Decizia nr. 1551/2024 · Mootness of tax dispute after statutory extinguishment of fiscal liabilities. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal)

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court admitted the appeals of the tax authorities, set aside the appellate decision that had partially annulled the fiscal acts, and dismissed the taxpayer's action as lacking interest, thereby leaving the original administrative decisions formally intact in terms of legal reasoning although their monetary effects were already extinguished by statute. The dispute arose from a tax inspection in which authorities recharacterized daily allowances paid to employees on international delegations as taxable salary income, leading to additional tax liabilities and late-filing penalties; however, during the appellate proceedings, the National Assembly enacted Law No. 72/2022, which automatically cancelled such fiscal obligations arising from this specific requalification for the period between July 2015 and the law's entry into force. Relying on the requirement that procedural interest must be current throughout the duration of the litigation (Art. 32(1)(d) and Art. 33 of the Civil Procedure Code), the court held that because the underlying tax debts were extinguished *ope legis* by the new statute and subsequent administrative cancellation decisions, the taxpayer no longer had a practical or material interest in seeking the judicial annulment of the acts, rendering the claim moot and unsubstantial for purposes of a final judgment on the merits.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 32 C. proc. civ, art. 4711 alin. (4) C. proc. civ, art. 490 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 394 C. proc. civ; Mootness of tax dispute after statutory extinguishment of fiscal liabilities: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Keywords

AI generated

fiscal law tax litigation proceedings tax authority tax liability action for annulment effects of an annulling judgment

Cited Legislation

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ

Pe fondul recursului, recurenta ANAF invocă încălcarea prevederilor de drept material incidente spetei, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin.

art. 32 C. proc. civ

Cu privire la neîndeplinirea condiţiilor de exercitare a căii de atac, intimata susţine că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 32 C. proc. civ., raportat la următoarele aspecte:

art. 4711 alin. (4) C. proc. civ

din cadrul întâmpinării, printr-un Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului conform art.

art. 490 C. proc. civ

486, art. 490 C. proc. civ.

art. 248 alin. (1) C. proc. civ

Prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 11.07.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 19.03.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, după soluţionarea cu prioritate, conform art. 248 alin.

art. 394 C. proc. civ

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 72/2022

Potrivit prevederilor art. 1 alin.

art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ

Cu privire la neîndeplinirea condiţiilor de exercitare a căii de atac, intimata susţine că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 32 C.

Cited Case Law

AI generated

Decizia nr. 457/2019

Negative territorial conflict resolved: Satu Mare Court retains jurisdiction over debtor's enforcement challenge

AI generated

Decizia nr. 186/2023

Mootness of tax litigation following statutory cancellation of liabilities under Law 72/2022

Decizia nr. 2385/2019

Mootness of tax appeal after post-judgment cancellation of fiscal obligations under Law 209/2015

Decizia nr. 235/2024

Tax Amnesty Extinguishes Obligations But Not Administrative Acts: Mootness vs. Loss of Interest in Fiscal Disputes

Decizia nr. 4138/2022

Suspension claim moot after tax liabilities cancelled; tax authority wins reversal and dismissal.

Decizia nr. 4934/2022

Lack of procedural interest after statutory annulment of fiscal obligations under Law No. 72/2022

Full text

Şedinţa publică din data de 19 martie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 25.05.2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, Activitatea de Inspecţie Fiscală:

- Anularea Deciziei nr. 457/2019 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/25.04.2019 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara - Activitatea de Inspecţie Fiscală, în baza Raportului de inspecţie fiscală x/25.04.2019, emis de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara - Activitatea de Inspecţie Fiscală, şi, pe cale de consecinţă

- Anularea Deciziei de impunere nr. x/25.04.2019 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara - Activitatea de Inspecţie Fiscală, în baza Raportului de inspecţie fiscală x/25.04.2019, emis de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara - Activitatea de Inspecţie Fiscală

- Anularea Deciziei nr. 493/16.12.2019 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. x/12.07.2019, şi, pe cale de consecinţă

- Anularea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. x/12.07.2019 emisă de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara

- Anularea Deciziei nr. 510/30.12.2019 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 41831/14.10.2019, şi, pe cale de consecinţă

- Anularea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 41831/14.10.2019 emisă de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara.

- Anularea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. x/2020 emisă de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara.

- Anularea tuturor actelor fiscale subsecvente de stabilire a unor obligaţii fiscale accesorii obligaţiilor principale stabilite în sarcina sa prin Decizia de impunere nr. x/25.04.2019.

- Cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 57/2022 din data de 15 martie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Admite în parte acţiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi în consecinţă:

Anulează Decizia nr. 457/2019 privind soluţionarea contestaţiei administrative emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi, drept urmare:

Anulează în parte Decizia de impunere nr. x/25.04.2019 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara - Activitatea de Inspecţie Fiscală, în baza Raportului de inspecţie fiscală x/25.04.2019, în ceea ce priveşte suma de () 202.950 RON reprezentând diferenţă negativă impozit pe profit, aferentă perioadei 01/01/2013 - 30.06.2018, suma de 1.293.728 RON reprezentând contribuţie suplimentară CAS angajator, aferentă perioadei 01/07/2015 - 31.12.2017, suma de 1.659.110 RON reprezentând contribuţie suplimentară CAS angajat, aferentă perioadei 01/07/2015-31.12.2017, suma de 19.795 RON reprezentând contribuţie suplimentară CAS accidente de muncă, aferentă perioadei 01/07/2015 - 31.12.2017, suma de 40.970 RON reprezentând contribuţie suplimentară şomaj angajator, aferentă perioadei 01/07/2015-31,12.2017, suma de 40.970 RON reprezentând contribuţie suplimentară şomaj angajat, aferentă perioadei 01/07/2015-31.12.2017, suma de 20.468 RON reprezentând contribuţie suplimentară Fond garantare, aferentă perioadei 01/07/2015-31.12.2017, suma de 425.793 RON reprezentând contribuţie suplimentară sănătate angajator, aferentă perioadei 01/07/2015 - 31.12.2017, suma de 770.098 RON reprezentând contribuţie suplimentară sănătate angajat, aferentă perioadei 01/07/2015-31.12.2017, suma de 69.618 RON reprezentând contribuţie suplimentară concedii şi indemnizaţii, aferentă perioadei 01/07/2015 - 31.12.2017, suma de 71.950 RON reprezentând contribuţie asiguratorie suplimentară, aferentă perioadei 01/01/2018 - 31.12.2018 şi suma de 1.301.768 RON reprezentând impozit suplimentar pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor, aferent perioadei 01/07/2015 - 31.12.2018.

Anulează Decizia nr. 493/16.12.2019 privind soluţionarea contestaţiei administrative emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi, drept urmare:

Anulează Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. x/12.07.2019 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara.

Anulează Decizia nr. 510/30.12.2019 privind soluţionarea contestaţiei administrative emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi, drept urmare:

Anulează Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. 41831/14.10.2019 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara.

Anulează Decizia nr. 184/13.08.2020 privind soluţionarea contestaţiei administrative emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi, drept urmare:

Anulează Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare nr. x/2020 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara.

Respinge în rest acţiunea.

Obligă pârâtele la plata în favoarea reclamantei a sumei de 6.400 RON cu titlul de cheltuieli de judecată."

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 57/2022 din data de 15 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice a Judeţului Hunedoara.

În cadrul recursului său, recurenta – pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a invocat mai întâi excepţia lipsei de interes a reclamantei în susţinerea acţiunii, solicitând admiterea acesteia şi, pe cale de consecinţă admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii reclamantei, ca lipsită de interes.

Arată recurenta că, în speţă intimata-reclamanta nu justifica un interes în susţinerea acţiunii sale, având in vedere prevederile Legii nr. 72/2022 pentru anularea unor obligaţii fiscale şi pentru modificarea unor acte normative, act normativ în vigoare începând cu data de 31.03.2022.

Susţine că, în urma inspecţiei fiscale efectuată la societatea reclamantă, inspectorii fiscali au reconsiderat sumele acordate de reclamantă salariaţilor, sub formă de indemnizaţii de delegare/detaşare, ca fiind venituri de natură salarială şi au stabilit în sarcina societăţii obligaţiile fiscale aferente acelor venituri salariale.

Potrivit prevederilor art. I (1) din Legea nr. 72/2022, "se anulează diferenţele de obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, ca urmare a calificării ulterioare de către organul fiscal a sumelor reprezentând indemnizaţii sau orice alte sume de aceeaşi natură, primite pe perioada delegării, detaşării sau desfăşurării activităţii pe teritoriul altei ţări, de către angajaţi ai angajatorilor români care şi-au desfăşurat activitate pe teritoriul altei ţări, aferente perioadelor fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, şi neachitate".

Astfel, susţine recurenta că operează o extincţie ope legis a obligaţiilor fiscale ce fac obiectul actiunii reclamantei. sumele contestate de societate, practic nemaiexistând.

În aceste condiţii, societatea nu mai poate justifica un interes in cadrul procesului de faţă în a obţine anularea unor acte administrative prin care s-au stabilit în sarcina sa obligaţii fiscale stinse prin efectul legii.

