Nullity of extraordinary appeal for failing to substantiate material law violation in claim for 100% drug compensation

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea instanţei de fond

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 23.01.2024 pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătatii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, să se dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială obligarea pârâţilor să-i asigure, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), medicamentul Regorafemb (denumire comercială Stivargat) şi, în temeiul art. 997 alin. (3) din C. proc. civ., executarea ordonanţei fără somaţie sau fără trecerea unui termen

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 39 din 8 februarie 2024, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României şi a Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din România şi a respins acţiunea exercitată în contradictoriu cu aceşti pârâţi pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii invocate de Ministerul Sănătăţii şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

A respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă, ca nefondată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a reiterat argumentele formulate prin cererea de chemare în judecată, referitoare la îndeplinirea condiţiilor pentru admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale.

3. Apărările formulate

3.1. Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, apreciind că argumentele recurentei nu se pot încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

3.2. Intimata-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantei A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurentei, rezultă că aceasta a invocat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile sale neputându-se subsuma ipotezei prevăzute de acest motiv de nelegalitate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei faţă de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurentei-reclamante de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Recurenta-reclamantă, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a relua argumentele prezentate în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă, fără, însă, a combate considerentele instanţei de fond şi fără a-şi circumstanţia în niciun mod criticile de nelegalitate a hotărârii recurate.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, în raport cu motivul de casare invocat, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestora. De asemenea, reiterarea soluţiilor pronunţate în dosare similare aflate pe rolul instanţelor de judecată nu poate constitui motivare a căii de atac.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de control judiciar având competenţa de a verifica exclusiv incidenţa vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menţionat.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 39 din 8 februarie 2024 a Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.