Appeal to lift Bar Association disciplinary sanction inadmissible for lack of statutory recourse, upholding first-instance judgment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the lower court's decision to reject her prior appellate filing and leaving the original first-instance judgment against the Bar Association in force. The dispute concerned a claim by a lawyer seeking an injunction to compel the Bar Association to lift a disciplinary sanction, which was initially filed under the special procedure for presidential orders but subsequently challenged through an improper appeal that was declared inadmissible by the Court of Appeal. The decisive legal basis was the doctrine that decisions rendered on appeal are final and not subject to further recourse, as the law strictly limits the right of appeal to those explicitly provided by statute (Civil Procedure Code arts. 457, 483, 634; Law No. 554/2004 art. 20), prohibiting the creation of a third degree of jurisdiction or the use of procedural means not envisaged by law.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 22 alin. (4) din C. proc. civ, art. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 494 C. proc. civ, art. 201 C. proc. civ; Appeal to lift Bar Association disciplinary sanction inadmissible for lack of statutory recourse, upholding first-instance judgment: Prin notele scrise depuse la data de 15 noiembrie 2023, recurenta-reclamantă A. a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 284 din data de 26 august 2017 emisă de Consiliul UNBR prin care a fost respinsă cererea nr. 100-CS-15.06.2017 şi a deciziei nr. 38/16.03.2016 emisă de Consiliul Baroului Braşov, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi hotărârile pronunţate
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, la data de 28 aprilie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Baroul Braşov, a solicitat instanţei de judecată să constate că Decizia nr. 38/16.03.2017 conţine date nereale şi să emită ordonanţă preşedinţială prin care să fie obligat pârâtul la emiterea deciziei de ridicare a sancţiunii nelegale prin Decizia nr. 58/26.01.2011.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 581/CA/17.06.2022 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Baroul Braşov, reclamanta fiind obligată la plata sumei de 1.785 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
1.3. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel la data de 20.06.2022.
1.4. Prin decizia civilă nr. 6 din data de 12 iulie 2023, Curtea de Apel Braşov– secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. de calificare a cererii de apel în recurs şi a admis excepţia inadmisibilităţii apelului, invocată din oficiu, cu consecinţa respingerii ca inadmisibil a apelului formulat de reclamanta A., împotriva sentinţei civile nr. 581/CA/17.06.2022 pronunţate de Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 6 din data de 12 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov– secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., invocând, în esenţă, următoarele critici de nelegalitate:
(i) instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, unul dintre membrii completului de apel fiind incompatibil absolut să soluţioneze pricina, întrucât a făcut parte din completul de judecată care a respins la data de 9 mai 2022, recursul declarat de reclamantă în dosarul nr. x/2017 care a avut ca obiect refuzul de soluţionare a cererii, prin aceeaşi decizie fiind respinsă şi excepţia de nelegalitate a deciziei nr. 38 din 16 martie 2018 emisă de Consiliul Baroului Braşov, fiind incident motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
(ii) instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv nu a procedat la verificarea identităţii părţilor şi a reprezentanţilor acestora şi nici nu a întrebat dacă mai sunt eventuale chestiuni prealabile, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
(iii) instanţa a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv principiul rolului activ al judecătorului reglementat de art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., principiul contradictorialităţii şi principiul continuităţii.
3. Apărările formulate în cauză
Deşi legal citat, intimatul-pârât Baroul Braşov nu a formulat întâmpinare faţă de recursul ce face obiectul prezentei cauze.
4. Excepţiile de nelegalitate
Prin notele scrise depuse la data de 15 noiembrie 2023, recurenta-reclamantă A. a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 284 din data de 26 august 2017 emisă de Consiliul UNBR prin care a fost respinsă cererea nr. 100-CS-15.06.2017 şi a deciziei nr. 38/16.03.2016 emisă de Consiliul Baroului Braşov, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 475 alin. (2) şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului s-a fixat termen de judecată la data de 15 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
Prin încheierea de şedinţă din data de 15 noiembrie 2023, s-a dispus amânarea judecăţii cauzei la data de 17 ianuarie 2024, în vederea comunicării excepţiilor de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă, către intimatul-pârât.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de recurs
Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate a căii de atac declarate, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În cauza de faţă, Înalta Curte reţine că, prin demersul judiciar iniţiat, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Baroul Braşov, a solicitat instanţei de judecată, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să constate că Decizia nr. 38/16.03.2017 conţine date nereale şi să oblige pârâtul la emiterea deciziei de ridicare a sancţiunii nelegale prin Decizia nr. 58/26.01.2011. Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 997-1002 din C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 581/CA/17.06.2022 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prima instanţă a indicat calea de atac prevăzută de lege ca fiind recursul în termen de 5 zile de la pronunţare. Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat apel, ce a fost respins ca inadmisibil, prin decizia nr. 6 din data de 12 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov– secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva acestei din urmă decizii civile, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., "dacă prin legi speciale nu se prevede altfel ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor". Aceste prevederi legale trebuie însă coroborate cu dispoziţiile speciale ale art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora "Hotărârea pronunţată în primă isntanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Relevante cu privire la acest aspect sunt şi considerentele Deciziei nr. 17/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanţe în condiţiile art. 517 alin. (4) C. proc. civ., de la data publicării în Monitorul Oficial, prin care s-a statuat că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunţate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepţia cazului prevăzut de dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".
Din circumstanţele particulare ale cauzei, rezultă că reclamanta şi-a îndreptat prezentul recurs împotriva deciziei civile nr. 6 din data de 12 iulie 2023, care a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov– secţia de contencios administrativ şi fiscal în calitate de instanţă de control judiciar, iar nu de primă instanţă. Este adevărat că reclamanta a învestit Curtea de Apel Braşov cu soluţionarea unui apel, iar nu a unui recurs, ceea ce a şi dus la respingerea căii de atac, ca inadmisibilă, dar această împrejurare nu deschide reclamantei calea exercitării recursului în faţa Înaltei Curţi, prin crearea unui triplu grad de jurisdicţie, contrar voinţei legiuitorului.
În acest context, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", precum şi dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În raport de dispoziţiile legale menţionate, se constată că decizia nr. 6 din data de 12 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov– secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurată în litigiul pendinte, nu este supusă recursului, fiind o hotărâre pronunţată în apel, fără drept de recurs.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.".
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Cu alte cuvinte, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 6 din data de 12 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov– secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În ceea ce priveşte excepţiile de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă, cu privire la Decizia nr. 284 din data de 26 august 2017 emisă de Consiliul UNBR prin care a fost respinsă cererea nr. 100-CS-15.06.2017 şi Decizia nr. 38/16.03.2016 emisă de Consiliul Baroului Braşov, având în vedere că acestea au caracter accesoriu şi au natura juridică a unor mijloace de apărare utilizate numai în cadrul unui proces aflat pe rol în scopul soluţionării cauzei, fără a se ţine seama de actul constatat a fi ilegal, faţă de soluţia de inamisibilitate a prezentului recurs, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 6 din data de 12 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov– secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.