Public servant's dual private legal counsel roles upheld as incompatible; integrity agency's appeal admitted, report sustained.

Şedinţa publică din data de 14 mai 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare înregistrată iniţial la data de 08 iunie 2022, sub nr. x/2022, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.), a solicitat anularea Raportului de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii cu nr. x, ca fiind nelegal şi neîntemeiat.

Prin sentinţa civilă nr. 710/21.06.2022, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 13 din Legea nr. 144/2007.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.06.2022, sub nr. x/2022.

Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus judecăţii

Prin sentinţa nr. 106/F-CONT din 08 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti– secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anulându-se Raportul de evaluare nr. x/19.05.2022 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond - Sentinţa nr. 106/F-CONT din 08 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti– secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - a exercitat calea de atac a recursului, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate de reclamant, ca nefondată, cu consecinţa menţinerii Raportului de evaluare nr. x/19.05.2022, ca fiind temeinic şi legal.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta a arătat în esenţă că instanţa de fond a pronunat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) teza II-a din Legea nr. 161/2003, referitoare la regimul juridic al incompatibilităţilor funcţionarilor publici.

Pentru a exista incompatibilitatea reţinută de legiuitor nu constituie o condiţie legală identitatea între domeniul de activitate al Direcţiei Sanitare de Sănătate Publică Vâlcea şi al firmelor din domeniul privat, potrivit codurilor CAEN, ci, relevant este domeniul de activitate al intimatului-reclamant, respectiv domeniul juridic, iar acesta a desfălşurat activitate în sectorul privat în acelaşi domeniu de activitate, respectiv cel juridic.

Apreciază recurenta că în speţă sunt îndeplinite toate ipotezele legale pentru a fi constatată incompatibilitatea prevăzută de art. 96 alin(1)din Legea nr. 161/2003, întrucât intimatul-reclamant desfăşoară activitate atât în sectorul privat, cât şi în cel public, în acelaşi domeniu de activitate-juridic, mai precis consilier juridic, şi are atribuţiuni, potrivit fişelor de post, aflate în legătură directă sau indirectă, relevant fiind şi fapul că intimatul-reclamant desfăşoară activităţi în virtutea aceleiaşi pregătiri profesionale.

O situaţie de incompatibilitate nu poate fi interpretată exclusiv prin analiza existenţei unui potenţial conflict de interese, dat fiind că regimul juridic diferit stabilit prin lege pentru cele două incidente de integritate, nu evidenţiază condiţionarea existenţei unui incompatibilităţi de un potenţial conflict interese.

Astfel, printr-o interpretare teleologică a textelor legale, voinţa legiuitorului nu este în sensul de a condiţiona existenţa unei incompatibilităţi de respectarea principiilor conflictului de interese sau de necesitatea ca activitatea din domeniul privat să interfereze cu activităţile pe care acesta le îndeplineşte în cadrul funcţiei, aşa cum a reţinut instanţa de fond, ce a statuat eronat că incompatibilitatea prevăzută de art. 96 alin. (1) nu este generată de ceea ce exprimă textul de lege clar, respectiv de existenţa unei legături directe sau indirecte între atribuţiile exercitate ca funcţionar public şi cele exercitate în funcţia din domeniul privat, potrivit fişei postului.

Consideră că prin sentinţa pronunţată instanţa adaugă la lege şi condiţionează existenţa incompatibilităţii prevăzute de art. 96 alin. (1) de două situaţii pe care legiuitorul nu le prevede:

- dacă activitatea desfăşurată în domeniul privat ar putea afecta îndeplinirea funcţiei publice,

- dacă activitatea desfăşurată în domeniul privat ar interfera cu activităţile desfăşurate în cadrul funcţiei publice.

Si din această perspectivă, recurenta susţine că sentinţa recurată esfe nelegală, deoarece textul de lege condiţionează existenţa incompatibilităţii prevăzută de art. 95 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 exclusiv de existenţa unei legături directe sau indirecte între cele două funcţii, potrivit fişei postului.

In concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate de intimatul-reclamant A., ca nefondată, şi menţinerea Raportului de evaluare nr. x, ca fiind temeinic şi legal.

Apărările formulate în cauză

Intimatul – reclamant A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat instanţei să verifice aspectele de nelegalitate şi netemeinicie ale Raportului de evaluare, să constate nelegalitatea si netemeinicia lui, să dispună respingerea recursului şi menţinerea hotărârii de fond care a dispus admiterea contestaţiei si anularea Raportului de evaluare, ţinând cont atât de nelegalitatea şi netemeinicia lui, cât şi de principiul proportionalitatii sancţionării faptei, împrejurările în care s-a produs, numărul de ore lucrate pe lună, faptul ca aceste contracte de munca au fost incheiate doar pentru reprezentarea convenţionala a familiei sale, consecinţele faptei, lipsa intenţiei de a încalca sau eluda legea.

În cadrul acestei întâmpinări intimatul – reclamant invocă excepţia nulităţii absolute a Raportului de evaluare, datorată nerespectării regimului juridic al datelor cu caracter personal de către ANI, în susţinerea căreia face vorbire de art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001 dar şi de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucarea datelor cu caracter persoane şi libera circulaţie a acestor date şi articolele 10 şi 11 din Directiva 95/46.

Susţine că cerinţa prelucrării corecte a datelor personale prevăzută la articolul 6 din Directiva 95/46 obligă o autoritate a administraţiei publice să informeze persoanele vizate despre transmiterea acestor date unei alte autorităţi a administraţiei publice în vederea prelucrării de către aceasta din urmă în calitate de destinatar al datelor menţionate.

Consideră ca fiind evident în cauză că A.N.I. a primit date cu caracter personal, fără ca intimatul să fi fost informat despre transmiterea acestora, ceea ce conduce la nulitatea absolută a tututor demersurilor Agenţiei, inclusiv a Raportului în speţă, invocând în acest sens Hotărârea CJUE Bara şi alţii vs. CNAS şiANAF C-201/14, referitoare la transferul datelor caracter personal între instituţii.

În ceea ce priveşte recursul promovat de pârâta ANI, intimatul susţine ca fiind nefondată critica acesteia, în raport cu dispoziţiile legii, funcţionarul public având dreptul sa-si desfăşoare activitatea şi in domeniul privat, activitatea fiind interzisă doar in cazul in care activitatea din domeniul privat s-ar exercita în acelaşi domeniu de activitate cu cel din domeniul public, ori dacă se desfăşoară în alt domeniu care implica o legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate in calitate de funcţionar public potrivit fişei postului. Faţă de litera legii, dar şi în spiritual acesteia, consideră intimatul că instanţa de fond a apreciat corect că nu există incompatibilitate intre calitatea de funcţionar public si exercitarea unor funcţii în sectorul privat, în alte domenii de activitate decât cel în care funcţionarul public isi exercită atribuţiile prevăzute în fişa de post, bineînţeles, in condiţiile în care între cele două domenii nu există o legătura directă sau indirectă.

Referitor la noţiunea " domenii de activitate", arată intimatul că această clasificare a domeniilor de activitate este reglementata legal prin dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificării activităţilor din economia naţionala, care prevăd ca: "Se aproba Clasificarea activităţilor din economia naţionala - CAEN - elaborata de Comisia Naţionala pentru Statistica, potrivit anexei care face parte integranta din prezenta hotărâre",

Aceasta clasificarea a tuturor activităţilor se aplică, potrivit art. 3, din H.G. nr. 656/1997 "în toate domeniile de activitate economică şi socială şi este obligatorie pentru toate organele administraţiei publice si locale, unităţi bugetare, agenţi economici, indiferent de forma de proprietate, organizaţii patronale, sindicale, profesionale si politice, fundaţii, asociaţii si alte persoane fizice si juridice, la completarea documentelor oficiale ori de cate ori se cere precizarea activităţii."

