Limits of extraordinary annulment appeal: failure to examine factual arguments versus omission of statutory grounds of cassation

Şedinţa publică din data de 14 mai 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Obiectul cererii de chemare în judecare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, din data de 08.10.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând anularea Rezoluţiei nr. C20-1208 din 21.09.2020 dată de Inspectorul Şef al Inspecţiei Judiciare în soluţionarea plângerii împotriva Rezoluţiei nr. 1912/A din 23.06.2020 din dosarul nr. x.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 527 din 9 aprilie 2021 Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs recurentul A. întemeiat pe dispoziţiile art. 488 aliniat (1) pct. 8 din Codul de Procedură Civilă.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că autoînvestirea judecătoarei B. cu judecarea dosarului nr. x/2019 s-a făcut în condiţii de incompatibilitate dacă se interpretează în mod obiectiv dispoziţiile art. 41 şi 42 C. proc. civ.

Decizia ce face obiectul contestaţiei în anulare

Prin Decizia nr. 4707 din 18 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020 s-a respins recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinţei civile nr. 527 din 9 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 4707 din 18 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020 a formulat contestaţie în anulare contestatorul A. şi, invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, acesta a solicitat admiterea acesteia, şi a se proceda la soluţionarea cauzei în conformitate cu normele de drept aplicabile într-un proces echitabil.

În dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare susţine contestatorul că hotărârea contestata a fost pronunţata cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. întrucât nu cuprinde, in motivarea sa, argumentele pro si contra, care au format, în fapt şi în drept convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţata, prin raportare la toate faptele incriminate, cu luarea în consideraţie atât a probatoriul propus spre analiză cât şi a dispoziţiilor legale aplicabile raportului juridic dedus judecaţii.

In acest sens, este uşor de observat ca instanţa de recurs a omis sa analizeze si sa se pronunţe motivat asupra următoarelor chestiuni de drept invocate prin cererea de recurs:

l.-nu este cercetată excepţia invocata de recurent în pag. 3 din notele scrise depuse la termenul din 18.10.2022, privind întreruperea succesiva a termenului de prescripţie întemeiat pe disp. art. 46 alin. (7) din L 317/2004;

2.-nu este justificat, in conformitate cu prev. art. 41 alin. (1), teza finala, coroborat cu art. 42 alin. (1), pct. 1, teza a 1-a C. proc. civ., de ce nu a fost reţinută de instanţa de recurs excepţia de incompatibilitate a judecătorului B., atât timp cât s-a dovedit ca in dosar nr. x/2019 s-a investit cu judecarea contestaţiei împotriva soluţiei date de instanţa,de fond, care privea direct si nemijlocit legalitatea probatoriului administrat şi confirmat în dosar nr. x/2016, judecat în fond de însuşi judecătorul B..

3.-cu privire la investirea cu judecarea contestaţiei din dosar nr. x/2019 nu se dă nicio explicaţie prin care sa fie justificată acţiunea judecătorului B. de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecata din 17.02.2020, ora 23:59.

.-nu exista nicio analiză, clară şi la obiect, cu privire la datele si informaţiile semnalate în legătura cu faptele evidente de "REA CREDINŢA" săvârşite de judecătorii învestiţi in dosarele conexe si pendinte fata de dosarul nr. x/2016, respectiv in dosar nr. x/2019, y/2019 si dosar nr. x/2020, despre care a prezentat date si informaţii detaliate in cuprinsul actelor procedurale depuse în acest dosar.

5.-plângerea penală înregistrată în dosar nr. x/2018, prin care a prezentat date certe si concludente privind lipsa de legalitate a materialelor probatoare din dosar nr. x/2016 nu a fost soluţionata nici până în prezent, contestaţiile adresate instanţelor de resort din Braşov fiind pe rând trecute in derizoriu, prin interpretarea falsa a normelor de cfrept penal incidente in cauza.

Mai susţine contestatorul că aceste neregularitati sunt menţinute în sfera autorităţii de lucru judecat prin refuzul instanţelor de resort de a remedia actele de nedreptate validate prin hotărârile pronunţate în dosar nr. x/2016

Apărările formulate în cauză

Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

Astfel, intimata susţine că, în esenţă, prin contestaţia în anulare contestatorul reiterează criticile aferente cererii de recurs, însă, prin formularea contestaţiei în anulare nu se poate deschide calea unui recurs la recurs care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, această cale de atac vizând exclusiv îndreptarea unor erori procedurale expres prevăzute de lege.

