Damages for unconstitutional pension withholding: liability for inflation and interest despite legislative restitution of principal sum

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată, la data de 27.12.2022, pe rolul Tribunalului Olt – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Afacerilor Interne,

1. constatarea vătămării drepturilor şi intereselor lor legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal, prin aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4000 RON;

2. obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

3. obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute din pensia reclamanţilor începând cu luna ianuarie anul 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% aplicate asupra valorii ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu prima reţinere din pensia reclamanţilor, cu aplicarea actualizării cu rata inflaţiei şi a dobânzii legale penalizatorii, până la executarea integrală a obligaţiei principale;

4. in temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11-14, 16-20 şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1202/18.12.2021, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

Prin sentinţa civilă nr. 113 din 9 martie 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 31.03.2023, sub nr. x/2023.

Prin încheierea de şedinţă din 8 mai 2023 (astfel cum a fost îndreptată din oficiu prin încheierea din 8 iunie 2023), Curtea a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamanţi şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. XXIV pct. 11-14, 16-20 şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

Prin sentinţa civilă nr. 474 din 16 octombrie 2023, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne şi a respins acţiunea faţă de acesta.

A admis în parte cererea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la plata către reclamanţi a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale, de la data fiecărei reţineri şi până la plata sumei.

2. Cererile de recurs

Împotriva acestei hotărâri, pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne au formulat recurs.

2.1. Recurentul-pârât Guvernul României a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a hotărârii recurate, în sensul respingerii, în principal, ca inadmisibil, şi, în subsidiar, ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea Guvernului României la plata către reclamanţi de despăgubiri constând în contravaloarea actualizării cu indicele de inflaţie şi a dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate de la data reţinerilor acestora şi până la restituire, în condiţiile O.U.G. nr. 4/2023.

A susţinut recurentul-pârât că de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023, restituire sumelor prevăzute de art. 1 din acest act normativ se poate realiza numai prin procedura specială şi în limitele expres stabilite de această lege.

Prima instanţă avea obligaţia de a face aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2023, întrucât legiuitorul a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia intimaţii-reclamanţi au dreptul de a primi sumele reţinute din veniturile din pensii cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 01.01.2022 până la data de 27.12.2022, inclusiv.

Instanţele judecătoreşti nu se pot substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja existente şi nu este admis nici ca prin interpretarea normelor juridice instanţele judecătoreşti să adauge consecinţe contrare legii.

În acest condiţii, în mod nelegal instanţa de fond a stabilit, implicit, şi o altă sursă bugetară pentru plata sumelor solicitate de intimaţii-reclamanţi, deşi art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 4/2023 prevede că plata se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului naţional unic de asigurări de sănătate şi se evidenţiază la o poziţie distinctă de venituri bugetare.

Pe de altă parte, cererea privind actualizarea sumelor restituite se impune a fi respinsă întrucât Decizia Curţii Constituţionale nr. 650 din 15 decembrie 2022 produce efecte pentru viitor.

În aceste condiţii, legiuitorul a înţeles să intervină pentru rezolvarea într-un mod echitabil a situaţiei pensionarilor, instituind norme juridice ce reglementează situaţia generală a acestei categorii sociale, situaţie creată de pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650 din 15 decembrie 2022.

Prin O.U.G. nr. 4/2023 s-au luat măsuri reparatorii, în sensul restituirii sumelor din perioada ianuarie 2022- decembrie 2022, iar acest act normativ nu prevede actualizarea.

A mai precizat recurentul că, din moment ce competenţa restituirii sumelor reţinute (obligaţia principală) este dată prin lege exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii şi/sau entităţilor care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuţii şi nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferenţelor de sume rezultate din actualizarea sumelor datorate în raport cu indicele de inflaţie.

De altfel, repararea integrală a prejudiciului presupune un calcul care se raportează la debitul restant, fără ca dobânda să se calculeze asupra debitului care ar cuprinde actualizarea cu rata inflaţiei, iar aceste calcule nu pot fi făcute decât de entitatea care plăteşte intimaţilor-reclamanţi drepturile din pensie.

Din această perspectivă, instanţa de fond nu putea să valideze pretenţiilor intimaţilor-reclamanţi şi să oblige Guvernul României la plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, întrucât acestea reprezintă, în fapt, o obligaţie la imposibil.

2.2. Recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., pârâta susţine că soluţia instanţei de fond este rezultatul unor erori de raţionament juridic şi de aplicare a legii la situaţia dedusă judecăţii şi de analiză a situaţiei solicitantului de pensie, erori vădite şi care conduc la restituirea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate cu încălcarea O.U.G. nr. 4/2023.

Instanţa a admis capătul principal de cerere, în loc să-l respingă ca neîntemeiat sau ca lipsit de interes avându-se în vedere faptul că intimaţii-reclamanţi sunt beneficiarii unui drept de pensie plafonat conform art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Instanţa s-a raportat la alt temei legal decât celor corect şi aplicabil, respectiv la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023 aplicabile persoanelor ale căror drepturi la pensie au fost deschise anterior datei de 15.09.2017 şi nu au fost plafonate conform art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, faţă de art. 1 alin. (6) din acelaşi act normativ care este aplicabil persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost deschise ulterior datei de 15.09.2017.

