Proportional allocation of litigation costs after partial admission of administrative action challenging discrimination findings

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin actiunea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucureşti-Sectia a IX-a la data de 06.07.2020, sub nr. de dosar x/2020, astfel cum a fost precizată în data de 31.07.2020, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi pe pârâtul A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună în principal, anularea în tot a Hotărârii nr. 143/12.02.2020 a C.N.C.D. pronunţată în dosar nr. x/2019 şi în subsidiar, anularea în parte a hotărârii contestate, respectiv a pct. 1, pct. 2, pct. 3 şi pct. 5 din dispozitivul Hotărârii C.N.C.D. nr. 143/12.02.2020, cu consecinţa respingerii Petiţiei nr. 6963/18.11.2019, ca neîntemeiată.

1.2. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucuresti-Sectia a IX-a la data de 19.08.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi pe pârâtul B., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea în tot a Hotărârii nr. 535/24.06.2020 a C.N.C.D. pronunţată în dosar nr. x/2019.

1.3. Prin încheierea de şedinţa din data de 27.04.2021, instanţa a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020.

1.4. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a în data de 19.08.2020, sub nr. de dosar x/2020, astfel cum a fost precizată în data de 09.12.2020, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi cu pârâtul C., anularea în tot a Hotărârii nr. 528/24.06.2020 a CNCD pronunţată în dosar nr. x/2019, îndreptată prin Hotărârea nr. 742/21.10.2020.

1.5. Prin încheierea de şedinţă din data de 22.01.2021, instanţa a dispus conexarea dosarului nr. x/2020, la dosarul nr. x/2020.

1.6. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucuresti-Sectia a IX-a la data de 19.08.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi pe pârâtul D., solicitând anularea în tot a Hotărârii nr. 529/24.06.2020 a CNCD pronunţată în dosar nr. x/2019.

1.7. Prin încheierea de şedinţă din data de 19.01.2021, instanţa a dispus conexarea dosarului nr. x/2020, la dosarul nr. x/2020.

1.8. Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 08.12.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi cu pârâtul E., a solicitat anularea în tot a Hotărârii nr. 688/30.09.2020 a CNCD pronunţată în dosar nr. x/2019.

1.9. Prin încheierea de şedinta din data de 08.09.2021, instanţa a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020.

1.10. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi cu pârâţii F., G., H., A. şi C., a solicitat anularea în tot a Hotărârii nr. 584/29.07.2020 a CNCD pronunţată în dosar nr. x/2019, prin care s-a clasat Petiţia nr. 7726/16.12.2019 formulată de pârâţi.

1.11. Prin încheierea de şedinţă din data de 11.05.2021, instanţa a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020.

1.12. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucureşti-Sectia a IX-a la data de 16.11.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi H., a solicitat anularea în tot a Hotărârii nr. 624/16.09.2020 a CNCD pronunţată în dosar nr. x/2019, prin care s-a clasat Petiţia nr. 7728/16.12.2019 formulată de pârâtă.

1.13. Prin încheierea de şedinţă din data de 17.05.2021, instanţa a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020.

1.14. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti-Sectia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.11.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi G., a solicitat anularea în tot a Hotărârii nr. 623/16.09.2020 a CNCD pronunţată în dosar nr. x/2019, prin care s-a clasat Petiţia nr. 7727/16.12.2019 formulată de pârât.

1.15. Prin încheierea de şedinţă din data de 12.03.2021, instanţa a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1787 din data de 02 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

(i) a admis în parte acţiunea formulată de Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, A., D., C., G., H., F., B. şi E.;

(ii) a anulat în parte Hotărârea nr. 143/12.02.2020 emisă de CNCD (dosar nr. x/2020), în privinţa obligaţiei stabilite la pct. 5 din dispozitiv, de publicare a unui rezumat al hotărârii pe pagina proprie de internet a reclamantei, cu link de pe prima pagina, timp de 6 luni şi a menţinut în rest hotărârea menţionată;

(iii) a anulat Hotărârea nr. 584/29.07.2020 emisă de CNCD (dosar nr. x/2020);

(iv) a anulat Hotărârea nr. 623/16.09.2020 emisă de CNCD (dosar nr. x/2020);

(v) a anulat Hotărârea nr. 624/16.09.2020 emisă de CNCD (dosar nr. x/2020);

(vi) a menţinut Hotărârea nr. 535/24.06.2020 emisă de CNCD (dosar nr. x/2020);

(vii) a menţinut Hotărârea nr. 528/24.06.2020, îndreptată prin Hotărârea nr. 742/21.10.2020, ambele emise de CNCD (dosar nr. x/2020);

