Defendant's officer status reversed; Securitate-worker declaration claim dismissed.

Şedinţa publică din data de 14 mai 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 07.12.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor a chemat în judecată pârâtul A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a pârâtului A..

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 479 din data de 14.03.2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a Contencios dministrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii cererii, invocată de pârât.

Totodată, a admis cererea formulată de reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR în contradictoriu cu pârâtul A., constatând calitatea de colaborator al Securităţii ca poliţie politică în privinţa pârâtului.

Încheierea de îndreptare a erorii materiale

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 05.09.2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a Contencios dministrativ şi fiscal a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR în contradictoriu cu pârâtul A. şi dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 479/14.03.2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a Contencios dministrativ şi fiscal în sensul că, în considerentele hotărârii se va înlocui referirea la prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care este greşită, cu menţiunea corectă privind incidenţa în cauză a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24 din 05 martie 2008, iar în dispozitivul hotărârii se va menţiona ca fiind corect calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului, în locul menţiunii greşite privind calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 479 din data de 14.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a Contencios dministrativ şi fiscal - pârâtul A. a declarat recurs, în cadrul căruia, fără a încadra expres criticile sale în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi pe fond, în principal, admiterea excepţiei tardivităţii formulării acţiunii, iar în situaţia respingerii excepţiei, respingerea acţiunii, ca nefondată.

Într-o primă critică recurentul reiterează excepţia tardivităţii introducerii acţiunii prin raportare la Nota de constatare nr. x/18.07.2022, dar şi la dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare si funcţionare a CNSAS, apreciind că introducerea cererii de chemare în judecată la data de 07.12.2022 este tardivă.

In situaţia în care instanţa de recurs va respinge excepţia tardivităţii, recurentul solicită admiterea recursului şi, pe cale de consecinţa, respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată, susţinând că prin sentinţa recurată s-a reţinut în mod greşit ca au fost îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de lege, respectiv de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 şi s-a constatat în mod greşit sa calitatea de colaborator al Securităţii.

Instanţa de fond a interpretat în mod greşit probele existente la dosarul cauzei, în sensul ca nu s-a raportat la faptul că notele informative reţinute în considerentele notării nu au fost date de recurent, ci acesta doar le-a preluat, această activitate fiind făcută de orice angajat al postului de politie de la acea vreme, conform protocolului existent la acea data între Ministerul de Interne şi Securitate. Mai susţine recurentul faptul ca atunci când a fost transferat la Postul de Miliţie Galanesti (aproximativ anul l981), persoana în cauza avea dosarul deja deschis din anul 1967, iar în anul 1988 când recurentul a plecat, a rămas în evidenta unui alt lucrător.

Pe de alta parte, în toate notele informative persoana în cauza a fost prezentata ca o persoana bolnavă, care mai mult sta la pat, de religie penticostală, care nu provoacă la discuţii, ci mai mult vorbeşte cuvinte biblice, nu vorbeşte despre probleme politice si nu are rude în străinătate. Este greşită motivarea instanţei de fond prin care se retine ca prin activitatea sa s-ar fi adus atingere drepturilor si libertăţilor persoanei vizate, în condiţiile în care nu s-a făcut nici o dovada în acest sens, persoana în cauza nu a fost chemată la Postul de Miliţie, nu i s-a aplicat nici o sancţiune, nu a fost pus în dezbatere publică, astfel încât nu vede cum i-a fost îngradit dreptul la viaţă privată. De asemnea, nu a fost făcută nici o dovada în ceea ce priveşte susţinerea referitoare la suprimarea drepturilor şi liberaţilor. Mai mult decât atât, nu rezultă din nici o probă faptul că aceasta ar fi avut de suferit ca urmare a activităţii desfăşurata de recurent în efectuarea atribuţiilor sale de serviciu, existând o mare diferenţăintre un informator – cel care scrie informaţia si o persoana care primeşte informaţia scrisă.

