Inadmissibility of cassation appeal against final administrative litigation decision under Law 554/2004 due to accessory nature of civil damage claims

Şedinţa publică din data de 19 iunie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 iulie 2018, pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. Odorheiu Secuiesc, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Odorheiu Secuiesc şi Societatea Urbana S.A., a solicitat următoarele:

A. Capete de cerere principale:

(I) constatarea caracterului nelegal şi, în consecinţă, anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc nr. 3/25.01.2018;

(II) obligarea Municipiului Odorheiu Secuiesc la plata de despăgubiri, indiferent de soluţia instanţei cu privire la capătul I de cerere privind HCL nr. 3/25.01.2018, având în vedere că prin emiterea HCL nr. 3/25.01.2018 S.C. A. S.R.L. a fost prejudiciată de denunţarea unilaterală/încetarea/neexecutarea contractului de concesionare nr. x/11.12.1998, astfel cum acesta a fost modificat/novat prin actul adiţional din 01.11.2006, prin care Municipiul Odorheiu Secuiesc a aprobat încheierea contractului de subînchiriere nr. x/01.11.2006 cu S.C. A. S.R.L. şi prin care acest contract de subînchiriere a devenit parte integrantă a actului adiţional care a modificat contractul de concesionare nr. x/11.12.1998, fie în temeiul răspunderii civile contractuale, fie în temeiul răspunderii reglementate de Legea nr. 554/2004, fie în temeiul răspunderii civile delictuale, după cum urmează: - investiţii neamortizate/nerecuperate în cuantum de 23.738.171 RON + TVA; - profit nerealizat în cuantum de 6.473.142 RON + TVA; - cheltuieli generate de încetarea serviciului public în cuantum de 436.738 RON + TVA; - servicii prestate până la data de 31 martie 2018 în cuantum de 343.687 RON + TVA; - dobândă legală penalizatoare între profesionişti pentru sumele menţionate anterior de la data de 1 aprilie 2018 şi până la data achitării efective a sumelor.

B. Capete de cerere subsidiare (în ordinea priorităţii):

(III.) În ipoteza în care instanţa va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară urmare a anulării HCL nr. 3/25.01.2018, s-a solicitat obligarea Municipiului Odorheiu Secuiesc la plata de despăgubiri, fie în temeiul răspunderii civile contractuale, fie în temeiul răspunderii reglementate de Legea nr. 554/2004, fie în temeiul răspunderii civile delictuale, după cum urmează: - investiţii neamortizate în cuantum de 23.738.171 RON + TVA şi profit nerealizat în cuantum de 6.473.142 RON + TVA, proporţional cu perioada dintre 1 aprilie 2018 (data încetării prestării serviciului apă-canal din Municipiul Odorheiu Secuiesc) şi data la care S.C. A. S.R.L. va relua efectiv serviciile apă-canal din Municipiul Odorheiu Secuiesc, raportat la perioada contractuală rămasă (1 aprilie 2018 - 1 decembrie 2026); - servicii prestate până la data de 31 martie 2018 în cuantum de 343.687 RON + TVA; - cheltuieli generate de încetarea serviciului public în cuantum de 436.739 RON + TVA; - dobândă legală penalizatoare între profesionişti pentru sumele menţionate anterior de la data de 1 aprilie 2018 şi până la data achitării efective a sumelor;

sau

(IV.) obligarea S.C. Urbana S.A. la plata de despăgubiri pentru denunţarea unilaterală/încetarea/neexecutarea contractului de subînchiriere nr. x/01.11.2006, în temeiul răspunderii civile contractuale, indiferent de anularea sau neanularea HCL nr. 3/25.01.2018, după cum urmează: - investiţii neamortizate/nerecuperate în cuantum de 23.738.171 RON + TVA; - profit nerealizat în cuantum de 6.473.142 RON + TVA; - cheltuieli generate de încetarea serviciului public în cuantum de 436.738 RON + TVA; - servicii prestate până la data de 31 martie 2018 în cuantum de 343.687 RON + TVA; - dobândă legală penalizatoare între profesionişti pentru sumele menţionate anterior de la data de 1 aprilie 2018 şi până la data achitării efective a sumelor;

