecătorul de permanenţă la data de 06.10.2023 este şi Preşedintele secţiei a IX- a contencios administrativ şi fiscal, în mod sigur specializat în materia litigiilor având ca obiect anularea rezoluţilor emise de Inspecţia Judiciară, a fost implicit schimbat prin o hotărâre a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti, fiind incident motivul de casare prevăzut la pct. 2 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

A invocat recurentul reclamant aplicarea dispoziţiilor art. 176, pct. 3., 4. din C. proc. civ., ca bază complementară motivelor precizate în admiterea recursului: necompetenţa instanţei ca nespecializată în materia litigiilor având ca obiect anularea rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară astfel cum a fost stabilită prin decizia nr. 226/27.03.2017 a preşedintelui Curţii de Apel Bucuresti, respectiv compunerea/constituirea sa în mod identic, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

A arătat recurentul reclamant că soluţionarea prezentului recurs este de competenţa unui complet compus din 2 sau 3 judecători din Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Bucureşti.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata – pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului declarat în cauză, în raport de dispoziţiile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 potrivit cărora hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti sunt definitive.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul – reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii invocate prin întâmpinare, arătând că dispoziţiile art. 46 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 nu sunt aplicabile în ipoteza soluţionării cauzei în fond de un complet nespecializat, fiind subminat dreptul la un proces echitabil.

Totodată, a arătat că dispoziţiile art. 176 pct. 3 şi 4 din C. proc. civ. permit invocarea necondiţionată a actelor de procedură şi, implicit, a sentinţei civile.

A mai arătat recurentul –reclamant că, fiind o sentinţă definitivă, devin incidente prevederile art. 503 alin. (1) teza întâi, completată cu art. 503 alin. (2) din C. proc. civ., solicitând recalificarea recursului declarat la data de 26.12.2023 ca şi contestaţie în anulare.

Competenţa de soluţionare a cauzei este a singurei instanţe competente în materia litigiilor având ca obiect anularea rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară, astfel că, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. a invocat excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi trimiterea cauzei spre soluţionare la una dintre secţiile de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, la un complet constituit din doi sau trei judecători specializaţi în această materie.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

6.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul cauzei este reprezentat de contestaţia formulată de reclamant, în procedura prevăzută de art. 46 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin rezoluţia nr. 2129/12.12.2022 emisă în dosarul nr. x de Direcţia de Inspecţie din cadrul Inspecţiei Judiciare s-a dispus clasarea sesizării formulate de petenţii A. şi B. înregistrate la data de 31.10.2022 prin care petenţii au solicitat tragerea la răspundere disciplinară a judecătorilor C., D. şi E. din cadrul Tribunalului Suceava pentru modul în care au instrumentat şi soluţionat dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Suceava având ca obiect cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1237/20.06.2014 a Tribunalului Suceava pronunţate în dosarul nr. x/2013, respectiv a deciziei civile nr. 74/19.11.2019 a Tribunalului Suceava pronunţate în dosarul nr. x/2019, cererea disjunsă din dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Suceava.

Prin rezoluţia din data de 17.01.2023 emisă în dosarul nr. x inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare a dispus respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei de clasare nr. 2129/12.12.2022.

Împotriva acestor rezoluţii, a formulat prezenta acţiune la data de la data de 20.02.2023 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară şi a solicitat anularea acestora şi obligarea pârâtei la continuarea cercetării faptelor sesizate.

Prin sentinţa civilă nr. 1720 din 3 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată, reclamantul formulând recurs la data de 26 decembrie 2023.

6.2. Reţine Înalta Curte că prin cererea intitulată în mod expres "Recurs", recurentul – reclamant a formulat motive de casare încadrate în drept în cazul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., invocând greşita alcătuire a instanţei care a pronunţat hotărârea sub aspectul emiterii sentinţei de un complet nespecializat în materia contestaţiilor formulate împotriva rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară, respectiv, la art. 488 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., raportat la modificarea compunerii completului de judecată cu încălcarea legii.

