State liability for pension health insurance contributions under unconstitutional ordinance upheld; appeals against interest and inflation award dismissed.

Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.05.2022 sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, Casa Judeţeană de Pensii Ilfov şi Casa Judeţeană de Pensii Argeş, repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV din Ordonanţa de Urgenţă nr. 130 din data de 17.12.2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal obligativitatea plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi asupra veniturilor din pensii, pentru partea care depăşeşte suma de 4000 de RON, respectiv:

- obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri constând în plata către reclamanţi a tuturor sumelor reţinute începând cu luna ianuarie 2022 cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, indexate cu rata inflaţiei;

- obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integral a prejudiciului;

- anularea tuturor actelor emise faţă de reclamanţi în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 130/17.12.2021 şi obligarea Caselor de Pensii să revină asupra recalculării pensiei şi să procedeze la emiterea unor noi acte care să precizeze drepturile de pensie ale reclamanţilor urmare a înlăturării obligativităţii de plată a contribuţiei sociale de asigurări de sănătate.

În temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi a art. 9 din Legea nr. 554/2004, au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV şi a art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021, dispoziţiile normative fiind neconstituţionale în raport de art. 1 alin. (3) şi alin. (5), ale art. 16 alin. (1), ale art. 56, ale art. 115, ale art. 138 şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, au solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate invocată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 453 din C. proc. civ., reclamanţii au solicitat obligarea Guvernului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cerere adiţională depusă la dosar, reclamanţii au precizat cauza juridică a cererii ca fiind reprezentată de art. 9 alin. (4) din Legea 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 604 din 30 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată; a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Casa Judeţeană de Pensii Ilfov; a obligat pârâtul Guvernul României la plata către reclamanţi a dobânzilor legale aferente sumelor reţinute, calculate între data reţinerii şi data restituirii precum şi actualizarea acestor sume cu rata inflaţiei; a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei sus menţionate au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

3.1. Recursul pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii şi, în rejudecare cauza, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, având în vedere împrejurarea că în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

De asemenea, în raport cu dispoziţiile art. 36 din C. proc. civ. şi faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că, în speţă, nu se regăseşte acea identitate între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenta-pârâtă a susţinut că la pronunţarea sentinţei în cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a apărărilor formulate, nefiind respectate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., potrivit cărora în considerente se vor arăta: "obiectul cererii si susţinerile pe scurt ale părtilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile pârâţilor".

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că, la data de 28 decembrie 2022, în Monitorul Oficial nr. 1262, a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 650 din 15 decembrie 2022, prin care dispoziţiile referitoare la contribuţia de asigurări sociale de sănătate cuprinse în O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, au fost declarate neconstituţionale.

În temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţia României, republicată, începând cu data de 28 decembrie 2022, nu se mai reţine contribuţia de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie.

Având în vedere că la această dată s-a încheiat achitarea drepturilor de pensie aferente lunii decembrie 2022 şi procedura plăţii drepturilor de pensie aferente lunii ianuarie 2023 este finalizată (tipărirea documentaţiilor de plată şi transmiterea în teritoriu a sumelor), CPMB are posibilitatea de a implementa Decizia Curţii Constituţionale prin neaplicarea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi restituirea sumelor reţinute cu acest titlu de la data publicării deciziei, începând cu luna februarie 2023.

Cu privire la solicitarea reclamanţilor, a susţinut că reţinerea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate s-a făcut ope legis, sumele reţinute fiind evidenţiate în cuprinsul documentului de plată/documentului de informare instituit prin dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Cu privire la restituirea sumelor reţinute cu titlu de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 01.01.2022-27.12.2022, a precizat că această contribuţie nu se realizează venit la bugetul asigurărilor sociale de stat, ci la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

Mai mult decât atât, prin instituirea unei eventuale obligaţii de restituire în sarcina CPMB sau a caselor teritoriale de pensii s-ar crea o prejudiciere a bugetului asigurărilor sociale de stat, atât timp cât aceste sume, conform dispoziţiilor legale în vigoare, sunt venituri la Fondul naţional unic de asigurări de sănătate.

Aşadar, se poate reţine că nu există un temei legal în baza căruia să fie restituite, începând cu data de 01.01.2022, sumele reţinute din pensie cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

3.2. Recursul pârâtului Guvernul României a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere privind obligarea Guvernul României la plata către fiecare dintre reclamanţi a dobânzilor legale aferente sumelor reţinute, calculate între data reţinerii şi data restituirii, precum şi actualizarea acestor sume cu rata inflaţiei.

Recurentul-pârât a susţinut că, în mod eronat, instanţa de fond a dispus în sarcina sa obligaţia de a plăti către fiecare dintre reclamanţi dobânzile legale aferente sumelor reţinute, calculate între data reţinerii şi data restituirii precum şi actualizarea acestor sume cu rata inflaţiei, întrucât în opinia recurentului se relevă lipsa capacităţii juridice civile a Guvernului României.

Astfel, Guvernul României poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, aflându-se în această situaţie în prezenţa unei capacităţi juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituţionale ale art. 102 şi art. 108 şi pe cele ale actului normativ de organizare şi funcţionare a Guvernului.