Mai susţine recurentul că, contrar celor reţinute de instanţa de fond, în sensul că activitatea sa ar fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, informaţiile vizate, nu furnizate prin acele note, nu au dus la o asemnea urmare, recurentul, ca prin activitatea sa neproducând nici o îngrădire a drepturilor si libertăţilor fundamantale ale persoanei numite "recalcitrantul".

In ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, arată recurentul ca nu este îndeplinită în cauza, întrucât informaţiile erau doar vizate, nu şi furnizate) de acesta, astfel că nu pot fi considerate a fi îndreptate impotriva regimului totalitar comunist. Pe de alta parte, consideră că nu este suficientă informarea Securităţii, pur generică, pentru a se constata calitatea de lucrator/colaborator al Securităţii. Practic notele informative, ce au fost doar vizate de recurent, sunt relativ similare, respectiv se refera la situaţia unei singure persoane, la preocupările zilnice, la starea de sănătate şi la planurile de viitor. Din modul cum sunt redactate notele informative nu se poate ajunge la concluzia ferma că prin acestea au fost furnizate sau ca a avut intenţia de a furniza informaţii potrivnice regimului comunist, care să incalce drepturi si libertăţi fundamentale ale omului, dat fiind faptul că informaţiile sunt generale, iar conţinutul lor se referea la preocupările zilnice ale familiei.

Subliniază faptul că aceste informaţii nu au fost date de recurent, ci doar vizate de acesta, în calitatea sa de angajat al statului.

In ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, arată recurentul că aceasta are un vădit conţinut neclar si imprecis, întrucât noţiunea de "drepturi si libertăţi fundamentale" are o arie de acoperire mult prea mare si poate conduce la aprecieri subiective şi la atribuirea calităţii de colaborator al Securităţii unor persoane care, în realitate, sa nu fie îndeplinită aceasta ultima condiţie legală.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că recurentul nu a avut un angajament scris, că notele informative depuse în probatoriu nu au avut ca şi consecinţa luarea unor măsuri împotriva numitului "recalcitrantul" pe baza informaţiilor, tocmai pe considerentul ca informaţiile furnizate nu au vizat comentarii impotriva regimului totalitar comunist, ci au fost informaţii pur generice, fără conotatie negativă faţă de regim, şi in consecinţă, nu se poate considera ca au îngrădit vreun drept sau vreo libertate fundamentala a acestuia şi care nu a avut nici un fel de repercursiuni asupra numitului "Recalcitrantul", astfel încât apreciază că în mod greşit s-a constatat calitatea sa de colaborator al Securităţii.

Faţă de aceste motive, recurentul consideră că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă netemeinică şi nelegală, susţinerile CNSAS nu au fost dovedite, singura proba adusa în sensul că ar fi colaborat cu Securitatea fiind notele informative care nu au fost scrise de recurent, note informative care din punctul său de vedere nu îndeplinesc condiţii impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv prin informaţiile furnizate sa denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist si sa vizeze îngrădirea drepturilor si liberatatilor fundamentale ale omului.

Apărările formulate în cauză

Intimatul – reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare la cererea de recurs depusă de pârâtul A., în cadrul căreia, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii în totalitate a sentinţei recurate, ca temeinică şi legală.

În combaterea argumentelor recurentului – pârât privind tardivitatea acţiunii CNSAS, susţine intimatul – reclamant că acţiunile în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, respectiv colaborator al Securităţii, sunt promovate de autoritate în baza legii speciale, respectiv O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, care nu instituie termene în care acţiunile în constatare pot fi introduse la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ si Fiscal.

În fapt, Nota de constatare nr. Dl/I/507/18.07.2022 a fost aprobată la 25.10.2022, iar acţiunea în constatare a fost înregistrată ia Curtea de Apel Bucureşti la data de 07.12.2022.

