Recourse against final ruling on unstamped annulment held inadmissible for lack of legal remedy.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's recourse as inadmissible, upholding the lower court's decision that the challenged ruling is final and not subject to any appeal. The plaintiff had sought annulment of several civil orders issued by the Court of Appeal, but their initial claim was annulled as unstamped, and their subsequent re-examination request was also annulled as unstamped. The plaintiff then filed a "request for appeal" against this latter ruling, which the High Court reclassified as a recourse. The Court held that under Article 200(5)–(7) of the Civil Procedure Code, the only remedy against an annulment order is a re-examination request, which is resolved by a final ruling; thus, no recourse lies against such a decision. The recourse was deemed inadmissible under the principle of legality of remedies (Article 457(1) CPC and Article 129 of the Constitution), as the challenged ruling is definitive and not subject to recourse (Article 634(1) CPC).
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 200 alin. (4) C. proc. civ, art. 9 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 453 C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Recourse against final ruling on unstamped annulment held inadmissible for lack of legal remedy: The plaintiff had sought annulment of several civil orders issued by the Court of Appeal, but their initial claim was annulled as unstamped, and their subsequent re-examination request was also annulled as unstamped. The plaintiff then filed a "request for appeal" against this latter ruling, which the High Court reclassified as a recourse. The Court held that under Article 200(5)–(7) of the Civil Procedure Code, the only remedy against an annulment order is a re-examination request, which is resolved by a final ruling; thus, no recourse lies against such a decision. The recourse was deemed inadmissible under the principle of legality of remedies (Article 457(1) CPC and Article 129 of the Constitution), as the challenged ruling is definitive and not subject to recourse (Article 634(1) CPC).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 mai 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată care formează obiectul dosarului înregistrat sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Oradea –Secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Abrudan Florin Gheorghe a solicitat anularea în totalitate a următoarelor încheieri civile emise de către pârâta Curtea de Apel Cluj: încheierea nr. 330/2022 în dosar nr. x/2022.1, încheierea nr. 356/2022 în dosar nr. x/2022, încheierea nr. 357/2022 în dosar nr. x/2022, încheierea nr. 27/2023 în dosar nr. x/2022, încheierea nr. 48/2023 în dosar nr. x/2022, Hot. C. civ. 51/2023 în dosar nr. x/2022.1, solicitând şi suspendarea executării acestora până la soluţionarea acţiunii în anulare.
Prin Rezoluţia din data de 2 martie 2023 comunicată la data de 6 martie 2023, instanţa i-a pus în vedere reclamantului să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 300 RON pentru cererea în anulare, iar prin Rezoluţia din data de 02.03.2023 s-a stabiit în sarcina petentului obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 120 RON aferentă cererii de suspendare.
Soluţia pronunţată de prima instanţă
Prin încheierea nr. 16/CA/2023 din Camera de Consiliu din data de 7 aprilie 2023, Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a anulat, ca netimbrată, cererea de chemare în judecată având ca obiect anulare act formulată de reclamantul Abrudan Florin Gheorghe, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj, cu drept de reexaminare la Curtea de Apel Oradea.
Cererea de reexaminare formulată
Prin cererea înregistrată la data de 02 mai 2023, pe rolul Curţii de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023/a1, reclamantul Abrudan Florin Gheorghe a solicitat, în temeiul art. 200 alin. (7) şi (8) din C. proc. civ., reexaminarea încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată nr. 16/CA/2023 din data de 7 aprilie 2023, pronunţată în dosarul Curţii de Apel Oradea nr. 106/35/2023 şi trimiterea cauzei completului iniţial învestit pentru continuarea judecăţii.
Prin Rezoluţia din data de 03.05.2023, instanţa i-a pus în vedere petentului - reclamant să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, conform dispoziţiilor art. 9 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, aferentă cererii de reexaminare formulate, citaţia conţinând obligaţia de a timbra cererea de reexaminare fiindu-i comunicată petentului –reclamant la data de 09 mai 2023.
Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăţi
Prin încheierea nr. 22/CA/2023 din Camera de Consiliu din data de 29 mai 2023, Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia nelegalei timbrări, invocată din oficiu, a anulat cererea de reexaminare formulată de reclamantul Abrudan Gheorghe, împotriva încheierii nr. 16/CA/2023 din data de 7 aprilie 2023, pronunţată în dosarul Curţii de Apel Oradea nr. 106/35/CA/2023, ca netimbrată.
Cererea de recurs.