şi obligarea Municipiului Odorheiu Secuiesc, în solidar cu Urbana S.A.. în temeiul art. 1359 şi 1382 din noul C. civ.

sau

(V.) obligarea Municipiului Odorheiu Secuiesc la plata de despăgubiri în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză, indiferent de anularea sau neanularea HCL nr. 3/25.01.2018, după cum urmează: - investiţii neamortizate/nerecuperate în cuantum de 23.738.171 RON + TVA; - profit nerealizat în cuantum de 6.473.142 RON + TVA; - cheltuieli generate de încetarea serviciului public în cuantum de 436.738 RON + TVA; - servicii prestate până la data de 31 martie 2018 în cuantum de 343.687 RON + TVA; - dobândă legală penalizatoare între profesionişti pentru sumele menţionate anterior de la data de 1 aprilie 2018 şi până la data achitării efective a sumelor.

De asemenea, în toate cazurile, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata prezentului litigiu (inclusiv cheltuielile realizate cu auditul juridic prealabil formulării acţiunii ce face obiectul prezentei cauze în cuantum de 9200 euro + TVA).

1.2. Prin cererea adiţională din 29 august 2018, reclamanta a chemat în judecată, în calitate de pârât, şi Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc.

1.3. Prin sentinţa civilă nr. 165 din 22 noiembrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

1.4. Cauza a fost înregistrată, după declinare, pe rolul Tribunalului Harghita – secţia civilă la data de 14 ianuarie 2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1344 din 9 decembrie 2021, Tribunalul Harghita – secţia civilă a dispus următoarele: (i) a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a U.A.T. Municipiul Odorheiu Secuiesc şi a Consiliului Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc; (ii) a admis, în parte, acţiunea completată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii U.A.T. Municipiul Odorheiu Secuiesc şi Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc; (iii) a anulat, în parte, Hotărârea nr. 3/25.01.2018 emisă de Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc, numai cu privire la art. 2 şi 4 din hotărâre; (iv) a obligat pârâtul U.A.T. Municipiul Odorheiu Secuiesc să plătească reclamantei următoarele despăgubiri: suma de 22.972.482,16 RON + TVA, cu titlu de investiţii neamortizate; suma de 5.360.339,95 RON + TVA, cu titlu de profit nerealizat; suma de 142.327,86 RON + TVA, cu titlu de cheltuieli generate de încetarea serviciului public; suma de 118.969,80 RON + TVA, cu titlu de servicii prestate până la data de 31.03.2018 şi dobânda legală penalizatoare între profesionişti calculată în raport de fiecare dintre sumele menţionate anterior, începând cu data de 01.04.2018 şi până la data plăţii efective. (v) a constatat rămase fără obiect capetele de cerere subsidiare formulate de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii U.A.T. Municipiul Odorheiu Secuiesc, Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc şi Urbana S.A.; (vi) a obligat pârâtul U.A.T. Municipiul Odorheiu Secuiesc să achite reclamantei A. S.R.L. suma de 103.399,37 RON cheltuieli de judecată.