(viii) a menţinut Hotărârea nr. 529/24.06.2020 emisă de CNCD (dosar nr. x/2020);

(ix) a menţinut Hotărârea nr. 688/30.09.2020 emisă de CNCD (dosar nr. x/2020);

(x) a respins cererea pârâtului C., de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON, derivate din factura x/11.01.2021, ca neîntemeiată (dosar nr. x/2020);

(xi) a obligat reclamanta la plata către pârâtul A. a sumei de 3.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat (dosar nr. x/2020);

(xii) a obligat reclamanta la plata catre pârâtul B. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat (dosar nr. x/2020);

(xiii) a obligat reclamanta la plata catre pârâtul D. a sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat (dosar nr. x/2020);

(xiv) a obligat reclamanta la plata catre pârâtul E. a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat (dosar nr. x/2020).

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile menţionate anterior a declarat recurs reclamanta Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA, solicitând casarea, în parte, a sentinţei recurate în ceea ce priveşte nepronunţarea instanţei de fond asupra invocării procedurii înscrierii în fals în cauză, cu consecinţa obligării reclamantei la plata integrală a cheltuielilor de judecată solicitate în cadrul dosarelor nr. x şi,

· în principal, în situaţia în care instanţa de recurs apreciază că nepronunţarea instanţei de fond asupra procedurii denunţării înscrisurilor ca false reprezintă caz de nepronunţare asupra fondului, să dispună trimiterea cauzei la această instanţă pentru rejudecare asupra procedurii denunţării înscrisurilor ca false şi a cererilor de acordare a cheltuielilor de judecată,

· în subsidiar, în situaţia în care instanţa de recurs apreciază că prima instanţă a judecat fondul, să dispună rejudecarea litigiului în fond, în ceea ce priveşte procedura denunţării facturilor/chitanţelor ca false, cu consecinţa înlăturării tuturor înscrisurilor faţă de care a fost invocată, respectiv a facturilor/chitanţelor pentru care au fost solicitate şi acordate cheltuieli de judecată în cadrul dosarelor nr. x/2020 şi nr. y/2020

În esenţă, recurenta-reclamantă a apreciat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar prima instanţă a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, precum şi normele de drept material, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamanta a arătat că, prin notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din data de 09 iunie 2021, a solicitat respingerea cheltuielilor de judecată solicitate de pârâţii A., C., G., B., D., F., H., iar în subsidiar, a solicitat reducerea drastică a cheltuielilor de judecată mult prea exagerate, raportat la faptul că dosarele conexate privesc una şi aceeaşi faptă ipotetică de discriminare săvârşită prin stabilirea criteriilor din cadrul Anunţului nr. x/24.10.2019.

A mai arătat recurenta-reclamantă că articolul nr. 451 C. proc. civ. nu a fost conceput ca un mijloc de pedepsire abuzivă şi nelimitată a părţilor care pierd procesele, ci o modalitate justă de reparaţie pentru litiganţii care se văd chemaţi în judecată în mod nefondat. Aşadar, se poate spune ca, în cuantumul cheltuielilor de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar şi rezonabil au fost plătite de partea care a câştigat procesul, în timpul şi în legătură cu acel litigiul. Proporţionalitatea onorariului avocaţial trebuie coroborată cu complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat, aceasta fiind o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanţei. Or, în speţă, suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocaţial, este exagerată şi nu se justifică în raport de munca prestată efectiv de avocat, are un vădit caracter voluntar şi nu îndeplineşte cerinţa caracterului rezonabil.

Faţă de cheltuielile de judecată solicitate de pârâţii A. (în temeiul facturii cu seria x şi numărul 15 din data de 21 aprilie 2021 şi al chitanţei nr. 15 din 21 aprilie 2021) şi G. (în temeiul facturii cu seria x şi numărul 15 din data de 21 februarie 2021 şi al chitanţei nr. 15 din 21 februarie 2021) a arătat ca facturile şi chitanţele respective poartă aceeaşi serie şi număr şi au fost emise în acelaşi an de către acelaşi avocat. Aşadar, facturile au fost dublate, iar datele menţionate în cuprinsul acestora nu reflectă realitatea, documentele sunt false şi încasarea nu a avut loc. În acest context, recurenta-reclamantă a solicitat în faţa instanţei de fond aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 305-307 C. proc. civ., privind denunţarea înscrisului ca fals.

