State liability for unconstitutional withholding of health insurance contributions from pensions and validity of statutory restitution ordinance

Şedinţa publică din data de 4 iulie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată la data de 28.12.2022 pe rolul Tribunalului Olt sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună:

1. să se constate că dispoziţiile din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv art. XXIV pct. 12, 13, 14, 16, 18 şi art. XLV sunt neconstituţionale şi discriminatorii, sesizând Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii;

2. să se constatate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime, prin măsura reglementată art. XXIV pct. 13, 14, şi 16 din O.U.G. nr. 130/2021, prin modificarea Codul fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4000 RON, precum şi prin măsura reglementată de art. XLV alin. (2), respectiv indexarea cu 2,6% în loc de 10%, începând cu 01.01.2022, a pensiilor militare de stat ale căror cuantumuri brute aflate în plată la 31 decembrie 2021 sunt mai mari de 2500 RON;

3. obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, precum şi pentru plata diferenţelor de pensie de la 2,6 % la 10%, în aceleaşi condiţii;

4. obligarea pârâţilor de a restitui sumelor reţinute cu titlul de asigurare CASS, din pensia reclamanţilor, începând cu luna ianuarie anul 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, precum şi plata diferenţelor de pensie de la 2,6 % la 10%, actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentinţa nr. 101 din 08 martie 2023 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Olt, invocată de pârâtul Guvernul României.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, având ca obiect contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale - restituire contribuţie CASS, actualizată, dobândă legală penalizatoare, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 31.03.2023 pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023.

Prin încheierea din 10.11.2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

S-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XLV din O.U.G. nr. 130/2021 prin raportare la disp. art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1), (2), (3) şi 4, 53 alin. (1) şi (2), 61 alin. (1), art. 115 alin. (1), (2), (4) şi 6, art. 118 alin. (1), (2) şi 3 coroborat cu art. 61 alin. (1) din Constituţie.

S-a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

S-au disjuns capetele de cerere vizând prevederile art. XXIV pct. 12,13,14,16 şi 18 din O.U.G. nr. 130/2021 şi s-a dispus formarea unui nou dosar, în care s-a acordat termen la 24.11.2023, ora 9:30.

La data de 10.11.2023 a fost înregistrat, pe rolul Curţii de Apel Craiova, dosarul nr. x/2023, ca urmare a disjungerii din dosarul x/2023

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 602/2023 din 24 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal au fost respinse excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului şi a Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, excepţia rămânerii fără obiect şi a interesului.

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, având ca obiect despăgubire.

Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamanţi a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 şi nerestituite în baza O.U.G. nr. 4/2023.

Au fost obligaţi pârâţii la despăgubiri constând în plata indexării cu rata inflaţiei pentru sumele reţinute în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 calculate începând cu data reţinerii şi până la data restituirii efective.

A fost admisă în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată şi au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor 300 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

3.1 Pârâtul Guvernul României a declarat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a susţinut că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, soluţia de admitere în parte a acţiunii, în sensul obligării Guvernului la acordarea de despăgubiri, fiind nelegală deoarece cererea de reparare a prejudiciului, având caracter exclusiv patrimonial, nu putea fi soluţionată în absenţa acţiunii care să vizeze anularea actelor administrative subsecvente ordonanţelor declarate neconstituţionale, aflate în directă legătură de cauzalitate cu vătămarea ce se solicită a fi reparată.

A apreciat că în mod eronat s-a dispus obligarea sa la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciului invocat de intimatul-reclamant, fără anularea vreunui act administrativ emis în baza ordonanţelor declarate neconstituţionale, sau fără obligarea autorităţilor pârâte la emiterea unui act administrativ ori la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. Aceste dispoziţii nu pot fi interpretate în sensul că acţiunea poate avea un obiect pur patrimonial, fără a fi însoţită de o cerere principală, care să facă dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim, printr-un act administrativ emis în baza ordonanţei Guvernului, respectiv cererea de reparare a prejudiciului nu putea fi soluţionată în absenţa unei acţiuni de anulare a unui act administrativ subsecvent, emis în baza ordonanţei declarate neconstituţionale, aflat în legătură de cauzalitate directă cu vătămarea invocată.