3. Recursul declarat împotriva hotărârii tribunalului şi soluţia instanţei de recurs

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 1344 din 9 decembrie 2021, precum şi împotriva încheierilor de şedinţă din 13.03.2019, 8.05.2019, 18.11.2020, 26.04.2021, pronunţate de Tribunalul Harghita – secţia civilă, pârâţii Consiliul Local al Municipiului Odorheiul Secuiesc şi UATM Odorheiul Secuiesc au declarat recurs, solicitând, în principal, casarea hotărârilor recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar: - casarea încheierii de şedinţă din 13.03.2019 şi, în urma admiterii excepţiei insuficientei timbrări, să se dispună anularea capătului de cerere principal II şi a tuturor capetelor de cerere subsidiare având ca obiect plata unor despăgubiri, ca netimbrate; - casarea încheierii de şedinţă din 08.05.2019 şi, în urma admiterii excepţiei netimbrării în privinţa acţiunii înregistrate la 29.08.2018, să se dispună anularea acestei acţiuni, ca netimbrată; - casarea încheierii de şedinţă din 08.05.2019 şi, în urma admiterii excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere principal II şi a tuturor capetelor de cerere subsidiare având ca obiect obligarea la plata unor despăgubiri, pentru neparcurgerea procedurii prealabile obligatorii, să se dispună respingerea acestor capete de cerere ca inadmisibile (din ambele acţiuni); - casarea sentinţei civile nr. 1344/09.12.2021 şi, soluţionând excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte primul capăt de cerere principal, să se dispună respingerea capătului de cerere privind anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc nr. 3/25.01.2018 ca prescrisă, respectiv a restului capetelor de cerere, ca inadmisibile/nefondate; - casarea sentinţei civile nr. 1344/09.12.2021 şi, rejudecând cauza, să se dispună respingerea ambelor cereri de chemare în judecată formulate de către societatea reclamantă, având ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc nr. 3/25.01.2018 şi obligarea recurenţilor la plata unor despăgubiri (sub toate formele principale şi subsidiare indicate în acţiune), ca nefondată, iar în subsidiar, admiterea cererii în măsura dovedirii pretenţiilor.

3.2. Totodată, împotriva sentinţei civile nr. 1344 din 9 decembrie 2021, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs incident, solicitând şi anularea pct. 1 şi 5 din Hotărârea nr. 3/25.01.2018 adoptată de Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc, susţinând că motivele pentru anularea acestora sunt comune cu cele care au atras anularea punctelor 2 şi 4.

3.3. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 4 noiembrie 2022, sub nr. x/2022.

3.4. Prin decizia nr. 187 din 24 aprilie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis recursul declarat de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Odorheiul Secuiesc şi UATM Odorheiul Secuiesc împotriva sentinţei civile nr. 1344/09.12.2021 pronunţate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2018;

(ii) a casat în parte sentinţa amintită şi în rejudecare, în limitele casării, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii U.A.T. M. Odorheiu Secuiesc şi Consiliul local al Municipiului Odorheiu Secuiesc şi a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate;

(iii) a respins recursul declarat de U.A.T.M. Odorheiu Secuiesc şi Consiliul local al Municipiului Odorheiu Secuiesc împotriva încheierilor de şedinţă din 13.03.2019, din 08.05.2019, din 18.11.2020 şi din 26.04.2021, pronunţate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2018;

(iv) a respins recursul incident formulat de A. S.R.L. împotriva sentinţei sus-menţionate;

(v) a dispus darea în debit în sarcina reclamantei A. S.R.L. a sumei de 313.522,38 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă petitului II din acţiune, neachitată în faţa primei instanţei.

3. Calea de atac exercitată împotriva deciziei Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Împotriva deciziei nr. 187 din 24 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal altei instanţe de acelaşi grad, ca măsură de bună administrare a justiţiei conform art. 497 C. proc. civ., iar în subsidiar aceleiaşi instanţe.

În ceea ce priveşte admisibilitatea recursului, reclamanta susţine că cererea de chemare în judecată conţine cinci capete de cerere, capetele II – V fiind capete principale de cerere. Capetele de cerere III, IV şi V au fost formulate în subsidiar faţă de capătul II de cerere, urmând a fi soluţionate doar dacă se respinge capătul II de cerere.

Faţă de caracterul principal al capetelor de cerere II-V şi faţă de natura lor de drept comun (capetele II şi III fiind formulate din perspectiva răspunderii contractuale şi delictuale, capătul IV de cerere din perspectiva răspunderii contractuale a Societăţii Urbana S.A. şi a răspunderii solidare a acesteia cu ceilalţi pârâţi, iar capătul IV de cerere din perspectiva îmbogăţirii fără justă cauză a Consiliului Local al Municipiului Odorheiul Secuiesc şi UATM Odorheiul Secuiesc) susţine că aceste petite sunt supuse şi apelului şi recursului, în condiţiile art. 460 alin. (3) C. proc. civ., astfel că recursul de faţă este admisibil.

