Disciplinary liability for unitemized execution costs excusable by absence of specific regulation

Şedinţa publică din data de 16 mai 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 30.03.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 3/26.02.2021 pronunţate de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins contestaţia formulată de Ministerul Justiţiei împotriva Hotărârii nr. 2/14.05.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi cu executorul judecătoresc A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2058 din 7 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

S-a repsins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi Executorul Judecătoresc A., ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi admiterea contestaţiei formulate.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 670 din C. proc. civ. şi de art. 39 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/2000.

A învederat recurentul că, potrivit dispoziţiilor legale incidente, executorul judecătoresc poate stabili alte cheltuieli decât cele menţionate la art. 670 alin. (3) pct. 1-6 din C. proc. civ., însă, contrar celor reţinute de instanţa de judecată, aceste cheltuieli se stabilesc, potrivit legii, dacă sunt necesare executării silite şi pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, fiind aplicabile dispoziţiile art. 670 alin. (3) pct. 7 şi alin. (4) din C. proc. civ., precum şi cele ale art. 6512 din Hotărârea nr. 19 din 3 septembrie 2020 privind aprobarea Statutului UNEJ şi al profesiei de executor judecătoresc.

Chestiunea particulară a cheltuielilor de judecată stabilite de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 385/N/2018 s-a tranşat cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 2271/07.03.2019 a Judecătoriei Sectorului 3.

A susţinut recurentul că, în situaţia particulară a dosarului de executare silită nr. x/2018, instanţa învestită cu contestaţia la executare s-a pronunţat în sensul că executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare silită cu încălcarea normelor de drept material, iar conduita executorului judecătoresc este culpabilă sub aspectul răspunderii disciplinare, constituind abaterea disciplinară prevăzută de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000, aşa cum reţine chiar instanţa în cuprinsul sentinţei atacate.

Totodată, cele reţinute de judecătorul fondului nesocotesc dispoziţiile art. 5 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât nu poate fi justificat caracterul scuzabil al conduitei executorului judecătoresc prin lipsa unei legislaţii terţiare, judecătorul cauzei fiind dator să aplice norma de drept material existentă în speţa dedusă judecăţii.

În concluzie, a arătat recurentul că, în condiţiile în care modul de stabilire în concret a cheltuielilor de executare silită a fost cenzurat cu putere de lucru judecat de o instanţă competentă care a stabilit că acesta a încălcat dispoziţiile art. 670 alin. (3) pct. 7 şi alin. (4) din C. proc. civ. şi pentru care a fost dispusă anularea actului de executare nelegal întocmit şi a executării silite în parte în ceea ce priveşte acele cheltuieli în cuantum de 1170 RON pentru care nu s-au regăsit înscrisuri care să probeze necesitatea şi realitatea cuantumului, executorul judecătoresc care a procedat în acest mod trebuie să răspundă şi disciplinar pentru culpa în efectuarea actelor de executare silită.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii-pârâţi nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul Ministerul Justiţiei a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 3/26.02.2021 pronunţate de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins contestaţia formulată de Ministerul Justiţiei împotriva Hotărârii nr. 2/14.05.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019.

Soluţionând cauza, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, reclamantul invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că instanţa a interpretat şi a aplicat greşit cadrul normativ incident în speţă raportat la situaţia de fapt stabilită.

Potrivit acestui motiv de recurs, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

Faţă de cele constatate, Înalta Curte reţine că în cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a normelor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Instanţa de control judiciar reţine că, prin Hotărârea nr. 2/14.05.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a admis acţiunea disciplinară formulată de Ministerul Justiţiei împotriva executorului judecătoresc A. şi, în temeiul art. 49 lit. b) din Legea 188/200 privind executorii judecătoreşti, s-a dispus aplicarea sancţiunii avertismentului pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 47 lit. e), teza a II-a din actul normativ menţionat anterior.