Referitor la termenul de 30 de zile lucrătoare, la care s-a raportat pentru introducerea acţiunii în constatarea calităţii recurentului - pârât de colaborator al Securităţii, invocă Deciziile nr. 2057/22.04.2010 şi nr. 4913/25.10.2011 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, din conţinutul cărora rezultă că prevederile art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al CNSAS, adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, au caracter de recomandare, astfel cum în mod temeinic şi legal a reţinut şi prima instanţă în cadrul sentinţei recurate.

În ceea ce priveşte susţinerile invocate de recurent pe fondul calităţii sale de colaborator al Securităţii, intimatul- reclamant arată în esenţă că susţinerile recurentului-pârât nu demonstrează că actele şi faptele privind persoana urmărită informativ au fost determinate de apărarea intereselor naţionale, iar nu de sprijinirea regimului totalitar comunist, ci, din contră, din lecturarea argumentaţiei recurentului se poate foarte uşor trage concluzia că pârâtul a fost foarte bine angrenat în mecanismul de urmărire informativă a titularului dosarului.

Pe de altă parte, diversitatea măsurilor informative la care recurentul-pârât a participat demonstrează caracterul efectiv al implicării sale, implicare care a determinat încălcarea de drepturi şi libertăţi fundamentale.

Din documentele menţionate în cererea de chemare în judecată şi consemnate în Nota de constatare se poate observa implicarea pârâtului în calitate de angajat al fostului Minister de interne cu atribuţii pe linie de Securitate, în acţiunea informativă deschisă asupra titularului dosarului nr. x.

Consideră intimatul – reclamant ca fiind important faptul că simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestora şi pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, constituia o violare a dreptului la viaţă privată.

Activitatea desfăşurată de pârât, în calitate de angajat al fostului Minister de interne cu atribuţii pe linie de securitate, prin raportare şi la motivaţia politică a urmăririi informative, este specifică poliţiei politice, vine în sprijinul regimului totalitar comunist şi nu are nicio legătură cu siguranţa naţională.

Mai susţine intimatul că, din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securităţii care respectând instrucţiunile din acea vreme ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de pactele internaţionale, la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor Securităţii, în sensul O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Definiţia legală a noţiunii de lucrător nu presupune situaţiile în care ofiţerii sau subofiţerii fostei securităţi încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceştia suprimau sau îngrădeau drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, fiind irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară.

În concluzie, intimatul arată că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, motiv pentru care solicită respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca temeinică şi legală.

Răspunsul la întâmpinare

Deşi întâmpinarea intimatului – reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii i-a fost comunicată recurentului – pârât A. în termenul legal, acesta nu a combătut apărările intimatului printr-un Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711alin. (4) C. proc. civ..incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) şi art. 494 C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 06.09.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.05.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, luând act de concluziile orale formulate de reprezentanţii ambelor părţi în şedinţa publică, pe fondul recursului promovat de pârât, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul în pronunţare pe fondul recursului.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat şi de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul A. este fondat, motiv pentru care urmează a fi admis, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare:

În ceea ce priveşte critica recurentului ce vizează tardivitatea acţiunii promovate de CNSAS, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, constatând că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, coroborate cu cele ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a CNSAS, aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008.

O.U.G. nr. 24/2008 nu cuprinde vreo prevedere legală care să impună formularea acţiunii într-un anumit termen de la data aprobării Notei de constatare. Pe de altă parte, Regulamentul CNSAS este un act administrativ normativ care, care, faţă de calitatea sa de act dat în aplicarea legii, nu poate adauga la lege prin instituirea de termene de decadere care nu sunt prevazute în cadrul său, nu poate deroga de la legea în temeiul căreia a fost emis. Atfel fiind, chiar dacă prin regulament s-a prevăzut un termen de 30 de zile pentru introducerea acţiunii, acesta nu poate avea decât natura unui termen administrativ de recomandare, în raport de care autoritatea să îşi adapteze conduita, nefiind stipulată nicio sancţiune pentru nerespectarea sa.

