Nullity of cassation appeal for insufficient motivation challenging refusal to remove criminal seizure from vehicle registry

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea înregistră pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti la data de 13 octombrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări a Vehiculelor, obligarea pârâtei la radierea notării sechestrului instituit asupra autoturismului marca x, având nr. de identificare x şi nr. de înmatriculare x din Registrul Naţional de Evidenţă a Permiselor de Conducere şi a Vehiculelor înmatriculat; obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 1.000 RON; obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată, în conformitate cu disp. art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1892/22.02.2022 Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A..

Prin sentinţa civilă nr. 982/17.05.2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din data de 10 martie 2023, Curtea de Apel Târgul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de către reclamantul A., a încuviinţat proba cu înscrisuri, respectiv actele ataşate cererii, a respins cererea în probaţiune cu interogatoriul pârâtei, a constatat că înscrisurile care stau la baza emiterii actului atacat au fost anexate întâmpinării de către pârâtă, a apreciat că nu se impune emiterea unei adrese către pârâtă pentru a se solicita istoricul înmatriculărilor, radierilor pentru autoturismul în discuţie şi, având nevoie de timp pentru a delibera, a amâna pronunţarea hotărârii la data de 17 martie 2023.

Prin sentinţa nr. 27 pronunţată la data de 17 martie 2023, Curtea de Apel Târgul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări a Vehiculelor, având ca obiect obligaţie a face

2. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din data de 10 martie 2023 şi a sentinţei nr. 27 pronunţată la data de 17 martie 2023, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea recursului, recurentul-reclamant a reiterat argumentele prezentate în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă, menţionând suplimentar următoarele aspecte.

Hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 249 alin. (5) şi art. 253 alin. (4) si (5) C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., pe care de altfel nici măcar nu le menţionează în motivarea soluţiei date. În acest sens a susţinut că instituţia pârâtă trebuia să refuze aplicarea sechestrului, întrucât autoturismul se afla în posesia altei persoane.

In mod cu totul eronat, Curtea de Apel Tg. Mureş a apreciat că nu se impune suspendarea judecării acestui dosar, din moment ce, soluţia pronunţată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Galaţi influenţează cu certitudine legalitatea notării sechestrului.

3. Apărările formulate

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Permise de Conducere şi Înmatriculări a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare invocată din oficiu.

Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantului nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În prealabil, trebuie precizat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 C. proc. civ. dacă instanţa nu ia hotărârea de îndată pronunţarea acesteia poate fi amânată, iar încheierea de consemnare a dezbaterilor face parte din hotărârea atacată.

Din lecturarea susţinerilor recurentului-reclamant, rezultă că acesta deşi a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu a evidenţiat niciun element de nelegalitate a sentinţei şi a încheierii care face parte integrantă din sentinţa atacată şi care să se poată încadra dispoziţia legală menţionată.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurentul, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la a aduce în discuţie argumentele prezentate în faţa instanţei de fond în cuprinsul acţiunii, menţionând că eronat judecătorul fondului nu a suspendat cauza, deşi soluţia ce se va pronunţa în dosarul penal aflat pe rolul Tribunalului Galaţi va influenţa măsura sechestrului aplicată autoturismului său. Totodată s-a apreciat eronat asupra diferitelor aspecte deduse judecăţii, fără a expune şi indica cum au fost încălcate normele legale.

Criticile de nelegalitate presupun, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Or, judecătorul fondului a reţinut relevanţa în cauză a art. 11 alin. (4)9din O.U.G. nr. 195/2002 şi a precizat următoarele: "Verificările cu privire a legalitatea instituirii măsurii şi modalitatea de aplicarea a acesteia în faza urmăririi penale aparţin instanţei penale, iar autoritatea pârâtă nu are competenţa de a acţiona contrar dispoziţiei prin care aceste măsuri au fost confirmate/menţinute de instanţa de judecată.", (...)"caracterul eventual tardiv al notării sechestrului asupra vehiculului nu poate fi invocat de reclamant în condiţiile în care, la data achiziţionării vehiculului măsura dispusă era deja notată şi cu minime diligenţe acesta putea avea cunoştinţă de situaţia juridică a vehiculului.", iar "apărările reclamantului vizează în fapt legalitatea dispunerii/menţinerii măsurii sechestrului asupra vehiculului şi nu aspecte privind notarea acestei măsuri. În condiţiile în care măsura dispusă în procesul penal a fost notată ca atare în evidenţele autorităţii pârâte, la momentul la care reclamantul a solicitat înmatricularea vehiculului pe numele său, instanţa constată că refuzul autorităţii pârâte nu are caracter nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea 554/2004(...)".

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu a combătut în niciun fel cele reţinute de prima instanţă, nu a arătat cum s-a încălcat norma de drept incidentă cauzei, doar a enumerat în câteva puncte ce anume consideră că nu trebuia să facă judecătorul fondului, astfel: "hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 249 alin. (5) şi art. 253 alin. (4) si (5) C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., pe care de altfel nici măcar nu le menţionează în motivarea soluţiei date", "instituţia pârâtă trebuia să refuze aplicarea sechestrului, întrucât autoturismul se afla în posesia altei persoane" şi "In mod cu totul eronat, Curtea de Apel Tg. Mureş a apreciat că nu se impune suspendarea judecării acestui dosar, din moment ce, soluţia pronunţată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Galaţi influenţează cu certitudine legalitatea notării sechestrului."

Înalta Curte constată că partea recurentă a explicat că este terţ faţă de procesul penal, suportând consecinţele îndeplinirii defectuoase a unor operţiuni, a indicat legislaţia ce ar fi trebuit aplicată cauzei, fără a indica în concret cum a încălcat instanţa fondului normele de drept incidente.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, şi nu de a reanaliza situaţia de fapt şi a reaprecia probele.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ. şi nu permite exercitarea controlului de legalitate a hotărârii recurate, astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 27 din 17 martie 2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.