În cuprinsul hotărârii s-a reţinut că, cu prilejul exercitării atribuţiilor în cadrul executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 385/N/2018, executorul judecătoresc nu a procedat la detalierea sumelor reprezentând alte cheltuieli de executare silită, la defalcarea acestora pe categorii de acte sau operaţiuni şi că, în lipsa defalcării acestor sume pe tipuri de cheltuieli şi sume ce o compun şi a documentelor doveditoare, nu se poate dovedi efectuarea respectivei cheltuieli, fiind încălcate prevederile art. 6512 din Hotărârea nr. 19/3.09.2010 privind aprobarea Statutului UNEJ şi al profesiei de executor judecătoresc, art. 670 alin. (3) din C. proc. civ. şi dispoziţiile cuprinse în OMJ nr. 2550/2006.

Prin Hotărârea nr. 3/26.02.2021 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în dosarul nr. x/2020, s-a respins contestaţia formulată de Ministerul Justiţiei împotriva Hotărârii nr. 2/14.05.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi cu executorul judecătoresc A..

Prin încheierea din 27.09.2018 emisă de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti B. şi A., pronunţată în cadrul dosarului de executare nr. 385/N/2018, au fost stabilite cheltuieli de executare de 2536,58 RON reprezentând: 1190,00 RON cheltuieli de executare silită, 1112,15 RON onorariu de avocat în faza executării silite şi 234,43 RON onorariu executor judecătoresc.

Prin sentinţa civilă nr. 2271/07.03.2019 a Judecătoriei Sectorului 3 pronunţată în dosarul nr. x/2018, instanţa a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatorul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în contradictoriu cu intimatul C., a dispus anularea, în parte, a încheierii privind cheltuielile de executare silită din 27.09.2019 emise în dosarul de executare x/2018 al Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti "B. şi A.", în privinţa sumei de 612,50 RON onorariu avocat (diferenţa dintre onorariu stabilit de 1112,15 RON şi onorariu redus la suma de 500 RON) şi a sumei de 1170 RON, cheltuieli de executare silită, altele decât taxa judiciară de timbru aferentă încuviinţării executării silite, a dispus anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 385/N/2018 în privinţa sumei de 1782,50 RON, cheltuieli de executare silită şi a menţinut încheierea privind cheltuielile de executare silită din 27.09.2019 emisă în dosarul de executare nr. 385/N/2018 al Societăţii Civile Profesionale de Executori Judecătoreşti "B. şi A.", în privinţa sumei totale de 754,43 RON (20,00 RON - taxa judiciară de timbru aferentă încuviinţării executării silite + 500 RON onorariu redus de avocat + 234,43 RON onorariu executor judecătoresc).

Totodată, s-a reţinut că este nelegală stabilirea unor cheltuieli de executare silită în cuantum de 1170 RON, întrucât la dosarul cauzei nu se regăsesc documente justificative privind diferenţa de 1170 RON, fiind justificată doar suma de 20 de RON reprezentând taxa judiciară de timbru, precum şi că din actele dosarului de executare nu rezultă semnificaţia fiecărei cheltuieli în parte, pentru a se aprecia asupra necesităţii efectuării lor şi asupra realităţii cuantumului lor, în scopul verificării dacă aceste cheltuieli pot fi incluse sau nu în categoria prevăzută de art. 670 alin. (3) pct. 7 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc intervine pentru întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor.

Sunt îndeplinite elementele constitutive ale abaterii prevăzute de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/1999, constând în neglijenţa în efectuarea lucrărilor, atunci când, prin actele de executare silită întocmite, executorul judecătoresc nesocoteşte din culpă, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual incidente în dosarul de executare silită care face obiectul judecăţii, iar această încălcare are ca efect o vătămare de o anumită gravitate a drepturilor procesuale ale părţilor implicate în procedura executării silite.

În cuprinsul memoriului de recurs s-a susţinut că, potrivit dispoziţiilor legale incidente, executorul judecătoresc poate stabili alte cheltuieli decât cele menţionate la art. 670 alin. (3) pct. 1-6 din C. proc. civ., însă, contrar celor reţinute de instanţa de judecată, aceste cheltuieli se stabilesc, potrivit legii, dacă sunt necesare executării silite şi pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, fiind aplicabile dispoziţiile art. 670 alin. (3) pct. 7 şi alin. (4) din C. proc. civ., precum şi cele ale art. 6512 din Hotărârea nr. 19 din 3 septembrie 2020 privind aprobarea Statutului UNEJ şi al profesiei de executor judecătoresc.