De asemenea, a arătat că legiuitorul constituant a reglementat, prin dispoziţiile art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, răspunderea patrimonială a autorităţilor publice pentru pagubele cauzate prin acte administrative sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, făcând trimitere la Legea nr. 554/2004, cu prevederi derogatorii de la dreptul comun.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurentul-pârât a susţinut că prima instanţă a stabilit în mod nelegal existenţa unei obligaţii de plată în sarcina Guvernului României, fără a verifica îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale şi că instanţa a făcut abstracţie de faptul că sumele pretinse de reclamant reprezintă o componentă a raportului de asigurări sociale cu entităţile plătitoare ale drepturilor de pensie. Procedând astfel, prima instanţă nu a observat că, de principiu, răspunderea civilă delictuală nu putea fi antrenată decât în subsidiar, după acţionarea în judecată a entităţii care plăteşte reclamantului drepturile de pensie şi nici că dreptului reclamantului la restituirea sumelor reţinute nelegal îi corespunde obligaţia corelativă a entităţii plătitoare a acestor drepturi de a restitui sumele.

Astfel, a susţinut că, în măsura în care a stabilit că reclamantul trebuie să beneficieze de restituirea sumelor reţinute din pensie, obligaţia de plată a acestora nu putea fi stabilită decât în sarcina entităţilor care plătesc drepturile de pensie, motiv pentru care nu trebuia angajată răspunderea delictuală a Guvernului României. Prin urmare, instanţa de fond a considerat în mod nejustificat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar nu cele speciale cuprinse în Legea nr. 263/2010 privind jurisdicţia asigurărilor sociale.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs, recurentul a susţinut că prima instanţă a dispus în mod greşit în sarcina sa o obligaţie de plată, atât timp cât Guvernul României nu are capacitate juridică civilă, putând sta în judecată, în calitate de pârât, doar în litigiile de contencios administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, astfel cum rezultă din prevederile art. 102 şi 108 din Constituţie. Raporturile juridice la care participă Guvernul României nu pot avea natură civilă, ci doar administrativă, prin aceasta înţelegându-se raporturi care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voinţă a acestui organ al administraţiei publice centrale, realizate în exercitarea atribuţiilor şi competenţelor stabilite de lege, cu scopul de a produce efecte juridice. Aceste alegaţii sunt confirmate şi de prevederile art. 187 şi urm. din Legea nr. 287/2009, dar şi de jurisprudenţa Înaltei Curţi în materie. Astfel fiind, Guvernul României, ca organ colegial, nu are capacitate juridică civilă, iar în situaţia în care ar cădea în pretenţii, fiind obligat la plata unor sume de bani către reclamant, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire.

A susţinut recurentul-pârât că Guvernul României nu are atribuţii în calcularea şi reţinerea din pensii a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi nu poate fi obligat să plătească despăgubirile solicitate prin acţiune, câtă vreme sumele au fost calculate şi reţinute de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale. Competenţa restituirii sumelor reţinute este dată prin lege, în mod expres, în sarcina caselor de pensii, conform O.U.G. nr. 4/2023, astfel că Guvernul României nu poate fi obligat nici la restituirea sumelor reţinute, nici a accesoriilor constând în actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânda legală, în condiţiile în care, potrivit art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, debitorului obligaţiei băneşti principale îi revine şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente.

A mai învederat recurentul-pârât că, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023, cererea reclamantului este lipsită de interesul susţinerii sale, care, conform art. 32 alin. (1) din C. proc. civ., trebuie să îndeplinească cerinţa de a fi actual atât la data promovării, cât şi pe parcursul soluţionării acţiunii. Cererea este lipsită şi de obiect, câtă vreme, prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023, legiuitorul a stabilit cadrul normativ pentru transpunerea în practică a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022, în sensul solicitat de reclamant.