Potrivit prevederilor constituţionale şi celor ale O.U.G. nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, raporturile juridice în care participă Guvernul României nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voinţă a acestui organ al administraţiei publice centrale, făcută în exercitarea atribuţiilor şi competenţelor stabilite de lege, cu scopul de a produce efecte juridice, fiind evident că aceste raporturi sunt unele de putere, ce apar în sfera relaţiilor sociale reglementate de normele dreptului administrativ, ramură a dreptului public, iar nu raporturi juridice civile guvernate de norme şi instituţii ale dreptului privat.

Spre deosebire de raporturile juridice civile, în care părţile au o poziţie de egalitate juridică, raporturile de drept administrativ au caractere juridice specifice, părţile acestora aflându-se într-o subordonare ierarhică, iar ele se supun principiilor proprii dreptului administrativ şi jurisdicţiei speciale administrative.

Pe de altă parte, se impune a fi observat că susţinerile privind lipsa capacităţii civile a Guvernului sunt confirmate, în prezent, şi prin dispoziţiile art. 187 şi următoarele din Legea nr. 287/2009. De asemenea, aceleaşi argumente au fost reţinute şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în motivarea Deciziei nr. 363 din 4 februarie 2014, în a cărui motivare face referire la prevederile art. 39 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor şi, deşi dispoziţiile acestei legi au fost între timp abrogate prin art. 597 din O.U.G. nr. 57/2019, totuşi, argumentele instanţei supreme îşi păstrează în continuare valabilitatea, întrucât prevederile art. 39 din lege au fost preluate fără modificări de art. 54 din Codul administrativ.

Prin urmare, acest organ colegial nu are capacitate juridică civilă, iar în situaţia în care Guvernul României va cădea în pretenţii şi va fi obligat să restituie reclamantţilor sumele de bani reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire tocmai din lipsa capacităţii juridice civile.

Guvernul României nu are atribuţii de a calcula şi reţine din pensii contribuţia de asigurări sociale de sănătate, mai mult decât atât nici nu poate fi obligat să plătească despăgubiri întrucât sumele au fost calculate şi reţinute de către casele teritoriale de pensii sau, după caz, de casele de pensii sectoriale, respectiv entităţile care plătesc venituri din pensii.

Recurentul a arătat că, la data de 17 februarie 2023, a fost publicată în Monitorul Oficial al României O.U.G. nr. 4/15.02.2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce a fost adoptat în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022.

Potrivit art. 1 alin. (1) din actul normativ: "(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate."

Iar, potrivit art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ: "Restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii."

Intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023 exprimă transpunerea practică a obligaţiei dispuse în sarcina pârâtului prin titlul executoriu, împrejurare faţă de care cererea pendinte este rămasă fără obiect, neputându-se susţine în continuare, în mod valabil, solicitarea de penalităţi prin calea urmată de către reclamanţi.

Reglementările conţinute de O.U.G. nr. 4/2023 dau în competenţa caselor teritoriale de pensii, caselor de pensii sectoriale precum şi entităţilor care plătesc venituri din pensii, restituirea sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, sume pretinse a fi restituite prin prezenta cerere de chemare în judecată.

Prin urmare, din moment ce competenţa restituirii sumelor reţinute (obligaţia principală) este dată prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii şi/sau entităţilor care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuţii şi nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferenţelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie.

În măsura în care instanţa de judecată va aprecia că obligaţia este purtătoare de dobânzi sau impune actualizări ale acesteia în raport cu indicele de inflaţie, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011, debitorului obligaţiei băneşti - principale, îi revine şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente, pe cale de consecinţă.

4. Apărările formulate în recurs

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea, ca nefondate, a recursurilor şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca fiind legală şi temeinică.

Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Ilfov a depus concluzii scrise, prin care a invocat excepţia nulităţii recursurilor, ca urmare a neîncadrării motivelor invocate în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

II.1. Examinând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursurilor, invocată de intimata – pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, Înalta Curte urmează să o respingă, ca neîntemeiată, constatând că susţinerile recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti privesc pe de o parte faptul că instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a apărărilor formulate, hotărârea fiind pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., iar pe de altă parte privesc greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material, acestea încadrându-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

De asemenea, din cuprinsul cererii de recurs formulate de recurentul-pârât Guvernul României se decelează critici care corespund motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II.2. Examinând excepţia lipsei de interes a recursului pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii.

În speţă, se constată că prin sentinţa recurată, instanţa de fond a reţinut că "prejudiciul a fost produs consecinţă a emiterii de către pârâtul Guvernul României a unui act declarat ca fiind neconstituţional. Vătămarea reclamanţilor a fost una directă şi nemediată prin alte acte administrative astfel că acest pârât va fi singurul obligat la plata către reclamanţi a despăgubirilor constând în dobânzi legale şi actualizare cu rata inflaţiei".

Având în vedere că pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti nu a fost obligată la vreo măsură prin dispozitivul sentinţei atacate, Înalta Curte reţine că această parte nu are interes în formularea şi susţinerea prezentului recurs.