Împotriva acestei hotărâri - Încheierea civilă nr. 22/CA/2023 din Camera de Consiliu din data de 29 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal - a formulat " cerere de apel" reclamantul Abrudan Florin Gheorghe, solicitând anularea hotărârii cu consecinţa cercetării şi dezbaterii fondului cauzei în contencios, cu obligarea pârâtei la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta speţă, conform art. 453 C. proc. civ.
Procedura de soluţionare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui Completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 06.09.2023, s-a fixat primul termen pentru soluţionarea căii de atac promovate de petentul Abrudan Florin Gheorghe, la data de 14.05.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte a recalificat calea de atac intitulată eronat de reclamant "apel", ca fiind recurs şi, faţă de caracterul definitiv al hotărârii ce face obiectul controlului judecătoresc dedus prezentei judecăţi, din oficiu, a invocat inadmisibilitatea acestei căi de atac. Luând act de solicitarea recurentului, de judecare a cauzei în lipsă, având în vedere deopotrivă şi dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut cauza pentru a se pronunţa mai întâi cu privire la această excepţie, ce poate face inutilă cercetarea pe fond a recursului.
Soluţia şi considerentele instanţei de recurs.
Examinând, cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, excepţie care vizează însăşi existenţa căii de atac în reglementarea procesual-civilă, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul Abrudan Florin Gheorghe este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente:
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părţile interesate sau procurorul pot solicita (instanţei de control judiciar) reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond sau de apel. Desfăşurarea judecăţii în recurs se concretizează în controlul exercitat de instanţa superioară asupra legalităţii hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată.
El poate fi exercitat numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. potrivit cărora "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:
1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;
2. dacă hotărârea a fost pronunţată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;
4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;
5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii;
6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;
7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."
Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă cererea de recurs să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.
Conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. sunt hotărâri definitive:
1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;
2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
3. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;
4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;
5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;
6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.
Înalta Curte reţine şi că, potrivit art. 457 alin. (1) din Codul de de procedură civilă: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Sub acest aspect, Înalta Curte va avea în vedere şi dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora sunt supuse recursului " hotărârile date în apel, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Raportat la datele speţei de faţă, Înalta Curte observă că reclamantul a formulat " cererea de apel" împotriva unei încheieri prin care s-a dispus anularea cererii sale de chemare în judecată, în temeiul art. 200 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (5)-(7) din C. proc. civ.:
"(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.
(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.
(7)Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)."
Aşadar, din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că împotriva încheierii de anulare a cererii, pronunţate în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., partea poate formula doar cerere de reexaminare.
Astfel, în cazul contestaţiilor privind soluţia de anulare a unei cereri de chemare în judecată în temeiul dispoziţiilor anterior menţionate, legiuitorul a prevăzut doar o singură cale de atac, şi anume cererea de reexaminare ce este soluţionată de un alt complet al aceleaşi instanţe, nefiind deschisă calea formulării unui recurs sau a oricărei căi de atac, indiferent de denumirea dată de parte.
Or, prin încheierea nr. 22/CA/2023 din Camera de Consiliu din data de 29 mai 2023, Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia nelegalei timbrări, invocată din oficiu, a anulat cererea de reexaminare formulată de reclamantul Abrudan Gheorghe, împotriva Încheierii 16/CA/2023 din data de 7 aprilie 2023, pronunţată în dosarul Curţii de Apel Oradea nr. 106/35/2023, ca netimbrată, această încheiere având caracter definitiv, astfel cum s-a menţionat expres chiar în dispozitivul acestei hotărâri, partea uzând, aşadar, de singura cale de atac conferită de lege împotriva respectivei hotărâri.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că încheierea atacată de reclamantul Abrudan Florin Gheorghe în cauza ce face obiectul judecăţii, respectiv încheierea nr. 22/CA/2023 din Camera de Consiliu din data de 29 mai 2023 pronunţată Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal este definitivă de la pronunţare, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu vreo cale de atac.
Înalta Curte reţine că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Concret, Înalta Curte constată că instanţa de recurs a fost învestită o cerere formulată împotriva unei hotărâri pentru care nu este prevăzută vreo cale de atac, aspect în raport de care rezultă că demersul recurentului este inadmisibil.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care vizează exercitarea acţiunii civile prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiţii de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părţii interesate de a sesiza instanţa.
Aşadar, în condiţiile în care recursul de faţă vizează o hotărâre ce are caracter definitiv, instanţa de control constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva acesteia, motiv pentru care Înalta Curte reţine că recursul promovat de acesta este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare, calea de atac exercitată de parte nefiind prevăzută de lege.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul Abrudan Florin Gheorghe, ca inadmisibil, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul Abrudan Florin Gheorghe împotriva încheierii nr. 22/CA/2023 din Camera de Consiliu din data de 29 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 mai 2024.