A arătat că, prin O.U.G. nr. 4/2023, a fost stabilită competenţa caselor de pensii teritoriale şi sectoriale de a restitui sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, precum şi sursa bugetară necesară implementării acestor măsuri. A considerat că menţinerea dispoziţiilor hotărârii recurate ar duce la încasarea dublă a acestor sume, deşi legiuitorul a stabilit un cadru normativ special pentru restituirea acestora şi în condiţiile în care competenţa restituirii sumelor reţinute este dată, prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii şi/sau entităţilor care plătesc venituri din pensii, Guvernul României neavând atribuţii şi neputând fi obligat la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferenţelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie.

A invocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal constând în decizia nr. 3526/16.06.2011 (dosar nr. x/2010) şi decizia nr. 3792/28.06.2011 (dosar nr. x/2010), hotărâri judecătoreşti ce au fost pronunţate în litigii similare.

A considerat că, întrucât solicitarea reclamantului vizează operaţiuni specifice de calcul şi plată/restituire a CASS reţinută din pensie, litigiul priveşte jurisdicţia asigurărilor sociale, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei specializate în jurisdicţia asigurărilor sociale.

A mai arătat că, pentru aceleaşi considerente, este nelegală şi soluţia instanţei privind actualizarea sumelor cu rata inflaţiei şi plata dobânzilor legale aferente, respectiv în măsura în care instanţa a apreciat că obligaţia este purtătoare de dobânzi sau impune actualizări ale acesteia în raport cu indicele de inflaţie, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, debitorului obligaţiei băneşti principale îi revine şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente.

Totodată, recurentul a criticat soluţia privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, arătând că este nelegală având în vedere, pe de o parte, adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cât şi faptul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.

3.2 Recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., recurenta a susţinut că soluţia instanţei de fond este rezultatul unor erori de raţionament juridic şi de aplicare a legii la situaţia dedusă judecăţii şi de analiză a situaţiei solicitantului de pensie, erori vădite şi care conduc la restituirea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate cu încălcarea O.U.G. nr. 4/2023.

Soluţia primei instanţe a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, întrucât a creat un raport obligaţional identic cu cel reglementat de O.U.G. nr. 4/2023, deşi trebuia să constate că un astfel de raport există şi să reţină lipsa de interes a acţiunii.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a invocat, sub un prim aspect, greşita aplicare a normelor de drept material, raportat la prevederile O.U.G. nr. 4/2023, la efectele juridice ex nunc ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022, detaliate în cuprinsul întâmpinării de la fond şi la art. 147 alin. (4) din Constituţie, care stabilesc caracterul general obligatoriu, pentru viitor, al deciziilor Curţii Constituţionale.

Totodată, recurenta a susţinut greşita respingere a excepţiei lipsei de interes a acţiunii, ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 4/2023, greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a acţiunii, a arătat recurenta că nu se poate stabili folosul real care ar decurge din restituirea CASS, având în vedere că reclamanţii nu beneficiază de o pensie netă rezultată în urma reţinerii contribuţiei a asigurărilor sociale de sănătate, orice demers în justiţie trebuind să fie util şi să urmărască un folos practic, juridic şi legitim, direct şi personal, născut şi actual. Astfel, este lipsită de interes solicitarea reclamanţilor având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea diferenţelor de contribuţie de asigurări de sănătate, întrucât reclamanţii nu beneficiază de o pensie netă rezultată în urma reţinerii contribuţiei a asigurărilor sociale de sănătate.

Cât priveşte calitatea procesuală pasivă, arată că sumele reţinute cu titlu de contribuţie nu se realizează venit la bugetul asigurărilor sociale de stat, ci la bugetul asigurărilor sociale de sănătate. Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne doar a calculat, reţinut la sursă şi virat la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate contribuţiile de asigurări de sănătate, neputând restitui sume pe care nu le-a încasat în patrimoniul propriu. Art. 2 din O.U.G. nr. 4/2023 reglementează modalitatea de restituire a sumelor privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate, prin transferul respectivelor sume către beneficiari, prin Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, însă rolul acestei case sectoriale este acela de intermediar între pensionarul militar şi deţinătorul sumelor reţinute.

A mai susţinut recurenta că dreptul la pensie a fost deschis ulterior date de 15.09.2017 şi reclamanţii beneficiază de o pensie militară stabilită în baza Legii nr. 213/2015, iar punerea în aplicare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022 nu produce efecte plafonării la media salariilor nete.