Cele doua intervale de timp de 15 zile şi de 30 de zile la care se face referire nu sunt termene imperative a căror nerespectare atrage sancţiunea decaderii din dreptul de a mai face un act de procedura, deoarece nu se prevede nicăieri în cuprinsul Regulamentului instituirea sancţiunii decăderii.

Termenele stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii aprobat prin Hotărârea nr. 2/2008 a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au ca rol organizarea activităţii diferitelor structuri componente ale Consiliului, pentru buna desfăşurare a activităţii, fără a fi prevăzută natura juridică şi nici vreo sancţiune, în cazul nerespectării acestora.

Aşadar, Înalta Curte reţine că termenul stabilit de art. 37 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu are natura juridică a unui termen de prescripţie sau de decădere pentru introducerea unei acţiuni în contencios administrativ, ci este un termen de recomandare care are rolul să organizeze activitatea la nivel intern în cadrul CNSAS, motiv pentru care criticile recurentului privind tardivitatea introducerii acţiunii de către CNSAS, nu pot fi primite.

Nu în ultimul rând, mai trebuie reţinut şi faptul că termenul de 30 de zile menţionat în cuprinsul art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se referă la zile lucrătoare, iar nu calendaristice (fără socotirea sâmbetelor, a duminicilor şi a sărbătorilor legale), astfel cum rezultă din conţinutul normei:(1) Pentru categoriile de persoane precizate la art. 3 lit. b) - z) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008,aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, acţiunea în constatare a calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data adoptării notei de constatare, fiind scutită de taxa de timbru. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacată cu recurs, în condiţiile legii.

Or, raportat la data aprobării Notei de constatare nr. x/18.07.2022, respectiv 25.10.2022, astfel cum rezultă din Adresa nr. x/31.10.2022 (ataşată la dosarul de fond) şi data înregistrării acţiunii în constatare la Curtea de Apel Bucureşti – 07.12.2022, termenul de 30 zile calculat pe "zile lucrătoare", a fost respectat.

Faţă de aceste considerente Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond, privind respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei tardivităţii cererii, este legală, motiv pentru care aceasta se impune a fi menţinută, criticile recurentului sub acest aspect fiind neîntemeiate.

În ceea ce priveşte însă criticile ce vizează fondul acţiunii, Înalta Curte constată că în mod greşit a reţinut prima instanţă îndeplinirea condiţiilor legale prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în vederea stabilirii calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii, raportat la situaţia de fapt stabilită pe baza probatoriului administrat în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este considerat lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv de ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului"

Faţă de normele juridice arătate în precedent şi de situaţia de fapt opusă recurentului - pârât prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte, contrar celor reţinute de prima instanţă, apreciază ca fiind neîntemeiată acţiunea exercitată de CNSAS.

Astfel, reţine Înalta Curte că, pentru a se constata calitatea unei persoane de lucrător al Securităţii, este necesar să fie întrunite următoarele condiţii: persoana în cauză să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 – 1989 şi acea persoană să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Dacă în ceea ce priveşte prima condiţie, este cert că recurentul-pârât a fost angajatul fostei Securităţi, acesta având calitate de angajat al fostului Minister de Interne, având gradul de sergent major (1981, 1983, 1984), respectiv plutonier (1985-1989) în cadrul I.J. Suceava, Postul de Miliţie Gălăneşti (1981, 1983-1989), în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, Înalta Curte, contrar primei instanţe, constată că, din probele administrate în cauză nu rezultă că prin activităţile întreprinse de pârât în calitate de angajat (lucrător) al Securităţii, acesta a îngrădit dreptul la viaţă privată (art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice), precum şi dreptul la libera exprimare şi libertatea opiniilor (art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, art. 28 din Constituţia României din 1965).