Prin urmare, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, ca fiind lipsit de interes.

II.3. Examinând sentinţa recurată în raport cu criticile formulate prin recurs, cu dispoziţiile legale incidente şi cu actele şi lucrările dosarului, apreciază că recursul pârâtului Guvernul României este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

În cauză, intimaţii-reclamanţi s-au considerat vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 şi pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Prin O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate a fost reglementată modalitatea de restituire a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,

,,(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

În raport de această cronologie legislativă, prima instanţă a reţinut că în privinţa petitului acţiunii vizând plata despăgubirilor ce corespund sumelor reţinute din drepturile de pensie, cererea este neîntemeiată întrucât sumele în discuţie stau sub puterea art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023, instanţa neputând dispune restituirea contra legem, fiind adoptată o procedură specială de restituire astfel cum a arătat instanţa, însă, constatând că O.U.G. nr. 4/2023 nu asigură o reparare integrală a prejudiciului, respectiv nu prevede şi actualizarea sumelor restituite cu rata inflaţiei şi nici plata dobânzii legale aferente, a admis acţiunea, obligând pârâtul Guvernul României la plata acestor sume.

În recurs, pârâtul Guvernul României a formulat critici referitoare, în esenţă, lipsa capacităţii juridice civile, lipsa atribuţiilor legale de plată a sumelor ce fac obiectul cererii şi la rămânerea cererii fără obiect.

În ceea ce priveşte pretinsa lipsă a capacităţii juridice civile, recurentul Guvernul României a susţinut, în esenţă, că nu poate sta în judecată, în calitate de pârât, decât în litigii de drept administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamantă în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului.

Cum pretenţiile reclamanţilor nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale, Înalta Curte constată că acest pârât nu a fost chemat în judecată în virtutea invocatei capacităţi de drept civil, ci în considerarea capacităţii de drept administrativ ce-i revine în calitate de autoritate emitentă a actului vătămător.

În consecinţă, în raport de obiectul cauzei deduse judecăţii, întemeiat pe prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, criticile vizând lipsa capacităţii juridice civile a pârâtului Guvernul României vor fi respinse, ca nefondate.

Referitor la argumentele recurentului-pârât Guvernul României vizând lipsa atribuţiilor legale de plată a pretenţiilor ce fac obiectul cererii, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut calitatea acestei autorităţi de persoană obligată la plata accesoriilor aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

În recurs, pârâtul Guvernul României a susţinut că această obligaţie ar reveni caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale, entităţi care au reţinut din pensia reclamantei sumele în discuţie şi care, prin efectul O.U.G. nr. 4/2023, au obligaţia restituirii lor, obligaţie care se extinde şi cu privire la accesoriile constând în actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", oferă posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative". Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă este întemeiată pe acest text de lege şi vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantei.

Faptul că reţinerile din pensie, păgubitoare pentru reclamanţi, au fost efectuate de casa de pensii, nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamanţi şi casa sectorială de pensii, în raport de atribuţiile conferite prin lege acestei autorităţi, ci, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei de faţă îl reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă de urgenţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operaţiunile materiale de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor actului normativ.

Nici împrejurarea că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu este de natură a schimba această concluzie, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa de urgenţă declarată neconstituţională.

Înalta Curte mai reţine că pretenţiile rămase în litigiu, după adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, vizează doar despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, sub forma dobânzii legale şi a actualizării sumelor restituite cu indicele de inflaţie.

Astfel, nu sunt fondate susţinerile recurentului în sensul că, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte ar fi rămas fără obiect, câtă vreme prin această ordonanţă s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamanţi prin reţinerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflaţiei a sumelor ce vor fi restituite potrivit O.U.G. nr. 4/15.02.2023 şi plăţii dobânzilor legale aferente acestor sume, reţinute începând cu luna ianuarie 2022.

Sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii sale patrimoniale, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită (emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, conform celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022), prejudiciul material (reţinerile efectuate din pensia reclamantei cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depăşeşte suma lunara de 4000 RON), legătura de cauzalitate (reţinerile au fost efectuate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021).

Prin urmare, în mod corect prima instanţă l-a obligat pe pârât la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 1357 şi art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privinţa pierderii suferite de către reclamantă, dar şi a lipsei de folosinţă asupra sumei reţinute din contravaloarea activului personal net acumulat.

Obligaţia de plată a despăgubirii nu poate fi imputată caselor de pensii, răspunderea pentru prejudiciul constând, pe de-o parte, în devalorizarea monedei datorită inflaţiei şi, pe de altă parte, în lipsirea reclamanţilor de folosinţa sumei solicitate (dobânda legală), aparţinând Guvernului României, care a generat acest prejudiciu prin impunerea în sarcina reclamanţilor, printr-un act normativ neconstituţional, a obligaţiei de plată a unei contribuţii.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursurilor, invocată de intimata – pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Ilfov.

Admite excepţia lipsei de interes a recursului pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, invocată din oficiu.

Respinge recursul formulat de pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 604 din 30 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Respinge recursul formulat de pârâtul Guvernul României împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.