Withdrawal of revision request: Validity of statutory territorial jurisdiction clause for appeals against court executor acts

Şedinţa publică din data de 28 mai 2024

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, solicitând anularea dispoziţiilor art. 55 alin. (4) din Hotărârea nr. 19/2010 privind aprobarea Statutului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Congresului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 1/2014, şi înlocuirea sintagmei "poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul biroului executorului judecătoresc în cauză" cu sintagma "poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel".

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 78 din 05 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

4. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs

Prin Decizia nr. 4533 din 12 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 78 din 05 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

5. Cererea de revizuire formulată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de recurs, consemnată la pct. I.4. din prezenta decizie, a formulat cerere de revizuire revizuentul A., în temeiul dispoziţiilor art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., arătând că motivele vor fi formulate ulterior comunicării hotărârii.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la 29.12.2023, intimata Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, solicitând totodată obligarea revizuentului la plata unei amenzi judiciare, conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a). C. proc. civ.

La data de 22.05.2024 revizuentul A. a depus o cerere de renunţare la revizuirea formulată în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 406 din C. proc. civ., solicitând să se ia act de renunţare.

Cererea de renunţare a fost comunicată intimatei, nefiind depus punct de vedere.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de renunţare la judecata cererii de revizuire

În conformitate cu art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.: "Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă".

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al titularului cererii deduse judecăţii, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.

Se constată, aşadar, că sunt incidente în cauză prevederile art. 9 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. civ., care reglementează "Dreptul de dispoziţie al părţilor", dispoziţii în virtutea cărora obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar partea poate renunţa oricând la judecată sau la însuşi dreptul pretins, inclusiv la exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii.

În egală măsură, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Întrucât manifestarea de voinţă, în sensul de a renunţa la judecata acţiunii, reprezintă, aşa cum s-a arătat, o desistare, un act de dispoziţie al părţii reclamante, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea de renunţare la judecata cererii de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 406 din acelaşi act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ., ia act de renunţarea la judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4533 din 12 octombrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 mai 2024.