Astfel, soluţia primei instanţe a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, întrucât a creat un raport obligaţional identic cu cel reglementat de O.U.G. nr. 4/2023, deşi trebuia să constate că un astfel de raport există şi să reţină lipsa de interes a acţiunii.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă, sub un prim aspect, greşita aplicare a normelor de drept material, raportat la prevederile O.U.G. nr. 4/2023, la efectele juridice ex nunc ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022, detaliate în cuprinsul întâmpinării de la fond şi la art. 147 alin. (4) din Constituţie, care stabilesc caracterul general obligatoriu, pentru viitor, al deciziilor Curţii Constituţionale.

Totodată, pârâta susţine greşita respingere a excepţiei lipsei de interes a acţiunii, ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 4/2023, greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a acţiunii, a arătat recurenta că nu se poate stabili folosul real care ar decurge din restituirea CASS, având în vedere că reclamanţii nu beneficiază de o pensie netă rezultată în urma reţinerii contribuţiei a asigurărilor sociale de sănătate, orice demers în justiţie trebuind să fie util şi să urmărască un folos practic, juridic şi legitim, direct şi personal, născut şi actual. Astfel, este lipsită de interes solicitarea reclamanţilor având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea diferenţelor de contribuţie de asigurări de sănătate, întrucât reclamanţii nu beneficiază de o pensie netă rezultată în urma reţinerii contribuţiei a asigurărilor sociale de sănătate.

Cât priveşte calitatea procesuală pasivă, arată că sumele reţinute cu titlu de contribuţie nu se realizează venit la bugetul asigurărilor sociale de stat, ci la bugetul asigurărilor sociale de sănătate. Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne doar a calculat, reţinut la sursă şi virat la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate contribuţiile de asigurări de sănătate, neputând restitui sume pe care nu le-a încasat în patrimoniul propriu. Art. 2 din O.U.G. nr. 4/2023 reglementează modalitatea de restituire a sumelor privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate, prin transferul respectivelor sume către beneficiari, prin Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, însă rolul acestei case sectoriale este acela de intermediar între pensionarul militar şi deţinătorul sumelor reţinute.

A mai susţinut recurenta-pârâtă că dreptul la pensie a fost deschis ulterior date de 15.09.2017 şi reclamanţii beneficiază de o pensie militară stabilită în baza Legii nr. 213/2015, iar punerea în aplicare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022 nu produce efecte plafonării la media salariilor nete.

Reclamanţii beneficiază de un cuantum bănesc al dreptului de pensie rezultat din aplicarea art. 60 din Legea nr. 223/2015, respectiv plafonarea stabilită potrivit art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 şi nu beneficiază de o pensie netă rezultată în urma reţinerii contribuţiei asigurărilor sociale de sănătate, din drepturile de pensie ale acestora nefiind reţinut CASS.

Prin urmare, interesul trebuie să fie în legătură cu pretenţia formulată, să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală şi să existe în momentul în care se exercită dreptul la acţiune şi pe tot parcursul soluţionării cauzei. A

Astfel, la data publicării O.U.G. nr. 4/2023 în Monitorul Oficial al României, cererea reclamanţilor a rămas fără obiect şi, implicit, lipsită de interes.

Referitor la celelalte capete de cerere formulate de reclamanţi, acestea sunt accesorii, urmărind soluţionarea capetelor de cerere principale.

Capătul de cerere privind obligarea la actualizarea sumelor supuse restituirii cu rata inflaţiei şi la plata dobânzii legale nu a fost fundamentat în drept. Acordarea daunelor compensatorii şi/sau moratorii în baza dispoziţiilor art. 1531 şi art. 1535 C. civ. este condiţionată de existenţa unei culpe a debitorului în neexecutarea/executarea cu întârziere a unei obligaţii ce îi revenea. Normele declarate neconstituţionale s-au bucurat, anterior pronunţării deciziei Curţii Constituţionale, de prezumţia de constituţionalitate, neputând fi reţinut caracterul ilicit al conduitei pârâtei, care a reţinut sumele reprezentând cote de contribuţie CASS din pensia reclamanţilor în baza dispoziţiilor legale ce se bucurau de prezumţia de constituţionalitate.

Astfel, în cauză, executarea creanţei solicitate de reclamanţi a fost eşalonată prin act normativ, astfel încât nu se poate reţine culpa sa în neexecutarea obligaţiei, respectând actul normativ declarat ulterior neconstituţional precum şi O.U.G. nr. 4/2023.