Mai susţine că, şi dacă nu s-ar califica judecata din faţa Curţii de Apel Târgu Mureş ca fiind în apel, recursul este admisibil raportat la prevederile art. 457 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., faţă de menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii primei instanţe, faţă de care curtea de apel putea constata inadmisibilitatea recursului, conform art. 457 alin. (3) C. proc. civ., dând astfel posibilitatea părţilor să formuleze apel.

Recurenta-reclamantă prezintă şi motivele de fond ale recursului declarat în cauză, care nu vor mai fi detaliate în prezenta decizie, ci doar indicate punctual, în raport de prevederile art. 499 teza a doua C. proc. civ., potrivit cărora, "În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare.". Astfel, Înalta Curte reţine că criticile recurentei-reclamante se referă la următoarele aspecte: instanţa nu a fost alcătuită/compusă/constituită conform legii, cauza fiind judecată în complet de 3 judecători, iar nu de 2 judecători; instanţa de control judiciar nu a soluţionat şi capetele subsidiare de cerere, deşi prima instanţă a admis primele două capete de cerere (doar pentru o parte din temeiurile invocate) şi a constatat că celelalte sunt rămase fără obiect; motivarea necorespunzătoare a deciziei recurate; nelegalitatea soluţiei de respingere a primului capăt de cerere şi a soluţiei de respingere a cererii de despăgubiri; nelegalitatea soluţiei instanţei din perspectiva legislaţiei UE şi a jurisprudenţei UE.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata-reclamantă Societatea Urbana S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Susţine că prezentul litigiu s-a judecat ca o cerere în contencios administrativ, obiectul principal al acţiunii fiind anularea Hotărârii nr. 3/25.01.2018 emisă de Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc, celelalte petite cu privire la despăgubirile solicitate fiind accesorii petitului principal care stabileşte obiectul litigiului şi instanţele competente.

Invocă dispoziţiile art. 10 şi 20 din Legea nr. 554/2004, faţă de care consideră că hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş este definitivă, neexistând o cale de atac care să fie de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestă susţinerile recurentei, întemeiate pe dispoziţiile art. 460 alin. (3) C. proc. civ. şi pe ipoteza că petitele II – V sunt capete de cerere principale întemeiate pe răspunderea civilă contractuală sau delictuală.

Totodată, intimata-pârâtă prezintă argumente în combaterea motivelor recurentei vizând fondul recursului.

4.2. Intimaţii-pârâţi Consiliul Local al Municipiului Odorheiul Secuiesc şi UATM Odorheiul Secuiesc au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia netimbrării şi excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În privinţa taxei de timbru datorate pentru exercitarea recursului, intimaţii susţin că aceasta ar fi trebuit stabilită în raport de prevederile art. 24 şi 38 din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv câte 100 de RON pentru fiecare dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 6 C. proc. civ., iar motivul de nelegalitate întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. trebuie timbrat la valoare, astfel cum a dispus şi Curtea de Apel Târgu Mureş.

Referitor la admisibilitatea recursului, intimaţii-pârâţi consideră că este inadmisibilă prezenta cale de atac, raportat la obiectul cauzei şi natura acţiunii de contencios administrativ. Fac trimitere în acest sens şi la actele procesuale depuse de recurenta-reclamantă pe parcursul soluţionării cauzei, în cuprinsul cărora aceasta a susţinut că primul petit al cererii este în strânsă legătură cu cele de la punctele II-V, trebuind judecate împreună, s-a opus disjungerii solicitate de pârâţi şi a apreciat că revine instanţei de contencios administrativ competenţa de soluţionare a tuturor capetelor de cerere principale şi subsidiare.

Intimaţii-pârâţi au prezentat şi argumente în combaterea motivelor recurentei vizând fondul recursului.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată şi recursul declarat în cauză este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", respectiv art. 129 din Constituţia României prevede că "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.".

Înalta Curte reţine şi textul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care arată că "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar din dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege rezultă că hotărârile pronunţate în fond de tribunalele administrativ-fiscale se judecă în recurs de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Aşadar, în contenciosul administrativ, legiuitorul a stabilit un sistem cu două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi recurs, iar calea de atac a recursului poate fi exercitată numai împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă.