Totodată, faţă de de cheltuielile de judecată solicitate de pârâtul C. prin notele de şedinţă, a solicitat respingerea acestora ca nedovedite, având în vedere că factura anexată notelor era emisă pentru pârâtul A., pentru dosarul nr. x/2020 şi nu pentru pârâtul C., pentru dosarul nr. x/2020 unde era pârât până la momentul conexării dosarelor.

Instanţa de fond însă a respins toate apărările formulate de către reclamantă, fără nicio motivare, cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, precum şi cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, obligând reclamanta la plata integrală a cheltuielilor de judecată din dosarele nr. x. Instanţa nu a arătat care sunt motivele pentru care a respins solicitarea reclamantei de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată, deşi acestea erau identice în toate dosarele conexate şi nu a motivat nici soluţia de obligare a reclamantei la plata integrală a acestora. De asemenea, instanţa nu a aplicat procedura înscrierii în fals, respectiv nu a solicitat originalul facturilor şi nici nu a înaintat înscrisurile parchetului competent.

În opinia recurentei-reclamante, în prezenta cauză, nu poate fi vorba de "o eroare materială" aşa cum a susţinut avocatul părţilor adverse cu privire la numărul facturii. În cadrul Notelor de concluzii depuse pentru termenul din 06.10.2021, făcând o centralizare a tuturor facturilor care atestă cheltuieli de judecată ("conform facturilor precizate corect", date fiind unele inadvertenţe sesizate de reclamanta pe parcursul judecăţii), pentru toate dosarele conexate, avocatul pârâtului nu a mai menţionat factura seria x nr. x/11.01.2021, făcând referire numai la factura seria x nr. x/21.04.2021, în valoare de 2.500 RON, dar care este aferentă dosarului nr. x/2020, astfel încât este analizată în contextul acelui dosar.

A mai arătat recurenta-reclamantă că instanţa de fond în mod greşit a dispus obligarea reclamantei la plata integrală a cheltuielilor de judecată în dosarul nr. x/2020, în condiţiile în care întâmpinarea în această cauză este întocmită de către pârât, semnată de către pârât, fără a se preciza că este depusă prin avocat.

Prima instanţă a reţinut obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată în sarcina reclamantei fără a face în vreun mod aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 308, respectiv să solicite depunerea unor dovezi privind încasările efective (din moment ce au fost contestate) respectiv depunerea Registrului de încasări şi plăţi, registru în care trebuiau să fie înregistrate, în ordine cronologică, toate încasările sau depunerea unor dovezi privind rectificările/îndreptările efectuate, respectiv notele contabile aferente, inclusiv notele contabile de rectificare.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată admise în cadrul dosarului nr. x/2020, respectiv factura seria x nr. x/21.11.2020 în cuantum de 3.100 RON, arată că soluţia primei instanţe a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la soluţia de admitere în parte a acţiunii formulate de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor- Romsilva şi de anulare în parte a Hotărârii nr. 143/12.02.2020 emisă de CNCD (dosar nr. x/2020), în privinţa obligaţiei stabilite la pct. 5 din dispozitiv, de publicare a unui rezumat al hotărârii pe pagina proprie de internet a reclamantei, cu link de pe prima pagina, timp de 6 luni".

4. Apărările formulate în cauză

Deşi legal citaţi, intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 475 alin. (2) şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei s-a fixat termen de judecată la data de 17 ianuarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA este fondat, în limitele şi pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că memoriul de recurs vizează exclusiv soluţia de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către părţile adverse, astfel că celelalte soluţii pronunţate de către prima instanţă asupra fondului cauzei au căpătat caracter definitiv şi nu vor face obiectul analizei instanţei de control judiciar, urmând a fi menţinute.

În concret, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a criticat pentru nelegalitate sentinţa recurată din perspectiva unei pretinse omisiuni a instanţei de fond de a motiva, respectiv de a se pronunţa asupra solicitării sale de înscriere în fals cu privire la dovezile cheltuielilor de judecată, conform art. 304 din C. proc. civ., precum şi asupra solicitării de reducere a cuantumului acestora, în temeiul art. 451 şi art. 453 din acelaşi act normativ. Totodată, a invocat şi greşita aplicare a acestor prevederi legale. Se constată că, deşi recurenta-reclamantă şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., criticile sale de nelegalitate se încadrează în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., motiv pentru care, sentinţa atacată va fi analizată numai din perspectiva acestor motive de casare.

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. intervine în cazul încălcării de către prima instanţă a regulilor de procedură, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Preliminar, Înalta Curte subliniază că art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ arată că "(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. (…) (3) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă. În cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond.".