Aceste prevederi legale au fost publicate in Monitorul Oficial cu numărul 301 din data de 5 noiembrie 1997, deci anterior dispoziţiilor art. 96, alin. (1) din Lg 161/2003 care reglementează domeniile de activitate de care funcţionarii publici trebuie sa tina cont.

Mai mult, legiuitorul, prin Ordinul nr. 601 din 2002 si ulterior prin Ordinul nr. 337 din 2007 a făcut aceasta actualizare a Clasificării activităţilor, din toate domeniile de activitate, cu respectarea prevederilor Regulamentului Comisiei Europene nr. 29/2002 de modificare a Regulamentului Consiliului Comunităţii Economice Europene nr. 3.037/90 privind Nomenclatorul activităţilor din Comunitatea Europeană - NACE Rev. 1.1.

Potrivit Ordinului nr. 337 din 2007, domeniul de activitate în care intimatul lucrează şi Ia care trebuie să se raporteze în cazul ocupării unei funcţii în alt domeniu de activitate este sănătatea publică, domeniu care cuprinde activităţi de sănătate, de Ia codul 8610 Ia codul 8899, în timp ce firmele la care a lucrat cu timp parţial si pentru care s-a constatat starea de incompatibilitate activează în următoarele domenii de activitate:

4520-B. srl - întreţinerea si repararea autovehiculelor;

4941-la C. srl - transport rutier de mărfuri;

4711-la D. srl - comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun.

Pe cale de consecinţă, arată intimatul că, având în vedere domeniul de activitate în care este funcţionar public, adică Direcţia de Sănătate Publica Vâlcea si celelalte domenii de activitate ale celor trei firme din privat, nu rezultă o suprapunere, o interferenţă între aceste domenii de activitate, fiind domenii de activitate diferite.

Referitor la legătura directă sau indirectă, menţionează intimatul că activitatea pe care a desfasurat-o la firmele cu capital privat, a respectat criteriul doi stabilit de dispoziţiilor art. 96, alin. (1) din Lg 161/2003, respectiv,,.sa nu existe o legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului".

Astfel, având in vedere domeniul de activitate în care este funcţionar public, adică sănătate publică şi celelalte domenii de activitate ale celor trei firme din privat, nu rezultă o legătura directă sau indirectă între acestea, în sensul că nu reiese o suprapunere, o interferenţă între aceste activităţi, o potenţialitate de afectare a funcţiei publice prin exercitare funcţiei în mediul privat, sau de folosire a funcţiei publice pentru a satisface interesele angajatorului privat, certitudine care rezulta din adresa DSP Vâlcea nr. 10564/14.03.2022, unde se menţionează că: "DSP Vâlcea nu are acte administrative emise sau vizate pentru societăţile comerciale respective (B.. C., D.), fiind prezent la serviciu, potrivit adresei nr. x/02.09.2022.

Consideră că, în mod corect şi legal, a stabilit instanţa de fond atunci când a hotărât că acordarea asistenţei juridice atât la instituţia publică cât şi la firmele cu capital privat nu reprezintă o legătura directă sau indirectă, câtă vreme, prin prisma domeniilor de activitate total diferite, asistenţa juridică pentru angajatorul privat nu crează premiza afectării în vreul fel a atribuţiilor exercitate în cadrul funcţiei publice, iar asistenţa din domeniul public nu poate fi folosită în scopul realizării atribuţiilor funcţiei în domeniul privat.

Interpretarea dată de recurenta dispoziţiilor art. 96, alin. (1), din Lg. nr. 161/2003, este una mult prea extensivă prin comparaţie cu litera si spiritual legii, în condiţiile în care aceasta consideră că o similaritate de atribuţii între cele doua funcţii de consilier juridic se circumscrie noţiunii de legătura directă sau indirectă intre ele.

O legătura directă sau indirectă presupune mai mult decât asemănarea dintre fişele de post, presupune posibilitatea ca exercitarea funcţie publice să interfereze cu cea privată, în sensul ca o influenţează pe aceasta sau de a fi influenţată în vreun mod de către ea.