Pe fondul contestaţiei, susţine că aceasta este nefondată, judecătorul cauzei apreciind în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Procedura de soluţionare a contestaţiei în anulare

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei în anulare şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin Rezoluţia Preşedintelui completului căruia i-a fost repartizată aleatoriu contestaţia în anulare ce face obiectul judecăţii, din data de 18.12.2023, s-a fixat primul termen pentru soluţionarea contestaţiei în anulare la data de 14 mai 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, luând act de cererea contestatorului, de judecare a contestaţiei în anulare şi în lipsa sa, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ., a declarat dezbaterile închise şi a reţinut dosarul spre soluţionare asupra contestaţiei în anulare.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei în anulare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată prin contestaţia în anulare, în raport de motivul invocat şi normele legale incidente, dar şi de apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatorul A. este nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte reţine că intimata Inspecţia Judiciară a invocat apărări vizând inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, susţinând, în esenţă, că prin contestaţia în anulare contestatorul a reiterat criticile aferente cererii de recurs formulate în cauză, însă prin formularea contestaţiei în anulare nu se poate deschide calea unui recurs la recurs.

Înalta Curte constată că inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, care împiedică orice analiză a criticilor formulate, intervine exclusiv în acele situaţii în care motivele pe care se întemeiază sunt în mod evident plasate în afara cadrului conturat de art. 503 C. proc. civ.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare şi nesuspensivă de executare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă) şi art. 503 alin. (2) C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanţei de recurs).

Înalta Curte constată că, strict formal, prezenta contestaţie în anulare nu este inadmisibilă, întrucât motivul invocat este prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerinţele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac şi anume ca hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare să fie pronunţată de instanţa de recurs, iar instanţa de recurs " respingând recursul… a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de către recurent în termen"(contestaţia în anulare specială art. 503 alin. (2) C. proc. civ.)

În cauza de faţă, aceste cerinţe sunt îndeplinite, hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare fiind pronunţată " în recurs", soluţia instanţei fiind de respingere a recursului, ca nefondat.

Aşadar, raportat la soluţia pronunţată în cuprinsul Deciziei nr. 4707/18.10.2022, respectiv, de respingere a recursului, ca nefondat, prezenta contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este admisibilă.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge apărarea intimatei privind inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată, reţinând că, raportat la instanţa care a pronunţat-o, respectiv o instanţă de recurs, şi raportat la soluţia dată, respectiv, aceea de respingere a recursului, ca nefondat, aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, iar restul argumentelor invocate de intimată în susţinerea inadmisibilităţii ţin de fondul contestaţiei în anulare.

Astfel, procedând la analizarea pe fond a motivelor contestaţiei în anulare cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică exclusiv incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Examinând contestaţia în anulare ce face obiectul judecăţii constată Înalta Curte că, în cadrul acesteia contestatorul a invocat în esenţă omisiunea instanţei de a analiza şi a se pronunţa asupre mai multor aspecte invocate prin cererea de recurs, dar şi prin Notele scrise depuse la termenul din 18.10.2022, respectiv nu a fost cercetată excepţia invocată de recurent privind întreruperea succesivă a termenului de prescripţie, "excepţia de incompatibilitate a judecătorului B."…nu există nici o analiză clară şi la obiect cu privire la datele şi informaţiile semnalate în legătură cu faptele evidente de rea credinţă săvârşite de judecătorii învestiţi în dosarele nr. x/2019, y/2019 şi dosarul nr. x/2020, plângerea penală înregistrată în dosarul nr. x/2018 nu a fost soluţionată nici până în prezent.

Analizând aceste critici din perspectiva motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., constată Înalta Curte că acesta nu poate fi reţinut în cauză.

Înalta Curte aminteşte că, potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., "(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen".

Acest articol are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care se sprijină.

