Administrative action rejected; disciplinary review cannot challenge judicial reasoning

Şedinţa publică din data de 16 mai 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea depusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 04.10.2021, sub nr. de dosar x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a formulat cerere de chemare în judecată, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să dispună anularea rezoluţiei de clasare nr. 1568/25.08.2022 emise în dosarul nr. x şi a rezoluţiei inspectorului-şef nr. C22-1348/20.09.2022, comunicată la data de 23.09.2022, admiterea plângerii şi obligarea pârâtei la completarea verificărilor doamnelor judecătoare B. şi C. din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute la art. 99 lit. ş) din Legea nr. 303/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 691 din 26 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca fiind neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia şi casarea sentinţei recurate.

Recurentul a arătat că motivarea primei instanţe este nelegală, întrucât nu au fost luate în considerare argumentele sale şi nici textele legale invocate. Doamnele judecător au refuzat să aplice o decizie pronunţată de instanţa supremă într-un recurs în interesul legii, cu scopul de a uniformiza practica judiciară diferită.

A susţinut recurentul că temeiul legal invocat, respectiv art. 99 lit. ş) din Legea nr. 304/2004 nu face referire la o eventuală rea-credinţă a magistratului, ci stipulează doar "nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii" constituie abatere disciplinară.

Contrar celor reţinute în sentinţa atacată, chestiunea juridică a recursului în interesul legii nu a fost analizată din perspectiva incidenţei sau nu în speţă, ca motiv de apel, a deciziei RIL invocate. Completul a procedat la o reanalizare a textelor legale şi a chestiunilor de drept care au fost tranşate în mod definitiv şi obligatoriu pentru judecătorii de speţă, de către instanţa supremă prin decizia nr. 11/2015.

A mai arătat recurentul că doamnele judecător au pronunţat o soluţie care este în contradicţie vădită cu statuările instanţei supreme din decizia RIL, dând o interpretare proprie textelor deja interpretate de instanţa supremă, nesocotind dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.

Refuzul judecătorilor de a aplica o decizie pronunţată în RIL nu face altceva decât să perpetueze practica neunitară şi să creeze discriminări între persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică.

A susţinut recurentul că instanţa de control judiciar nu poate primi motivarea instanţei de fond în sensul că refuzul de a aplica o decizie RIL vizează de fapt raţionamentul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei oferite.

Recurentul a apreciat că dacă s-ar îmbrăţişa acest punct de vedere ar însemna să se lipsească de efecte juridice textul art. 99 lit. ş) din Legea nr. 303/2004, ceea ce ar echivala cu faptul că posibilitatea de tragere la răspundere disciplinară a judecătorilor pe terenul textului legal invocat este una teoretică şi iluzorie, iar nu concretă şi efectivă.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea rezoluţiei de clasare nr. 1568/25.08.2022 emise în dosarul nr. x şi a rezoluţiei inspectorului-şef nr. C22-1348/20.09.2022, admiterea plângerii şi obligarea pârâtei la completarea verificărilor doamnelor judecător B. şi C. din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute la art. 99 lit. ş) din Legea nr. 303/2004.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod temeinic şi legal că, prin raportare la cadrul legal aplicabil în speţă, în limitele legale ale competenţelor Inspecţiei Judiciare nu se poate recurge la o luare în discuţie a soluţiilor pronunţate prin hotărârile judecătoreşti definitive, ci modul de analiză permis în cadrul unei acţiuni disciplinare poate viza doar aspecte exterioare soluţiei definitive pronunţate de instanţa de judecată, în măsura în care s-a săvârşit o greşeală gravă, neîndoielnică şi căreia îi lipseşte cea mai slabă justificare, fiind în vădită contradicţie cu dispoziţiile legale.

Soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti pot fi modificate doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, aşa cum rezultă şi din dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi modificată.

Potrivit prevederilor art. 99 lit. ş) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară:

"ş) nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii."

Înalta Curte reţine incidenţa prevederilor art. 97 din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora:

"(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac".

În raport cu prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, verificările administrative nu pot implica cenzurarea unor raţionamente juridice de drept substanţial sau procedural.

Lecturând decizia nr. 2953/06.12.2021 a secţiei civile a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. x/2020, se constată că judecătorii învestiţi cu analiza punctuală a motivelor de apel (care vizau exact modalitatea de aplicare în cauza respectivă a prevederilor Deciziei RIL nr. 11/2015) au expus în mod detaliat întregul raţionament logico - juridic cu privire la problema litigioasă ce se impune a fi dezlegată în cadrul apelului, respectiv aceea a aplicării în continuare a prevederilor obligatorii ale acestei decizii, în contextul intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 prin care au fost abrogate în mod expres actele normative (O.U.G. nr. 4/2005, H.G. nr. 1550/2004) care au stat la baza procesului de recalculare a pensiilor".

Prin urmare, în mod corect a reţinut judecătorul fondului că instanţa şi-a fundamentat soluţia atât pe elemente de fapt, cât şi pe elemente de drept, făcând referire la acestea în conţinutul motivării deciziei menţionate; totodată, în speţă, chestiunea juridică a recursului în interesul legii a fost analizată din perspectiva incidenţei sau nu în speţă, ca motiv de apel, astfel că modul de soluţionare a căii de atac şi a indicării motivelor reprezintă o modalitate de interpretare şi de aplicare a dreptului, în sens larg, subsumată raţionamentului logico-judiciar.

Cum s-a arătat anterior, având în vedere dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 303/2004, obiectul verificării disciplinare nu-l poate constitui raţionamentul logico-juridic al magistratului chemat să instrumenteze o cauză, întrucât, în acest demers, judecătorul trebuie să decidă liber, fără nicio influenţă şi presiune, iar opinia pe care acesta şi-o formează nu poate fi cenzurată decât în căile de atac ordinare şi/sau extraordinare prevăzute de lege, nu şi în cadrul unei verificări disciplinare.

A admite o altă interpretare ar însemna a nesocoti principiile constituţionale potrivit cărora judecătorul este independent, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai controlului judiciar.

Totodată, nu pot fi reţinute nici susţinerile recurentului referitoare la alte soluţii pronunţate de instanţele de judecată în cauze identice, întrucât, în speţa de faţă, instanţa este învestită cu analizarea legalităţii celor două rezoluţii ale intimatei, iar nu cu analiza modului de aplicare a dispoziţiilor legale ori aplicarea dreptului prin analogie din alte cauze judiciare.

În concluzie, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 691 din 26 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 691 din 26 aprilie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.