A susţinut recurentul că, în situaţia particulară a dosarului de executare silită nr. x/2018, instanţa învestită cu contestaţia la executare s-a pronunţat în sensul că executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare silită cu încălcarea normelor de drept material, iar conduita executorului judecătoresc este culpabilă sub aspectul răspunderii disciplinare, constituind abaterea disciplinară prevăzută de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000.

Astfel, în opinia recurentului, în condiţiile în care modul de stabilire în concret a cheltuielilor de executare silită a fost cenzurat cu putere de lucru judecat de o instanţă competentă care a stabilit că acesta a încălcat dispoziţiile art. 670 alin. (3) pct. 7 şi alin. (4) din C. proc. civ. şi pentru care a fost dispusă anularea actului de executare nelegal întocmit şi a executării silite în parte în ceea ce priveşte acele cheltuieli în cuantum de 1170 RON pentru care nu s-au regăsit înscrisuri care să probeze necesitatea şi realitatea cuantumului, executorul judecătoresc care a procedat în acest mod trebuie să răspundă şi disciplinar pentru culpa în efectuarea actelor de executare silită.

Instanţa de control judiciar reţine că prin Hotărârea nr. 3/26.02.2021 adoptată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, aceasta s-a pronunţat asupra abaterii disciplinare prevăzute de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/200 privind executorii judecătoreşti din perespectiva celor stabilite prin sentinţa civilă nr. 2271/07.03.2019 a Judecătoriei Sectorului 3, problema de drept referitoare la aplicarea art. 670 alin. (3) pct. 7 din C. proc. civ. fiind analizată în mod global în conţinutul hotărârii, aspect reţinut în mod corect de judecătorul fondului.

Astfel, în cuprinsul Hotărârii nr. 3/26.02.2021 se menţionează că introducerea cheltuielilor de executare, altele decât onorariul judecătoresc, în cuprinsul încheierilor de stabilire se încadrează în limitele legale şi că există un cadrul legislativ insuficient reglementat şi o practică judiciară neunitară în acest domeniu cu privire la actele de executare efectiv contorizate la stabilirea cheltuielilor, cât şi cu privire la cuantumul acestora.

S-a reţinut că nu există o neglijenţă a executorului judecătoresc în efectuarea lucrărilor, în sensul art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000, întrucât nu există un cadru legislativ care să reglementeze şi să stabilească în mod expres care sunt cheltuielile de executare care intră în sfera de aplicare a prevederilor art. 670 alin. (3) pct. 7 din C. proc. civ.

Potrivit art. 670 alin. (3) pct. 7 din C. proc. civ.: "(3) Sunt cheltuieli de executare: (...)

7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite."

Astfel, în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 670 alin. (3) pct. 7 din C. proc. civ. se încadrează cheltuielile efectiv realizate de executorul judecătoresc cu gestionarea dosarului de executare silită, care implică costuri logistice şi de altă natură care nu se încadrează în onorariul executorului judecătoresc.

Prin urmare, instanţa de control judiciar reţine, în acord cu judecătorul fondului, că există un temei juridic legal pentru actele de executare întocmite de către executorul judecătoresc, iar încălcarea de către acesta a prevederilor art. 670 alin. (3) pct. 7 din C. proc. civ. are un caracter scuzabil, în condiţiile inexistenţei unei legislaţii terţiare care să reglementeze aceste categorii de cheltuieli şi în condiţiile în care natura acestor cheltuieli poate avea uneori un caracter greu de estimat şi de dovedit, cum ar fi alte cheltuieli de executare care excedează onorariului de executor judecătoresc, cum ar fi cheltuieli cu imprimanta, xerox, combustibilul, telefon, cheltuieli de deplasare, ale cheltuieli cu produse consumabile etc.

Pentru aceste considerente, sunt nefondate criticile recurentului privind întrunirea în cauză a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000, cu atât mai mult cu cât, la data pronunţării Hotărârii nr. 2/14.05.2019 de către Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, neregularitatea menţionată fusese înlăturată prin soluţia pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

În concluzie, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 2058 din 7 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 2058 din 7 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.