Reclamanţii beneficiază de un cuantum bănesc al dreptului de pensie rezultat din aplicarea art. 60 din Legea nr. 223/2015, respectiv plafonarea stabilită potrivit art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 şi nu beneficiază de o pensie netă rezultată în urma reţinerii contribuţiei asigurărilor sociale de sănătate, din drepturile de pensie ale acestora nefiind reţinut CASS.

Prin urmare, interesul trebuie să fie în legătură cu pretenţia formulată, să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală şi să existe în momentul în care se exercită dreptul la acţiune şi pe tot parcursul soluţionării cauzei. A

Astfel, la data publicării O.U.G. nr. 4/2023 în Monitorul Oficial al României, cererea reclamanţilor a rămas fără obiect şi, implicit, lipsită de interes.

Referitor la celelalte capete de cerere formulate de reclamanţi, acestea sunt accesorii, urmărind soluţionarea capetelor de cerere principale.

Capătul de cerere privind obligarea la actualizarea sumelor supuse restituirii cu rata inflaţiei şi la plata dobânzii legale nu a fost fundamentat în drept. Acordarea daunelor compensatorii şi/sau moratorii în baza dispoziţiilor art. 1531 şi art. 1535 C. civ. este condiţionată de existenţa unei culpe a debitorului în neexecutarea/executarea cu întârziere a unei obligaţii ce îi revenea. Normele declarate neconstituţionale s-au bucurat, anterior pronunţării deciziei Curţii Constituţionale, de prezumţia de constituţionalitate, neputând fi reţinut caracterul ilicit al conduitei pârâtei, care a reţinut sumele reprezentând cote de contribuţie CASS din pensia reclamanţilor în baza dispoziţiilor legale ce se bucurau de prezumţia de constituţionalitate.

Astfel, în cauză, executarea creanţei solicitate de reclamanţi a fost eşalonată prin act normativ, astfel încât nu se poate reţine culpa sa în neexecutarea obligaţiei, respectând actul normativ declarat ulterior neconstituţional precum şi O.U.G. nr. 4/2023.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Intrerne a formulat întâmpinare la recursul pârâtului Guvernul României, prin care a reluat argumentele prezentate prin recursul propriu şi a arătat că a procedat la repararea prejudiciului astfel cum legiuitorul a stipulat în mod expres în sensul punerii în aplicare a deciziei Curţii Constituţionale nr. 650 din 15 decembrie 2022 fiind restituite din oficiu sumele reţinute cu titlu de CASS.

4.2 Intimaţii-reclamanţi A. şi B. au depus întâmpinări, solicitând anularea recursurilor pârâţilor sau respingerea acestora, ca nefondate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursurilor invocată de intimaţii-reclamanţi, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurenţi pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În esenţă, recurenţii-pârâţi au prezentat aceleaşi argumente, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel că recursurile urmează a fi analizate unitar.

În plus, recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti. Însă, din această perspectivă, Înalta Curte reţine că acest motiv de nelegalitate se întemeiază pe conceptul de exces de putere ce derivă din principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi vizează imixtiunea instanţelor judecătoreşti în domeniul atribuţiilor puterii legislative sau executive. Or, recurenta nu a precizat modalitatea în care instanţa de fond ar fi săvârşit vreun act pe care numai un organ al puterii legislative sau executive îl poate face sau ar fi depăşit puterile judecătoreşti statornicite prin Constituţie, ci criticile sale, pe care le-a subsumat acestui motiv de casare, se referă tot la interpertarea eronată a normelor de drept material.

Astfel, analizând recursurile din perspectiva motivului de casare comun, invocat de ambii recurenţi, Înalta Curte reţine că, în cauză, intimaţii-reclamanţi s-au considerat vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 şi pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 C.f iscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Drept urmare, după cum au precizat ambii recurenţi-pârâţi, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023, "(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului-pârât Guvernul României, în sensul că persoana care a reţinut şi care, ulterior, a fost obligată prin O.U.G. nr. 4/2023 la restituirea respectivelor sume, reţinute din pensiile intimaţilor-reclamanţi, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, este persoana de la care pot fi cerute despăgubirile solicitate, pentru că răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce le-au fost cauzate intimaţilor-reclamanţi prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională, aparţine emitentului, în speţă Guvernului României, în considerarea culpei pentru emiterea ordonanţei declarate neconstituţionale.