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Cererea introductivă de instanţă s-a înregistrat la data de 26 iulie 2018, moment la care reveneau în competenţa de judecată a instanţei de contencios administrativ atât cererile de chemare în judecată având ca obiect actul administrativ unilateral, cât şi cele privind contractul administrativ.

Cauza a fost soluţionată în fond de Tribunalul Harghita – secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 1344 din 9 decembrie 2021, iar în recurs de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 187 din 24 aprilie 2023, în ambele etape procesuale fiind înregistrată o cauză de contencios administrativ şi fiscal.

Recurenta-reclamantă a declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel, susţinând că petitele II-V ale cererii de chemare în judecată au caracter principal (capetele de cerere III, IV şi V fiind formulate în subsidiar) şi că, raportat la obiectul acestor capete de cerere, în faţa Curţii de Apel Târgu Mureş calea de atac a fost sau trebuia să fie apelul, astfel că recursul de faţă este admisibil, conform art. 460 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care "În cazul în care prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului. Hotărârea dată în apel este supusă recursului.".

Înalta Curte constată că obiectul acţiunii formulate de reclamantă cuprinde cinci capete de cerere, pe care aceasta le-a calificat drept «principale» (capetele I şi II), respectiv «subsidiare» (capetele III-V).

Primul capăt de cerere priveşte anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc nr. 3/25.01.2018, iar al doilea capăt de cerere are ca obiect o solicitare de obligare a Municipiului Odorheiu Secuiesc la plata de despăgubiri. Capetele de cerere III-V, formulate în "subsidiar" de partea reclamantă, cuprind solicitarea de plată a despăgubirilor, similare ca valoare, însă diferite referitor la pârâtul vizat şi ca temei de drept substanţial, reclamanta cerând plata acestora fie conform răspunderii reglementate de Legea nr. 554/2004, ca o consecinţă a anulării actului administrativ atacat, fie, chiar în ipoteza respingerii petitului privind anularea actului administrativ, în temeiul normelor răspunderii civile contractuale ori a răspunderii civile delictuale sau a îmbogăţirii fără justă cauză, după caz, reglementate de dreptul comun – C. civ.

Acţiunea de faţă a fost înregistrată iniţial pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Târgu Mureş, care a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei către Tribunalul Harghita, reţinând că, din punct de vedere material procesual, prezenta cauză este de competenţa instanţei specializate în cauze de contencios administrativ, stabilită în raport de obiectul capetelor de cerere I şi II, indicate chiar de reclamantă ca având caracter principal. A arătat curtea de apel ca instanţă iniţial învestită că, în ceea ce priveşte primul capăt al cererii, referitor la anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, acesta este în competenţa de soluţionare a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar, în ceea ce priveşte al doilea capăt al cererii, acesta pune în discuţie prejudicii decurgând din denunţarea unilaterală/încetarea/neexecutarea contractului de concesionare nr. x/11.12.1998, sens în care trebuie avute în vedere normele de competenţă specială cuprinse în art. 51 alin. (4)1 din Legea nr. 51/2006 şi art. 66 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 54/2006, care, în forma în vigoare la data formulării acţiunii, prevedeau competenţa instanţei de contencios administrativ, respectiv tribunalul în a cărui competenţă teritorială se află sediul operatorului sau în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului.

Astfel fiind, cauza s-a judecat în condiţiile şi conform regulilor contenciosului administrativ, competenţa instanţei specializate nefiind contestată de reclamantă prin actele procesuale depuse în cauză ori în calea de atac adresată Curţii de Apel Târgu Mureş.

Cu toate acestea, în recursul de faţă, recurenta-reclamantă a pretins că normele Legii nr. 554/2004 nu ar guverna decât regulile de competenţă specializată a instanţei, iar nu şi căile de atac de care părţile pot uza, pornind de la împrejurarea că fiecare dintre capetele de cerere vizând despăgubiri se sprijină pe un alt temei de drept substanţial, astfel că petitele II-V au caracter principal, iar nu accesoriu, soluţionarea lor nedepinzând nici de soluţia dată primului capăt al cererii şi nici de soluţia ce s-ar da fiecărui petit în parte. Recurenta-reclamantă a apreciat că, întrucât capetele de cerere în despăgubiri sunt fondate pe dreptul comun, chiar dacă primul capăt de cerere se judecă conform normelor speciale ale contenciosului administrativ, hotărârea primei instanţe în întregul său trebuie să urmeze regulile dreptului comun în materia căilor de atac, prevăzute de C. proc. civ. (respectiv apel şi recurs, nu doar recurs).