Astfel, în urma analizării înscrisurilor în dovedire depuse de intimatul - reclamant, Înalta Curte constată că din conţinutul acestora nu rezultă că intimatul – pârât a urmărit denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură a viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, se constată că pârâtul a dirijat surse în legătură cu persoana supravegheată, sens în care, pe marginea informaţiilor furnizate de surse, pârâtul a consemnat olograf observaţii şi sarcini, referitor la persoana luată în studiu şi anume:" să stabilească în continuare poziţia celui în cauză faţă de politica partidului şi statului nostru", " Sursa a fost instruită să stabilească în continuare poziţia celui în cauză", " Sursa a fost instruită să stabilească dacă este vizat de persoane străine de localitate, de unde sunt, scopul, etc.."

Analizând şi informaţiile furnizate de surse, Înalta Curte constată că acestea au caracter general şi neutru, unele fiind chiar pozitive la adresa regimului comunist astfel că, prin conţinutul concret al acestora, modalitatea de culegere a informaţiilor de către sursă şi activitatea desfăşurată de către pârât nu sunt de natură a genera o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei vizate.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere Nota informativă din 23.05.1985, în cadrul căreia au fost relatate aspecte pozitive despre numitul B., respectiv că " din discuţiile purtate cu el nu s-a pronunţat cu cuvinte de contra asupra orânduirii nostre socialiste şi asupra organelor de partid şi de stat, a spus că este mulţumit cu mica pensie ce o primeşte", Nota Informativă din 12.09.1987 în cadrul căreia se consemnează tot aspecte pozitive, respectiv că " este mulţumit cu pensia pe care o primeşte, nu s-a pronunţat cu cuvinte contrare asupra ordânduirii noastre socialiste sau a conducerii de stat, nu are rude în străinătate sau să poarte corespondenţă cu persoane străine, u s-a observat să fie vizitat de persoane străine din localitate", Nota Informativă din 08.03.1988, în cadrul căreia se consemnează, de asemenea, " că numitul Macoveiciuc Ieronim….este un om care nu te provoacă la alte discuţii, ci mai mult vorbeşte despre biblie despre anumite verseturi din Biblie, nu vorbeşte despre probleme politice sau de altă natură. Se ştie că nu are rude în străinătate cu care să corespondeze, alte date mai deosebite nu se cunosc", respectiv Nota Informativă din 25.05.1989, în care se consemnează că " …a spus că i s-a mai urcat pensia, de care, cu aste este mulţumit, nu s-a exprimat cu niciun cuvânt contrar orânduirii noastre socialiste şi asupra organelor de stat…".

Or, din conţinutul acestor note reiese că remarcile descrise nu au conotaţie negativă cu privire la activitatea politică a partidului comunist, ci un caracter neutru, nici caracter represiv, neputându-se reţine că au avut drept consecinţă suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei vizate.

Aşadar, nu rezultă din nici un înscris prezentat de intimatul –reclamant că recurentul –pârât a urmărit denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură a viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, niciuna din notele menţionate în nota de constatare, neîncadrându-se în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Informările consemnate în respectivele note apar ca fiind generale prin conţinutul lor, cu caracter neutru sau chiar laudativ la adresa regimului comunist, neurmate de măsuri concrete, sens în care nu se poate reţine că pârâtul a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, neexistând nici o dovadă în sensul că respectivele informaţii au produs consecinţe negative asupra persoanei vizate, aceasta nefiind expusă unor posibile sancţiuni din partea reprezentanţilor regimului comunist.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că niciuna dintre notele invocate în nota de constatare nu se încadrează în prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, ci se circumscriu categoriei de informări generale, care, prin conţinutul lor, nu pot dezvălui o activitate potrivnică regimului comunist, după cum nu se poate reţine nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unor persoane.

În acest context, instanţa de control judiciar reţine că activităţile de suprimare sau îngrădire a unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului presupun efectuarea unor acte în vederea verificării şi urmăririi unor persoane, prin dirijarea surselor informative, dispunerea de măsuri, trasarea de sarcini, etc.

Or, în condiţiile în care informările din cuprinsul notelor informative invocate de intimatul – reclamant apar ca fiind generale prin conţinutul lor, cu caracter neutru sau chiar laudativ la adresa regimului comunist, neavând nici o consecinţă, contrar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este îndeplinită în cauză.