Instanţa de recurs nu este ţinută să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate în susţinerea motivului de casare, ci le poate analiza global, printr-un raţionament juridic de sinteză, ori să cerceteze un singur aspect considerat esenţial, astfel că omisiunea de a se cerceta un anumit argument sau o afirmaţie a recurentului nu deschide calea contestaţiei în anulare. De asemenea, instanţa de recurs poate constata un "fine de neprimire" a unor argumente care nu au făcut obiectul contestaţiei administrative, cererii de chemare în judecată ori judecăţii în faţa instanţei de fond.

Atât în literatura de specialitate, cât şi în practica judiciară, se face constant deosebire între motivele de casare şi argumentele ce pot fi invocate în sprijinul acestor motive.

Ca urmare, instanţa de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea motivelor de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient ca instanţa să arate considerentele pentru care a găsit că motivul este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului.

Analizând astfel cererea de recurs ce a fost formulată de recurentul – contestator A. în cadrul dosarului nr. x/2020, se constată că, în cadrul acesteia recurentul a invocat doar motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, acesta susţinând în esenţă că abaterile disciplinare invocate se încadrează în prevederile art. 99 lit. t) şi art. 991 din Legea nr. 303/2004 .

Verificând deopotrivă dacă în cadrul Deciziei nr. 4707 pronunţată în data de 18.10.2022 instanţa de recurs a cercetat sentinţa de fond din perspectiva motivului de casare invocat în cadrul cererii de recurs, Înalta Curte constată cu uşurinţă că acesta a fost analizate, instanţa arătând în considerentele hotărârii motivele pentru care a constatat că acesta nu este incident în cauză.

Astfel, verificând considerentele hotărârii recurate se constată că instanţa de recurs, la filele x ale deciziei ce face obiectul controlului judecătoresc dedus prezentei judecăţi, a răspuns la criticile formulate de recurentul-reclamant în cadrul cererii de recurs, expunând motivele pentru care acestea au fost înlăturate, argumentele pentru care susţinerile părţii nu au putut fi primite putând fi decelate cu uşurinţă din cuprinsul hotărârii.

Inclusiv aspectul incompatibilităţii doamnei judecător B. a fost analizat de instanţa de recurs, aceasta reţinând în considerentele hotărârii că " Împrejurarea că judecătorul B. a soluţionat o contestaţie împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva unei ordonanţe de clasare nu constituie o situaţie de incompatibilitate raportat la faptul că acelaşi judecător a pronunţat sentinta penală în care petentul a fost condamnat pentru săvârşirea infractiunii de tentativă la evaziune fiscală. În cauză nu erau întrunite conditiile preväzute de art. 64 Cod procedurä penală ce prevăd în sarcina magistratului obligatia de a se abtine.

De altfel, reclamantul putea să valorifice acest gen de nemultumiri pe calea unor cereri de recuzare si strămutare, mijloace procedurale neutilizate de reclamant, după cum a rezultat din actele dosarului.".

Cât priveşte susţinerea contestatorului, în sensul că " nu este cercetată excepţia invocată de recurent în pagina 3 din Notele scrise depuse la termenul din 18.10.2022, privind întreruperea succesivă a termenului de prescripţie întemeiat pe dispoziţiile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004", Înalta Curte reţine, pe de o parte că, în cadrul respectivelor note nu a fost invocată nici o excepţie, partea susţinând sub acest aspect că, " caracterul de continuitate al actelor săvârşite de magistraţii în cauză este de natură să anuleze efectele art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, întrucât termenele de prescripţie invocate au fost întrerupte în mod succesiv, la intervale mai mici de 2 ani".

Pe de altă parte, se constată că, în mod legal instanţa de recurs nu a analizat niciunul din argumentele formulate în cadrul Notelor Scrise depuse la dosar la data de 17 octombrie 2022, în completare la argumentele formulate în cadrul cererii de recurs iniţiale depuse încă din data de 30.06.2021, limitele învestirii instanţei de control judiciar fiind trasate strict şi limitativ prin cererea iniţială de recurs, aşa cum transpare cu claritate din interpretarea coroborată a prevederilor art. 486 alin. (1), art. 487 alin. (1), art. 470 alin. (5) şi art. 489 C. proc. civ., precum şi cele ale art. 494 rap. la art. 478 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., " Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs iar, conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ.." recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal".