Contrar alegaţiilor recurenţilor-pârâţi, acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constă în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

De asemenea, pretenţiile reclamanţilor nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale, iar obligarea ambilor pârâţi la plata despăgubirilor a fost dispusă şi în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2023, conform cărora sumele în cauză se transferă de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, la solicitarea Casei Naţionale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale şi entităţilor care plătesc venituri din pensii.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a admis în parte acţiunea în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi i-a obligat la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituţionale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României, potrivit căruia "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.".

Una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii în justiţie este calitatea procesuală, ce presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii - calitate procesuală activă, şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în baza aceluiaşi raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanţa fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecăţii. Conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În prezentul litigiu, în raport cu cauza juridică a acţiunii şi cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile, Înalta Curte constată că, din punct de vedere al calităţii procesuale pasive, există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi instituţiile menţionate, respectiv pârâtul Guvernul României, în calitate de emitent al ordonanţei declarate neconstituţionale, şi pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de autoritate desemnată cu restituirea contribuţiilor, conform art. 2 alin. (1), (2) şi (3) din O.U.G. nr. 4/2023.

Nu pot fi primite criticile recurenţilor potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect şi nu mai există interesul intimaţilor-reclamanţi de a acţiona, câtă vreme s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute, nu şi repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea sumelor de bani din drepturile de pensie ale intimaţilor în baza O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituţională.

Astfel, pretenţiile rămase în litigiu, la acest moment, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală şi actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflaţie, doar capătul de cerere privind plata despăgubirilor constând în contravaloarea contribuţiilor sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depăşeşte suma de 4.000 RON rămânând fără obiect prin emiterea ordonanţei de urgenţă menţionate.

Contrar apărărilor recurenţilor, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii patrimoniale, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită (emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, conform celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022), prejudiciul material (reţinerile efectuate din pensia reclamanţilor, în intervalul 01.01.2022-27.12.2022, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depăşeşte suma lunara de 4000 RON), legătura de cauzalitate (reţinerile au fost efectuate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021).

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a obligat pârâţii la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 1357 şi art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privinţa pierderii suferite de către reclamanţi, dar şi a lipsei de folosinţă asupra sumei reţinute din contravaloarea activului personal net acumulat.

O astfel de modalitate de reparaţie impune acordarea atât a actualizării sumei reţinute cu indicele de inflaţie, cât şi acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, începând cu data efectuării reţinerii şi până la data plăţii efective a debitului principal, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 4/2023.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că sunt fondate recursurile pârâţilor doar din perspectiva rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind despăgubirile constând în contravaloarea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate reţinute conform O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, restul dispoziţiilor instanţei de fond fiind legale.

În fine, criticile vizând soluţia dată capătului de cerere privind suportarea cheltuielilor de judecată sunt nefondate, întrucât instanţa de fond, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., respectiv culpa procesuală a pârâţilor, a admis cererea în parte şi a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, conform chitanţei ataşate la dosarul cauzei.

Aşa fiind, sunt lipsite de suport susţinerile recurentului-pârât cu privire la nelegalitatea soluţiei de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 RON, invocată faţă de lipsa culpei procesuale în contextul adoptării O.U.G. nr. 4/2023, întrucât, astfel cum s-a reţinut anterior, reclamanţii s-au adresat instanţei de judecată pentru repararea integrală a prejudiciului, care nu a fost dispusă prin această ordonanţă şi cu privire la care recurentul Guvernul României a pierdut procesul de faţă, în măsura dispusă prin sentinţa recurată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 602/2023 din 24 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Va casa în parte sentinţa atacată, în sensul că va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 şi nerestituite în baza O.U.G. nr. 4/2023.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursurilor.

Admite recursurile declarate de Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 602/2023 din 24 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată, în sensul că:

Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 şi nerestituite în baza O.U.G. nr. 4/2023.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 iulie 2024.