A primi interpretarea excesivă dată de intimat noţiunilor de "activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist" şi de "îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului", ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor.

Calitatea de lucrător al securităţii este condiţionată şi de desfăşurarea unor "activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului", iar în cazul în speţă acest aspect nu a fost dovedit.

Trebuie precizat că nu pot fi declarate toate persoanele care au lucrat în cadrul direcţiei sau miliţiei ca fiind lucrători ai Securităţii, independent de activitatea reală pe care au desfăşurat-o şi de rolul lor concret în cadrul activităţii represive realizate de organele de Securitate.

Reţine Înalta Curte că, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit că "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt lucrători sau colaboratori ai Securităţii, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale" (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 672/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012).

Astfel, în conformitate cu jurisprudenţa evocată a Curţii Constituţionale şi cu principiile generale de drept, Înalta Curte apreciază că se poate constata calitatea de lucrător al Securităţii doar în cazul în care există probe concludente că persoana chemată în judecată a desfăşurat, cu vinovăţie, activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. În caz contrar s-ar ajunge în situaţia absurdă ca legea să se aplice acestei persoane exact de maniera abuzivă pentru a cărei combatere a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, ceea ce ar fi inacceptabil.

Nu este suficientă simpla furnizare de informaţii sau simpla calitate de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, ci, trebuie ca, prin activitatea efectiv desfăşurată, să se vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului ori suprimarea acestora. Pe cale de consecinţă, deconspirarea Securităţii şi constatarea "calităţii" corespunzătoare de "colaborator" sau "lucrător", în viziunea O.U.G. nr. 24/2008, nu priveşte orice informator al Securităţii şi nici măcar orice ofiţer sau subofiţer de Securitate sau de Miliţie cu atribuţii pe linie de Securitate, ci doar pe aceia care întrunesc şi restul condiţiilor de la art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) din actul normativ menţionat. În plus, interpretarea textelor legale trebuie a interveni de o manieră logică şi sistematică pentru a respecta voinţa legiuitorului, căci, din moment ce se impune deconspirarea ca "lucrători" doar a ofiţerilor şi subofiţerilor care au desfăşurat activităţi prin care au suprimat sau au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, nu se poate ajunge la concluzia constatării în cazul unei persoane de a fi fost "lucrător" indiferent de informaţiile furnizate, adică inclusiv atunci când acestea nu erau dintre cele prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Dispoziţiile legii sunt de natură imperativă şi neechivoce, legiuitorul făcând vorbire despre activităţi şi atitudini potrivnice, iar nu care erau doar "potenţial nocive", precum şi care "au vizat" îngrădirea drepturilor şi libertăţilor, nicidecum "apte" de a avea aceste consecinţe.

Or, în cauză, contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că probele administrate nu atestă că recurentul – pârât A. a urmărit denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură a viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, niciuna dintre notele invocate în nota de constatare neîncadrându-se în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Starea de fapt constatată în cauză confirmă susţinerea recurentului-pârât potrivit căreia nu a contribuit cu nicio informaţie la supravegherea activă informativă a titularului cererii de verificare ori pentru luarea unor măsuri punitive ori la încălcarea unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale persoanei în discuţie.

În aceste condiţii, având în vedere că lipseşte o condiţie esenţială dintre cele două care trebuie îndeplinite cumulativ potrivt art. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului şi casarea în parte a hotărârii recurate, pe considerentul că aceasta a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor anterior menţionate, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Rejudecând cauza pe fond Înalta Curte va respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva pârâtului A., ca neîntemeiată, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, reţinând ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentul – pârât, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul A., va casa în parte sentinţa atacată, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 05.09.2023, şi, rejudecând cauza pe fond, va respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 479 din data de 14 martie 2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 05.09.2023, ambele hotărâri fiind pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa civilă recurată, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 05.09.2023, şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 mai 2024.