Înalta Curte constată că argumentele părţii recurente sunt neîntemeiate.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamantei, normele de procedură din Legea specială nr. 554/2004 sunt incidente nu doar în privinţa competenţei judecătorului, ci şi în privinţa regimului căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţa sau completul specializat cu privire la toate pretenţiile deduse judecăţii, indiferent de temeiul de drept substanţial invocat în susţinere.

Normele de procedură aplicabile cauzei sunt stabilite în raport de obiectul cererii care constituie pretenţia principală a părţii reclamante, iar nu de petitele subsidiare/alternative, a căror soluţionare devine necesară doar în cazul respingerii pretenţiei principale.

Câtă vreme petitele principale se judecă potrivit procedurii speciale reglementate de Legea nr. 554/2004, aceste norme guvernează acţiunea în tot ceea ce priveşte procedura de judecată, inclusiv calea de atac pusă la dispoziţia părţii interesate, normele generale ale dreptului procedural civil fiind înlăturate de la aplicare conform principiului specialia generalibus derogant. Or, potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004, procedura de declarare a recursului şi de judecată a căii de atac este diferită de cea prevăzută de C. proc. civ., inclusiv sub aspectul termenului redus de declarare a recursului şi soluţiilor pe care le va pronunţa instanţa de control judiciar, dar şi a derogării de la prevederile art. 493 C. proc. civ., aspecte de natură a sublinia caracterul special al procedurii de contencios administrativ faţă de cea a dreptului comun.

Astfel fiind, nu se poate susţine că judecata cauzei de faţă s-ar supune prevederilor art. 460 din C. proc. civ., în sensul existenţei unei căi de atac a apelului.

Cât priveşte distincţia invocată de recurenta-reclamantă între cererile principale şi cele accesorii, insistând asupra împrejurării că petitele II-V au caracter principal, iar nu accesoriu şi astfel beneficiază de căi de atac diferite raportat la temeiul de drept substanţial pe care se sprijină, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 30 alin. (4) din C. proc. civ., cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se reglementează, deopotrivă, atât procedura de judecată, cât şi condiţiile de acordare a despăgubirilor.

În ceea ce priveşte primul capăt de cerere, Înalta Curte arată ca fiind incontestabil că acesta, formulat în principal, reprezintă expresia unei acţiuni în contencios administrativ, câtă vreme se pretindea de partea reclamantă anularea unui act administrativ unilateral, anume o hotărâre de consiliu local.

Al doilea capăt de cerere avea ca obiect obligarea Municipiului Odorheiu Secuiesc la plata de despăgubiri, indiferent de soluţia instanţei cu privire la capătul I de cerere privind HCL nr. 3/25.01.2018, sub motiv că, prin emiterea HCL nr. 3/25.01.2018, A. S.R.L. ar fi fost prejudiciată de denunţarea unilaterală/încetarea/neexecutarea contractului de concesionare nr. x/11.12.1998, astfel cum acesta a fost modificat/novat prin actul adiţional din 01.11.2006, prin care Municipiul Odorheiu Secuiesc a aprobat încheierea contractului de subînchiriere nr. x/01.11.2006 cu S.C. A. S.R.L. şi prin care acest contract de subînchiriere a devenit parte integrantă a actului adiţional care a modificat contractul de concesionare nr. x/11.12.1998, fie în temeiul răspunderii civile contractuale, fie în temeiul răspunderii reglementate de Legea nr. 554/2004, fie în temeiul răspunderii civile delictuale, anume investiţii neamortizate/nerecuperate în cuantum de 23.738.171 RON + TVA, profit nerealizat în cuantum de 6.473.142 RON + TVA, cheltuieli generate de încetarea serviciului public în cuantum de 436.738 RON + TVA, servicii prestate până la data de 31 martie 2018 în cuantum de 343.687 RON + TVA, dobândă legală penalizatoare între profesionişti pentru sumele menţionate anterior de la data de 1 aprilie 2018 şi până la data achitării efective a sumelor.