3. Apărările formulate

Recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare la recursul pârâtului Guvernul României, prin care a reluat argumentele prezentate prin recursul propriu şi a arătat că a procedat la repararea prejudiciului astfel cum legiuitorul a stipulat în mod expres în sensul punerii în aplicare a deciziei Curţii Constituţionale nr. 650 din 15 decembrie 2022 fiind restituite din oficiu sumele reţinute cu titlu de CASS.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând sentinţa recurată în raport cu criticile formulate de recurenţi, cu dispoziţiile legale incidente şi cu actele şi lucrările dosarului, apreciază că recursurile pârâţilor sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele ce urmează.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În esenţă, recurenţii-pârâţi au prezentat aceleaşi argumente, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel că recursurile urmează a fi analizate unitar.

În plus, recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti. Însă, din această perspectivă, Înalta Curte reţine că acest motiv de nelegalitate se întemeiază pe conceptul de exces de putere ce derivă din principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi vizează imixtiunea instanţelor judecătoreşti în domeniul atribuţiilor puterii legislative sau executive. Or, recurenta nu a precizat modalitatea în care instanţa de fond ar fi săvârşit vreun act pe care numai un organ al puterii legislative sau executive îl poate face sau ar fi depăşit puterile judecătoreşti statornicite prin Constituţie, ci criticile sale, pe care le-a subsumat acestui motiv de casare, se referă tot la interpertarea eronată a normelor de drept material.

Astfel, analizând recursurile din perspectiva motivului de casare comun, invocat de ambii recurenţi, Înalta Curte reţine că, în cauză, intimaţii-reclamanţi s-au considerat vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 şi pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Drept urmare, după cum au precizat ambii recurenţi-pârâţi, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,

,,(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului-pârât Guvernul României, în sensul că persoana care a reţinut şi care, ulterior, a fost obligată prin O.U.G. nr. 4/2023 la restituirea respectivelor sume, reţinute din pensiile intimaţilor-reclamanţi, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, este persoana de la care pot fi cerute despăgubirile solicitate, pentru că răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce le-au fost cauzate intimaţilor-reclamanţi prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională, aparţine emitentului, în speţă Guvernului României, în considerarea culpei pentru emiterea ordonanţei declarate neconstituţionale.

Contrar alegaţiilor recurenţilor-pârâţi, acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constă în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

De asemenea, pretenţiile reclamanţilor nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale, iar obligarea ambilor pârâţi la plata despăgubirilor a fost dispusă şi în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2023, conform cărora sumele în cauză se transferă de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, la solicitarea Casei Naţionale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale şi entităţilor care plătesc venituri din pensii.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a admis în parte acţiunea în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi i-a obligat la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituţionale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României, potrivit căruia "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.".

Una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii în justiţie este calitatea procesuală, ce presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii - calitate procesuală activă, şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în baza aceluiaşi raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanţa fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecăţii. Conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În prezentul litigiu, în raport cu cauza juridică a acţiunii şi cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile, Înalta Curte constată că, din punct de vedere al calităţii procesuale pasive, există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi instituţiile menţionate, respectiv pârâtul Guvernul României, în calitate de emitent al ordonanţei declarate neconstituţionale, şi pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de autoritate desemnată cu restituirea contribuţiilor, conform art. 2 alin. (1), (2) şi (3) din O.U.G. nr. 4/2023.

Nu pot fi primite criticile recurenţilor potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect şi nu mai există interesul intimaţilor-reclamanţi de a acţiona, câtă vreme s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute, nu şi repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea sumelor de bani din drepturile de pensie ale intimaţilor în baza O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituţională.

Astfel, pretenţiile rămase în litigiu, la acest moment, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală şi actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflaţie, doar capătul de cerere privind plata despăgubirilor constând în contravaloarea contribuţiilor sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depăşeşte suma de 4.000 RON rămânând fără obiect prin emiterea ordonanţei de urgenţă menţionate.

Contrar apărărilor recurenţilor, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii patrimoniale, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită (emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, conform celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022), prejudiciul material (reţinerile efectuate din pensia reclamanţilor, în intervalul 01.01.2022-27.12.2022, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depăşeşte suma lunara de 4000 RON), legătura de cauzalitate (reţinerile au fost efectuate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021).

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a obligat pârâţii la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 1357 şi art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privinţa pierderii suferite de către reclamanţi, dar şi a lipsei de folosinţă asupra sumei reţinute din contravaloarea activului personal net acumulat.

O astfel de modalitate de reparaţie impune acordarea atât a actualizării sumei reţinute cu indicele de inflaţie, cât şi acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, începând cu data efectuării reţinerii şi până la data plăţii efective a debitului principal, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 4/2023.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că sunt fondate recursurile pârâţilor doar din perspectiva rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind despăgubirile constând în contravaloarea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate reţinute conform O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, restul dispoziţiilor instanţei de fond fiind legale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere vizând obligarea pârâţilor la despăgubirile menţionate, menţinându-se restul dispoziţiilor instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României împotriva sentinţei nr. 474 din 16 octombrie 2023 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte hotărârea recurată şi, în rejudecare,

Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea privind obligarea pârâţilor la restituirea către reclamanţi a sumelor reţinute din pensie cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, începând cu ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.