In mod greşit si tendenţios recurenta asimilează similaritatea de atribuţii dintre cele două funcţii cu noţiunea de legătură directă sau indirectă între acestea, când, în realitate existenţa unei legaturi nu presupune similaritate de atribuţiuni, ci folosirea atribuţiilor uneia dintre funcţii în detrimentul sau în folosul realizării atributiunilor celeilalte.

Mai consideră intimatul că motivele de recurs invocate, interpretarea recurentei, depăşeşte si raţiunea acestei interdicţii reglementate de disp. art. 96, alin. (1), din Lg. nr. 161/2003, care, asa cum rezultă din jurisprudenta instanţei supreme, "urmăreşte evitare întocmai a potenţialelor conflicte de interese, ce se pot concretiza atunci cind funcţionarul public, pentru a da întiietate intereselor sale private, omite sau isi îndeplineşte defectuos atribuţiile de serviciu".

Ceea ce protejează legiuitorul prin interdicţia analizatăeste funcţia publică, impiedicând astfel funcţionarul public să-ţi directioneze expertiza în folosul activităţii private desfăşurate întru-un domeniu de activitate identic (Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia de contencios administrative si fiscal, Decizia nr. 1.130/25.02.2021)

În concluzie, fata de probatoriul administrat de recurenta, intimatul solicită a se respinge interpretarea recurentei si a se constata că exercitarea funcţiei de consilier juridic pentru ambele categorii de funcţii nu este suficientă pentru a considera îndeplinită ipoteza avută in vedere de legiuitor cu prilejul edictarii interdicţiei prevăzute de disp. art. 96, alin. (1), din Lg. nr. 161/2003, în condiţiile în care, fiind vorba de o interdicţie legală, interpretarea şi aplicarea acesteia nu poate fi decât una strictă, iar nu una extensivă.

Răspunsul la întâmpinare

Deşi întâmpinarea intimatului –reclamant A. i-a fost comunicată recurentei Agenţia Naţională de Integritate, aceasta nu a combătut apărările în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelului completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 13.01.2023 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 23.01.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când a amânat judecata recursului pentru astăzi, 14.05.2014, faţă de imposibilitatea de prezentare a intimatului – reclamant şi, la acest moment procesual, după soluţionarea cu prioritate a unei noi cereri de amânare formulate de intimatul – reclamant, pentru acelaşi motiv, în sensul respingerii acesteia, pentru considerentele arătate în practicaua prezentei hotărâri, Înalta Curte, luând act de concluziile orale formulate de reprezentantul recurentei – pârâte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ., a declarat dezbaterile închise şi a reţinut cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivul de casare invocat, cu apărările din cuprinsul întâmpinării şi cu normele legale incidente în litigiul dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate este fondat, urmând a fi admis, având în vedere următoarele considerente:

Prin Raportul de evaluare nr. x din 19.052022, s-a constatat situaţia de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul A., prin încălcarea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât a exercitat şi deţinut simultan atât funcţia publică de consilier juridic la Direcţia de Sănătate Publică Vâlcea, cât şi funcţia de consilier juridic la societăţile comerciale S.C. D. S.R.L. (în perioada 02.04.2018 – 11.05.2020), S.C. B. S.R.L. (în perioada 12.04.2018 – 31.12.2020) şi S.C. C. S.R.L. (în perioada 29.06.2017-06.01.2021).

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub număr de dosar x/2022 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/19.05.2022 întocmit de către Agenţia Naţionala de Integritate, Inspecţia de Integritate, prin care au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul juridic al incompatibilităţilor, reclamantul invocând doar motive de nelegalitate a raportului de evaluare şi formulând argumente cu privire la interpretarea noţiunii de " domenii de activitate", parte din aceste critici fiind reluate şi în cadrul întâmpinării depuse în această etapă procesuală.