Lectura atentă a acestui text normativ nu denotă că legiuitorul ar fi înţeles să deroge în materia contenciosului administrativ de la caracterul recursului de cale extraordinară de atac, limitată doar la un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa ierarhic inferioară, ci reglementează unele norme speciale cu privire la calea de atac specifică materiei, termenul de exercitare al acesteia şi soluţiile în caz de admitere a recursului. În consecinţă, dreptul procesual comun al art. 483, 486 şi 488 C. proc. civ. este aplicabil şi în cazul recursului specific procedurii de contencios administrativ, astfel că partea recurentă nu este îndreptăţită şi la un control judiciar de temeinicie, adică sub aspectul situaţiei de fapt stabilite de prima instanţă, ci doar de legalitate.

De altfel, în jurisprudenţa sa, prin decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 98 din 6 februarie 2015, Curtea Constituţională a României a respins o excepţie de neconstituţionalitate în legătură cu acest aspect, arătând că "în materia contenciosului administrativ, spre deosebire de dreptul comun unde hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel cu toate consecinţele care decurg din aceasta, [...] potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 (…), legiuitorul a optat pentru menţinerea căii de atac a recursului, şi nu pentru înlocuirea acestuia cu calea de atac a apelului. În lumina noului C. proc. civ., recursul în materia contenciosului administrativ este esenţialmente diferit de recursul exercitat în această materie în vechea reglementare, care permitea, de principiu, examinarea cauzei sub toate aspectele pe calea recursului. Aşadar, ca urmare a acestei excluderi, hotărârile primei instanţe date în litigiile de contencios administrativ rămân a fi supuse în continuare recursului.".

Aşadar, ab initio, este inadmisibilă orice critică sau apărare formulată în recurs prin care se contestă situaţia de fapt stabilită de prima instanţă, inclusiv prin analiza probelor administrate, adică un control de temeinicie solicitat în calea de atac.

Referitor la critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat şi faptul că nu au fost aplicate disp. art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată că aceasta nu reprezintă o critică de nelegalitate a sentinţei, ci o critică de netemeinicie, întrucât vizează exercitarea dreptului de apreciere al instanţei sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate în cauză. Or, reevaluarea constatărilor de fapt referitoare la caracterul disproporţionat al cheltuielilor de judecată nu este posibilă în această fază procesuală.

Trebuie subliniat că dispoziţiile art. 451 C. proc. civ. prevăd posibilitatea şi nu obligaţia instanţei să reducă onorariul de avocat, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat.

Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3/2020 privind examinarea recursului în interesul legii s-a reţinut că "stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.

35. În acest sens, art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său."

36. Este vorba, aşadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice.

37. În aceste condiţii, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.."

În acest context, Înalta Curte reţinând că, acele critici privind proporţionalitatea cheltuielilor ocazionate de desfăşurarea procesului reprezintă aspecte ce ţin de netemeinicie, neputând forma obiectul controlului de legalitate al instanţei de recurs, va proceda la înlăturarea acestora.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă a mai invocat şi încălcarea de către instanţa de fond a prevederilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ., prin faptul că nu a dispus reducerea cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtul A., deşi a dispus o soluţie de admitere în parte a cererii de chemare în judecată ce forma obiectul dosarului nr. x/2020

În examinarea acestor critici de nelegalitate, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretenţii poate fi obligată, la cerere, să suporte cheltuielile de judecată suportate de către cealaltă parte, la baza unei asemenea obligaţii stând culpa procesuală a celui care a pierdut procesul, iar poziţia juridică de parte câştigătoare este determinată de raportul dintre conţinutul obiectului acţiunii şi rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a litigiului. Recuperarea, în întregime, a sumelor de bani avansate cu titlu de cheltuieli de judecată este posibilă doar în ipoteza admiterii sau după caz, a respingerii în integralitate a cererii de chemare în judecată, în funcţie de calitatea procesuală a părţii care solicită plata acestora. În cazul unei admiteri parţiale, dispoziţiile art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., care vizează exact criteriul soluţiei adoptate ca unic factor al stabilirii cuantumului redus al cheltuielilor de judecată, prevăd, fără alte menţiuni, că îi revine judecătorului cauzei atribuţia de a stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata acestora. Spre deosebire de dispoziţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., care permit luarea în considerare a mai multor elemente în raport de care se poate dispune reducerea onorariului de avocat, art. 453 alin. (2) din acelaşi act normativ are un alt conţinut, criteriul determinant fiind cel al soluţiei pronunţate de instanţă, de admitere în parte a cererii de chemare în judecată.