Aşa fiind, Înalte Curte reţine că aspectele invocate de contestator nu fundamentează, în sensul dispoziţiilor citate ale art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., omisiunea instanţei de recurs de a analiza vreunul dintre motivele de casare, întrucât, din analiza lucrărilor dosarului de recurs, se observă că instanţa de control judiciar, pronunţând decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare, a răspuns motivului de casare invocat de recurentul-reclamant.

Înalta Curte reţine că, prin cercetarea motivelor de casare trebuie înţeleasă analiza motivelor de recurs, iar nu omisiunea instanţei de recurs de a răspunde fiecărui argument de fapt şi de drept invocat de recurenţi, acestea trebuind să fie subsumate unuia dintre motivele de nelegalitate enumerate limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neexaminarea tuturor argumentelor invocate în susţinerea unui motiv de casare sau gruparea argumentelor pentru a răspunde la motivul de casare printr-un considerent comun, nu poate fi considerată omisiune de a cerceta respectivul motiv de casare.

Prin urmare, contestaţia în anulare nu poate fi primită dacă instanţa a omis să cerceteze un simplu argument, întrucât argumentele sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină. Instanţa de recurs poate grupa argumentele invocate în susţinerea acestuia, răspunzându-le printr-un considerent comun, caz în care nu se poate reproşa omisiunea de a cerceta motivul, aşa cum se susţine în prezenta cauză.

În plus, se reţine că, prin exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., nu poate fi cenzurat modul în care instanţa de recurs, analizând motivul de casare, a înţeles să răspundă acestuia.

Deşi se invocă dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., contestatorul reia motivele de recurs, exprimându-şi, în realitate, nemulţumirea faţă de argumentele instanţei de recurs. Instanţa sesizată cu contestaţia în anulare nu este îndreptăţită să verifice corectitudinea argumentelor cu care instanţa de recurs şi-a motivat soluţia. Or, raţiunea anulării deciziei instanţei de recurs, în situaţia admiterii contestaţiei în anulare întemeiată pe art. 503 C. proc. civ., este aceea de a sancţiona incompleta soluţionare a cauzei ori a căii de atac a recursului, iar nu reaprecierea asupra soluţiei din dispozitiv ori a considerentelor.

Din analiza contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că, în esenţă, contestatorul este nemulţumit de soluţia instanţei de recurs, acesta tinzând la anularea hotărârii definitive pronunţate de instanţa de recurs, cu consecinţa rediscutării cauzei, or, o astfel de abordare nu poate fi primită.

În aceste condiţii, dacă instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ar examina motivele contestaţiei din perspectiva celor solicitate de contestator, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestaţia în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.

Modalitatea în care instanţa de recurs a examinat criticile punctuale ale recurentului, în cauză nefiind vorba despre omisiunea de a analiza un motiv de casare, nu poate fi verificată pe calea contestaţiei în anulare, dat fiind caracterul acesteia, de cale de atac de retractare, instanţa învestită cu soluţionarea sa neexercitând un control de legalitate asupra deciziei atacate.

Astfel, de vreme ce art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este neechivoc în privinţa omisiunii de cercetare a unuia dintre motivele de casare invocate în termen, ori de câte ori se aduce în discuţie necercetarea unor argumente care susţin motivele de recurs, soluţia este de respingere a acesteia, deoarece reevaluarea argumentelor de nelegalitate constituie o rejudecare a recursului, care excedează acestei căi extraordinare de atac.

Se constată aşadar că motivele invocate de contestator nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., ci tind la o reapreciere a fondului litigiului, ce nu este permisă.

Principiul securitatii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptăţită să solicite o revizuire a unei hotarari definitive si irevocabile, obligatorii, şi, mai ales, nu în scopul de a obţine o rejudecare si o noua analiză a cauzei. Puterea de control a instanţelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justitiei, iar nu pentru a se efectua o nouă analiza a cauzei. Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista doua opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O exceptie de la aceasta regula se admite numai atunci cand este justificata de circumstante riguroase si de substanta (cauza Ryabikh c. Rusiei).

Astfel, Înalta Curte constată că, prin contestaţia formulată contestatorul încearcă obţinerea unei noi judecăţi de recurs, prin criticile formulate acesta tinzând de fapt la o rejudecare a recursului, cu depăşirea însă a cadrului stabilit restrictiv de art. 503 noul C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţie adoptate

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 4707 din data de 18 octombrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 mai 2024.