Instanţa de fond a admis cererea formulată de reclamantul A., anulând Raportul de evaluare nr. x/19.05.2022 întocmit de către pârâta Agenţia Naţionala de Integritate.

În esenţă, a reţinut judecătorul de primă jurisdicţie că, ţinând cont de domeniul de activitate al autorităţii publice în care activează ca funcţionar public - (Direcţia de Sănătate Publică Vâlcea) şi fiecare dintre domeniile de activitate ale celor trei societăţi comerciale şi de atribuţiile ce îi revin consilierului juridic în cadrul acestora, potrivit fişelor posturilor, nu rezultă o legătură directă sau indirectă între acestea, în sensul că nu reiese o suprapunere, o interferenţă între aceste activităţi, o potenţialitate de afectare a funcţiei publice prin exercitarea funcţiei în mediul privat sau de folosire a funcţiei publice pentru a satisface interesele angajatorului privat, iar simplul fapt că, de exemplu, consilierul juridic asigură asistenţa juridică atât a angajatorului – autoritate publică, cât şi pe cea a societăţii cu răspundere limitată (exemplul fiind folosit de pârâtă în întâmpinare) nu reprezintă o legătură între cele două funcţii, câtă vreme, prin prisma domeniilor de activitate total diferite, asistenţa juridică asigurată pentru angajatorul privat nu creează premisa afectării în vreun fel a atribuţiilor exercitate în cadrul funcţiei publice, iar asistenţa juridică acordată ca funcţionar public nu poate fi folosită în scopul realizării atribuţiilor funcţiei private.

Soluţia şi considerentele primei instanţe nu sunt împărtăşite şi de instanţa de control judiciar, care apreciază că judecătorul fondului a pronunţat o hotărâre cu interpretarea greşită a dispoziţiilor dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, motiv pentru care se impune reformarea acesteia, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de intimatul – reclamant A., ca neîntemeiate.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs prin care se invocă incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv este incident.

Făcând propria evaluare, în raport de criticile formulate prin cererea de recurs, instanţa de control judiciar reţine că intimatul – reclamant A., în perioadele 02.04.2018 – 11.05.2020, 12.04.2018 – 31.12.2020 şi 29.06.2017-06.01.2021 a exercitat şi deţinut simultan atât funcţia publică de consilier juridic la Direcţia de Sănătate Publică Vâlcea, cât şi funcţia de consilier juridic la societăţile comerciale S.C. D., S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L..

În acest sens, Înalta Curte constată că, potrivit art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei "(1) Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut special pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice. Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statul special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului."

Începând cu anul 2009, legiuitorul a permis funcţionarilor publici să exercite funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, cu condiţia să nu fie în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public

Aşadar, pentru depistarea unei legături directe sau indirecte între activităţile desfăşurate de un funcţionar public, în exercitarea funcţiei publice şi a unei activităţi conexe, în mediul privat, se vor avea în vedere, spre comparaţie, atribuţiile din fişa postului de funcţionar public şi domeniul/domeniile de activitate din sfera privată.

Finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice, precum şi în prevenirea corupţiei, astfel cum se prevede expres în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Prin urmare, obiectul care circumscrie sfera de incidenţă a incompatibilităţilor vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrităţii persoanei ce ocupă o funcţie sau demnitate publică de eventualele ingerinţe determinate de interese personale ce decurg din desfăşurarea în paralel a unor activităţi private conexe.

În egală măsură, în accepţiunea legiuitorului, protejarea integrităţii se corelează în mod necesar cu evitarea faptelor de corupţie ce ar putea fi săvârşite ca urmare a îmbinării exercitării funcţiei publice cu desfăşurarea unei activităţi independente/liberale care se desfăşoară potrivit dispoziţiilor legale incidente.