Cu alte cuvinte, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorul va stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Cum, în speţă, acţiunea aferentă dosarului nr. x/2020 a fost admisă în parte, fiind anulată în parte Hotărârea nr. 143/12.02.2020 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în privinţa obligaţiei stabilite la pct. 5 din dispozitiv, de publicare a unui rezumat al hotărârii pe pagina proprie de internet a reclamantei, cu link de pe prima pagină, timp de 6 luni, Înalta Curte apreciază că reclamanta nu putea fi obligată la plata integrală a cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtul A., ci în mod corespunzător admiterii în parte a acţiunii, astfel cum rezultă expres din dispoziţiile art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.. În raport cu acest din urmă aspect, soluţia instanţei de fond care face trimitere la suma globală de 3.100 RON stabilită ca datorată de către reclamantă, pârâtului A., din dosarul nr. x/2020, cu titlu de cheltuieli de judecată, nu conţine nicio justificare din care să rezulte că ar fi fost avută în vedere proporţionalitatea acordării acestora corespunzător pretenţiilor admise. Drept urmare, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat, sens în care va casa în parte sentinţa recurată şi va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată acordate pârâtului A. la 2500 RON, conform art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.

Referitor la pretinsa nerespectare de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 304 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune a fi subliniat faptul că procedura denunţării unui înscris ca fals este una specială, cu un regim juridic distinct, de strictă interpretare şi aplicare, ce are ca scop înlăturarea din probatoriu a înscrisului defăimat ca fals. Aşadar, aceasta este aplicabilă înscrisurilor din dosar depuse în probaţiune, însă recurenta-reclamantă nu a invocat o falsificare a scrierii sau a semnăturii cuprinse în documentele justificative a cheltuielilor de judecată, ci doar a susţinut că facturile au un număr identic cu altele ce privesc alte servicii de asistenţă juridică. Or, procedura specială a înscrierii în fals reprezintă un mijloc de stabilire a veridicităţii unui înscris, iar dovedirea cuantumului cheltuielilor de judecată se realizează prin contractele de asistenţă juridică, facturi, chitanţe sau extrase de cont, ce au fost avute în vedere de către instanţa de fond la momentul pronunţării asupra cererilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

Aşadar, raportat la obiectul şi condiţiile particulare ale speţei, respectiv reclamarea ca fiind falsificate facturile cu privire la sumele înscrise cu titlu de onorariu avocaţial, efecturarea procedurii de înscriere în fals nu se impunea, întrucât nu era indispensabilă soluţionării pe fond a cauzei.

În realitate, criticile de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă reflectă nemulţumirea acesteia faţă de modalitatea în care părţile contractului de asistenţă juridică au evaluat şi comensurat pecuniar prestaţia avocatului, însă această modalitate rămâne una valabilă, fiind supusă efectelor relativităţii contractului între părţi şi forţei obligatorii a acestuia, în acord cu prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Drept urmare, faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat.

În continuare, Înalta Curte va reţine caracterul nefondat şi al criticilor circumscrise motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea cuprinde argumentele pe care şi-a fundamentat prima instanţă soluţia pronunţată asupra cheltuielilor de judecată. Astfel, instanţa de fond a reţinut că obligarea la plata cheltuielilor de judecată este justificată conform dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul este obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte incidenţa acestui motiv de casare din perspectiva omisiunii instanţei de fond de a aplica prevederile art. 304 din C. proc. civ., referitoare la procedura înscrierii în fals, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este de natură să conducă la reformarea sentinţei recurate, în raport de cele arătate anterior, în examinarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., ca nefondat.

Pentru considerentele expuse anterior, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA împotriva sentinţei civile nr. 1787 din data de 02 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată acordate pârâtului A. la 2500 RON. Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei recurate, în raport de soluţia de respingere a celorlalte motive de recurs invocate de către recurenta-reclamantă.

Văzând dispoziţiile art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată", în raport de soluţia de casare doar în parte a sentinţei şi de respingere în rest a celorlalte motive de recurs invocate, Înalta Curte va obliga, în recurs, intimatul-pârât A. la plata către recurenta-reclamantă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva a cheltuielilor de judecată în sumă de 100 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă motivelor de recurs invocate şi totodată, va obliga recurenta-reclamantă la plata către intimaţii-pârâţi G., B., E., H., C., F. şi D. a cheltuielilor de judecată în sumă de 3500 RON, reprezentând onorariul avocaţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA împotriva sentinţei civile nr. 1787 din data de 02 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Reduce cuantumul cheltuielilor de judecată acordate pârâtului A. la 2500 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimaţii-pârâţi G., B., E., H., C., F. şi D. a sumei de 3500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Obligă intimatul-pârât A. la plata către recurenta-reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA a sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.