În ceea ce priveşte operaţiunea de recalificare a căii de atac, astfel cum a fost aceasta interpretată prin Decizia nr. 19/2016 privind examinarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea prevederilor art. 457 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii- a constatat că: "interpretarea art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. este în sensul că această normă juridică se aplică în cazul existenţei unor menţiuni inexacte în cuprinsul hotărârii atacate, acest alineat fiind edictat pentru aceeaşi raţiune ca şi alin. (3) al aceluiaşi articol, anume partea care exercită calea de atac să nu fie prejudiciată, ca efect al menţiunii inexacte sau lipsei menţiunii din hotărârea atacată, cu privire la calea de atac pe care o poate exercita."

Cum nu ne aflăm în această ipoteză, devin incidente dispoziţiile art. 22 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., potrivit cărora: "judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire".

Cum s-a reţinut în decizia pronunţată în recurs în interesul legii: "în viziunea codului, judecătorul, iar nu partea, este cel care dă calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, posibilitatea ca părţile prin acordul lor să determine calificarea juridică fiind reglementată special [art. 22 alin. (5) din C. proc. civ..] şi fiind, astfel, de strictă aplicare".

În concluzie, recalificarea căii de atac este operaţiunea pe care o face instanţa sesizată, prin raportare la o calificare inexactă, făcută tot de către o instanţă de judecată, în cuprinsul hotărârii atacate, iar nu de către parte în cuprinsul căii de atac formulate.

Prin urmare, faţă de încadrarea efectuată de recurent şi motivele de nelegalitate invocate, subsumate celor două cazuri de casare (art. 488 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.), Înalta Curte constată că a fost învestită cu un recurs formulat împotriva sentinţei pronunţate de o curte de apel, nefiind permisă recalificarea demersului ca şi contestaţie în anulare, conform solicitării reclamantului.

6.3. În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale de a soluţiona cauza, invocată de recurentul – reclamant, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia.

Înalta Curte are în vedere prevederile art. 23 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară, potrivit cărora:

"Art. 23 - (1) secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel. (2) Hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată de ultima instanţă, este supusă căii de atac a recursului. (3) secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunţate de aceste secţii, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. (...)

Art. 25 - Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, soluţionează: a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură; b) conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege; c) orice alte cereri prevăzute de lege.

Aceste prevederi se coroborează cu dispoziţiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."

Văzând aceste dispoziţii legale, instanţa constată recursul formulat împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel este dat prin lege în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia corespunzătoare celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Nicio dispoziţie din legea specială, respectiv Legea nr. 305/20222, nu prevăd competenţa secţiilor de contencios administrativ ale Curţii de Apel Bucureşti de a soluţiona recursurile formulate împotriva hotărârilor date de această instanţă în materia litigiilor având ca obiect anularea rezoluţiilor de clasare emise de Inspecţia Judiciară, în complet de 2 sau 3 judecători, astfel cum fără temei, susţine recurentul.

Prin urmare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal este competentă să soluţioneze cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 2 din C. proc. civ., formulată împotriva sentinţei civile nr. 1720 din 3 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

6.4. Cu privire la admisibilitatea căii de atac, excepţie invocată de pârâta Inspecţia Judiciară prin întâmpinare, Înalta Curte constată că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Cauzei îi sunt incidente dispoziţiile speciale prevăzute de art. 46 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare începând cu data de 16 decembrie 2022, aşadar anterior momentului introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 20.02.2023, care la alin. (6) prevăd că hotărârile secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti prin care se soluţionează contestaţiile împotriva rezoluţiilor de clasare emise de Inspecţia Judiciară şi împotriva rezoluţiilor inspectorului-şef sunt definitive.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, în vederea respectării principiului legalităţii căii de atac înscris în art. 7 alin. (1) şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia necompetenţei materiale, va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului.

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1720 din 3 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.