Stabilirea expresă a incompatibilităţilor are ca fundament premisa că, fiind în serviciul public, persoana care deţine o funcţie de demnitate publică sau de autoritate publică trebuie să fie nu numai independentă, dar şi să se abţină de la exercitarea unor funcţii sau de la desfăşurarea unor activităţi care, prin natura lor, ar fi în contradicţie cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica de la exercitarea acestuia, potrivit exigenţelor legale sau regulamentare. Un asemenea cumul ar fi în dauna funcţiilor îndeplinite, a imparţialităţii, obiectivităţii şi independenţei pe care exerciţiul lor corect îl presupune.

Înalta Curte, contrar celor reţinute de judecătorul fondului, constată că, în mod corect s-a reţinut de către recurenta –pârâtă Agenţia Naţională de Integritate că activităţile desfăşurate de către intimatul – reclamant în sectorul privat sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate de către acesta în calitate de funcţionar public, aşa cum rezultă din fişele de post, fiind încălcate dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, potrivit fişelor de post întocmite de S.C. D. S.R.L., S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., reclamantul printre altele "asigură asistenţa juridică şi reprezentarea, îndeplineşte orice alte sarcini trasate de conducere în domeniul juridic", iar aceste atribuţii se regăsesc şi în fişa postului întocmită de Direcţia de Sănătate Publică Vâlcea, ce-i drept sub o altă formulare, respectiv " d) reprezintă şi apără interesele direcţiei de sănătate publică în faţa organelor administraţiei de stat, a instanţelor judecătoreşti, a altor organe cu caracter jurisdicţional precum şi în cadrul oricărei proceduri prevăzute de lege, în baza delegaţiei date de conducerea direcţiei de sănătate publică; n) îndeplineşte orice alte lucrări cu caracter juridic" (dosarul Tribunalului Vâlcea, ambele activităţi solicitând pregătire în acelaşi domeniu " domeniul juridic".

Aşadar, există o legătură cel puţin indirectă între atribuţiile exercitate ca funcţionar public, respectiv consilier juridic şi funcţiile de consilier juridic ocupate în cadrul societăţilor private, întrucât aparţin aceluiaşi domeniu, respectiv domeniului juridic şi implică, deopotrivă, aceeaşi pregătire profesională, precum şi aplicarea, respectiv punerea în practică a aceloraşi cunoştinţe şi competenţei profesionale.

Din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003, rezultă că funcţionarii publici nu pot exercita funcţii sau activităţi în alte domenii de activitate din sectorul privat dacă acestea sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului.

Or, Înalta Curte, contrar reţinerilor instanţei de fond, apreciază că, prin deţinerea şi exercitarea simultană atât a funcţiei publice de consilier juridic la Direcţia de Sănătate Publică Vâlcea, cât şi a funcţiei de consilier juridic la cele 3 societăţi comerciale, intimatul -reclamant a încălcat regimul incompatibilităţilor reglementat de textul de lege enunţat.

Astfel, având în vedere atribuţiile reclamantului derivate din calitatea de consilier juridic la la Direcţia de Sănătate Publică Vâlcea, atribuţii prevăzute în fişa postului, dar şi cele derivate din cea de consilier juridic la societăţile comerciale private, este evident că există legătură cel puţin indirectă, întrucât exercitarea ambelor funcţii implică aceeaşi pregătire profesională, acesta punând în practică cunoştinţele si competenţele profesionale.

Instanţa de control judiciar reţine că, raportat la sintagma " legătură directă/indirectă", pentru existenţa cazului de incompatibilitate nu este necesar să existe o suprapunere a atribuţiilor sau o intersectare a lor, ci doar o legătură, care poate fi directa sau indirectă. Or, existenţa în cauză a acestei legături, cel puţin indirectă, este neechivocă.

Astfel fiind, rezultă incidenţa ipotezei referitoare la legătura între funcţiile din domeniul privat cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, prevăzută în dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce priveşte susţinerile reclamantului referitoare la distincţia care trebuie făcută între noţiunea de "funcţii" şi cea de "activităţi", Înalta Curte apreciază că acestea sunt lipsite de fundament legal, întrucât din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale incidente, rezultă că interdicţia vizează cumulul între funcţia publică şi orice altă activitate din domeniul privat care ar avea legătură cu atribuţiile funcţionarului public.