Se observă că premisa esenţială a despăgubirilor solicitate prin cel de-al doilea capăt de cerere o constituie situaţia «contractului de concesionare nr. x/1998, astfel cum acesta a fost modificat/novat prin actul adiţional din 01.11.2006», cu privire la care partea recurentă-reclamantă a recunoscut natura sa de contract administrativ la termenul de judecată din 19 iunie 2024. Or, făcând referire la acel contract ca premisă esenţială a capătului al doilea de cerere, recurenta-reclamantă a conferit cererii sale natura juridică a unui proces de contencios administrativ, dat fiind şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data sesizării instanţei judecătoreşti, anume 26 iulie 2018.

În mod corespunzător, raportat la capetele de cerere I şi II, calea de atac susceptibilă de formulare împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Harghita se stabileşte potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aceasta fiind recursul.

Pentru capetele de cerere III – V, cu privire la care partea reclamantă a menţionat explicit a fi fost formulate "în subsidiar", Înalta Curte observă din analiza art. 30 din C. proc. civ. următoarele: "(2) Cererile în justiţie sunt principale, accesorii, adiţionale şi incidentale. (3) Cererea principală este cererea introductivă de instanţă. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât şi capete de cerere accesorii. (4) Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal. (5) Constituie cerere adiţională acea cerere prin care o parte modifică pretenţiile sale anterioare. (6) Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare.".

Raportat la tipurile de cereri în justiţie, astfel cum sunt reglementate de C. proc. civ., capetele de cerere III – V se circumscriu categoriei de capete de cerere accesorii, întrucât soluţionarea acestora depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal.

Astfel, aşa cum recurenta-reclamantă însăşi arată prin cererea de recurs, acele capete de cerere III, IV şi V «au fost formulate în subsidiar faţă de capătul II de cerere, urmând a fi soluţionate dacă se respinge capătul II de cerere». Altfel spus, deşi sub aspect substanţial s-ar putea argumenta că modul lor de soluţionare nu este influenţat de ceea ce ar dispune instanţa judecătorească în ceea ce priveşte primele două capete de cerere, totuşi din punct de vedere procesual o soluţionare a acelor capete de cerere III, IV şi V este pretinsă de partea reclamantă doar dacă pretenţiile sale nu s-ar valorifica prin intermediul primelor două capete de cerere. În aceste condiţii, capetele de cerere formulate "în subsidiar" nu reprezintă capete de cerere cu caracter principal, ci capete de cerere "accesorii", din moment ce soluţionarea acestora depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal.

Aşadar, pentru stabilirea căii de atac susceptibile de formulare împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Harghita nu era relevantă dispoziţia art. 460 alin. (3) C. proc. civ., ci aceea de la art. 460 alin. (2) C. proc. civ., anume "Dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

Conchizând, Înalta Curte constată că hotărârea Tribunalului Harghita era susceptibilă doar de atacarea sa cu recurs, în condiţiile art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nefiind admisibilă exercitarea apelului în condiţiile art. 460 şi urm. C. proc. civ., iar hotărârea pronunţată în recurs de Curtea de Apel Târgu Mureş are caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În final, Înalta Curte subliniază că partea reclamantă însăşi a formulat în faţa Curţii de Apel Târgu Mureş un recurs incident, fără a pretinde la acel moment procesual că în cauză ar fi trebuit calificate căile de atac formulate ca fiind apeluri.

În consecinţă, constatând că decizia nr. 187 din 24 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nu este susceptibilă de recurs, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1), art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca inadmisibil.

În raport de art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A. S.R.L. să achite intimatei-pârâte Societatea Urbana S.A. cheltuieli de judecată în sumă de 11.900 RON, reprezentând onorariu avocaţial, achitat conform extrasului de cont nr. 1727 din 30.01.2024 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 187 din 24 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă Societatea Urbana S.A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 11.900 RON, reprezentând onorariu avocaţial.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.