De altfel, chiar dacă s-ar achiesa la teza promovată de reclamant cu privire la interpretarea restrictivă a noţiunii de "funcţii" din cuprinsul tezei a II-a a art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, nu s-ar putea conchide că Legea îngăduie desfăşurarea unei activităţi în alte domenii de activitate decât cele prevăzute la art. 96 alin. (1) teza I din Legea nr. 161/2003.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (1) teza I din Legea nr. 161/2003, funcţionarul public poate exercita atât funcţii, cât şi activităţi, însă doar în domeniile enumerate limitativ, respectiv: didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice.

De la această regulă, teza a II-a instituie o excepţie, care (ca orice excepţie) este de strictă interpretare, respectiv posibilitatea de a exercita funcţii (nu şi activităţi, potrivit susţinerilor reclamantului) în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public.

Prin urmare, legătura indirectă între activităţile exercitate de reclamant, nu poate fi înlăturată, ignorată în contextul în care prevenirea stărilor de incompatibilitate în apărarea principiilor enunţate de legiuitor: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, constituie un imperativ esenţial într-o societate democratică, legiuitorul reţinând în expunerea de motive a Legii nr. 161/2003 faptul că "unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror demnităţi publice şi funcţii publice, este asigurată prin Titlul IV privind conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor".

Deci, finalitatea Legii nr. 161/2003 nu este înlăturarea stărilor de conflict de interese/incompatibilităţi, ci prevenirea acestora.

Având în vedere aceste aspecte importante privind prevenirea stărilor de incompatibilitate, dispoziţiile art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor, respective acela ca persoana care deţine o funcţie publică să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea exercitării oricăror activităţi care ar putea genera o stare de incompatibilitate.

Or, în speţă examinând comparativ funcţia publică exercitată de reclamant, conform atribuţiilor menţionate în fişa postului acestuia cu atribuţiile exercitate de aceeaşi parte în domeniul privat, rezultă că acestea sunt asemănătoare (există o legătură cel puţin indirectă) în sensul că reclamantul are atribuţii legate de asigurarea asistenţei juridice, domeniul de activitate fiind acelaşi, respectiv domeniul juridic.

Mai mult, ambele activităţi îndeplinite de către reclamant implică şi aceeaşi pregătire profesională, acesta, pentru îndeplinirea atribuţiilor exercitate ca funcţionar public şi cele exercitate în funcţia din domeniul privat, punând în practică aceleaşi cunoştinţe juridice şi aceleaşi competenţe profesionale.

Aşadar, contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că intimatul – reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate exercitând şi deţinând simultan, în perioadele 02.04.2018 – 11.05.2020, 12.04.2018 – 31.12.2020 şi 29.06.2017-06.01.2021, atât funcţia publică de consilier juridic la Direcţia de Sănătate Publică Vâlcea, cât şi funcţia de consilier juridic la societăţile comerciale S.C. D., S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L..

Instanţa de control judiciar reţine că nu prezintă relevanţă împrejurarea că atribuţiile aferente funcţiei publice nu au interferat în concret cu exercitarea atribuţiilor din domeniul privat, câtă vreme sunt realizate elementele stării de incompatibilitate.

Regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcţii publice sau demnităţi publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situaţia incompatibilitate sau de conflict de interese in care se afla persoanele cărora li se aplică aceste reglementări. Scopul declarat al emiterii actului normativ anterior menţionat l-a constituit prevenirea şi combaterea folosirii abuzive a funcţiilor/demnităţilor publice.

Înalta Curte admite faptul că între activităţile desfăşurate de intimatul - reclamant, în calitate de funcţionar public, şi cea desfăşurată în funcţia din domeniul privat sunt şi diferenţe semnificative, dar, pentru existenţa stării de incompatibilitate nu este necesară dovada suprapunerii complete sau qvasicomplete a activităţilor, ci doar stabilirea legăturii indirecte între aceste activităţi, legătură de natură a da naştere suspiciunii că activitatea desfăşurată în funcţia publică îi conferă avantaje funcţionarului în ipostaza activităţii sale private sau că eficienţa, obiectivitatea sau imparţialitatea îi pot fi afectate şi astfel este afectată transparenţa şi profesionalismul serviciului public în care funcţionarul este angrenat.

Indiferent de domeniul de activitate al firmelor, consilierul juridic are aceleaşi atribuţii, respectiv asistenţă juridică şi reprezentare, avizare, consultanţă, redactarea cererilor specifice.

Cum scopul Legii nr. 161/2003 nu este acela de înlăturare a stărilor de conflict de interese/incompatibilităţi, ci de prevenire a acestora, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 96 alin. (1) Teza a II-a din Legea nr. 161/2003 se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor şi anume acela ca persoana care deţine o funcţie publică să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea exercitării oricăror activităţi care ar putea genera o stare de incompatibilitate.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, raportat la situaţia de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în condiţiile în care pentru existenţa stării de incompatibilitate nu este necesară o suprapunere a atribuţiilor sau o intersectare a acestora, ci, doar o legătură cel puţin indirectă care ar exista între acestea, iar ambele activităţi desfăşurate de reclamant aparţin aceluiaşi domeniu – domeniul juridic - şi implică, totodată, aceeaşi pregătire profesională, aplicarea aceluiaşi cadrul legislativ şi punerea în practică a aceloraşi cunoştinţe şi competenţe profesionale.

În ceea ce priveşte apărările intimatului -reclamant din cadrul întâmpinării, referitoare la "excepţia nulităţii absolute a Raportului de evaluare nr. x/19.05.2022", Înalta Curte nu le poate reţine, pe de o parte raportat la calitatea sa de parte chemată în proces, aflată în situaţia unui pârât, în calea de atac a recursului căpătând denumirea de intimat, ce doar poate combate criticile recurentei, scopul formulării întâmpinării fiind exact acesta, respectiv actul de procedură în care intimatul se apără, în fapt şi în drept, faţă de cerere de recurs, răspunzând la motivele invocate de recurentă în cererea de recurs.(art. 205 C. proc. civ.)

Pe de altă parte, constată Înalta Curte că acest motiv de nulitate a actului administrativ nu a fost invocat şi în cadrul contestaţiei, nefăcând obiectul învestirii instanţei de fond în analiza de legalitate asupra raportului de evaluare, astfel că, examinarea sa direct în recurs reprezintă un demers inadmisibil, faţă de obiectul căii de atac, care, potrivit art. 483 C. proc. civ., este limitat la analizarea legalităţii hotărârii de fond, în raport de pretenţiile din cererea de chemare în judecată şi de argumentele şi apărările formulate de părţi în faza procesuală a fondului.

Astfel, potrivit prev. art. 494 raportat la art. 477 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., în recurs nu se pot folosi alte motive decât cele invocate la prima instanţă şi nu se poate poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.

Or, invocarea unui nou motiv de nulitate a actului administrativ atacat, motiv ce nu a fost invocat în faţa primei instanţe, reprezintă o schimbare a cauzei, ce nu poate fi analizată pentru prima oară în recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, validând raţionamentul recurentei-pârâte, reţine că a fost dovedită starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul A., motiv pentru care constată că sentinţa primei instanţe este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, republicat, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul promovat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza în fond, va respinge acţiunea promovată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimatul – reclamant A., ca parte care a pierdut procesul, la plata sumei de 100 RON, în favoarea recurentei – pârâte Agenţia Naţională de Integritate, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă recursului, conform chitanţelor de plată ataşate în original la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 106/F-CONT din 8 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, împotriva Raportului de Evaluare nr. x/19.05.2022, ca neîntemeiată.

Obligă intimatul – reclamant A. la plata sumei de 100 RON, în favoarea recurentei – pârâte Agenţia Naţională de Integritate, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă recursului.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 mai 2024.