Faptul că, potrivit prevederilor Legii nr. 72/2022, sumele ce fac obiectul actelor contestate nu mai sunt datorate de societatea reclamanta, nu reprezintă un motiv de nelegalitate a acestor acte, acestea fiind întocmite in considerarea prevederilor legale incidente, in vigoare la data întocmirii lor.

Având in vedere că în speţă nu exista un interes născut si actual care sa justifice susţinerea acţiunii reclamantei, recurenta ANAF solicită a se constata că acţiunea formulată de aceasta este lipsita de interes, si, admiţând recursul, sa caseze sentinţa recurata cu consecinţa respingerii acţiunii ca lipsită de interes.

In susţinerea acestei excepţii recurenta invocă şi Adresa nr. x/16.05.2023 a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Hunedoara, adresa din care rezultă că "pentru sumele stabilite prin decizia de impunere nr. x, sunt incidente prevederile art. I din Legea nr. 72/2022 ...", ca a fost emisă în acest sens decizia de anulare a obligaţiilor fiscale, nr. 19896/15.07.2022 şi că, la data de 17.05.2023, societatea nu mai figurează în evidenta fiscală cu obligaţii de plata stabilite prin Decizia de impunere nr. x/25.04.2019 şi care fac obiectul dosarului nr. x/2020 Invocă, de asemenea, şi practica instanţelor în speţe similare, făcând vorbire despre dosarele nr. x/2020, y/2022 şi nr. 483/57/2021.

Pe fondul recursului, recurenta ANAF invocă încălcarea prevederilor de drept material incidente spetei, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din noul C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu; încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

Consideră că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca motivare a soluţiei pronunţate faptul că şoferii, angajaţi ai reclamantei se considera a fi delegaţi şi beneficiază de drepturile salariatului delegat, inclusiv diurna neimpozabila, în perioada în care au fost trimişi in alt stat membru UE, întrucât locul muncii prevăzut in contractul individual de munca a fost modificat prin delegare.

Susţine în esenţă recurenta că, astfel cum a arătat şi în apărările depuse in dosarul de fond al cauzei, sumele plătite de societate angajaţilor sai, cu titlu de indemnizaţii, reprezintă venituri de natură salarială.

La rândul său, recurenta – pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice a Judeţului Hunedoara solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate si respingerea acţiunii reclamantei, în principal ca lipsită de interes şi, în subsidiar, ca nefondată.

Invocă excepţia lipsei de interes a reclamantei în suţinerea acţiunii, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii reclamantei, ca fiind lipsită de interes.

În susţinerea acestei excepţii arătă recurenta că, în speţă, intimata-reclamantă nu justifică un interes în susţinerea acţiunii sale, având în vedere prevederile Legii nr. 72/2022 pentru anularea unor obligaţii fiscale şi pentru modificarea unor acte normative, act normativ în vigoare începând cu data de 31.03.2022.

În urma inspecţiei fiscale efectuată la societatea reclamantă, inspectorii fiscali au reconsiderat sumele acordate de reclamantă salariaţilor, sub forma de indemnizaţii de delegare/detaşare, ca fiind venituri de natură salarială şi au stabilit în sarcina societăţii obligaţiile fiscale aferente acelor venituri salariale.

Faţă de prevederile art. I (1) din Legea nr. 72/2022, susţine recurenta că, în cauză operează o extincţie ope legis a obligaţiilor fiscale ce fac obiectul acţiunii reclamantei, sumele contestate practic nemaiexistând, situaţie în care aceasta nu mai poate justifica un interes în cadrul procesului de faţă în a obţine anularea unor acte administrative prin care s-au stabilit în sarcina sa obligaţii fiscale stinse prin efectul legii, motiv pentru solicităî instanţei a constata că acţiunea formulată de aceasta este lipsită de interes, sens în care solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza, respingerea acţiunii, ca lipsită de interes.

Pe fondul recursului recurenta arată că înţelege să critice pe fond sentinţa recurată deoarece instanţa a pronunţat hotărârea cu încălcarea prevederilor de drept material incidente speţei, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ce reglementează situaţia când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii, în principal, ca lipsită de interes şi în subsidiar, ca nefondată, cu consecinţa menţinerii, ca temeinice şi legale, a actelor contestate de reclamantă.

Apărările formulate în cauză

Împotriva ambelor recursuri a formulat o singură întâmpinare intimata-reclamantă A. S.R.L., în cadrul căreia a solicitat respingerea recursurilor şi menţinerea sentinţei de fond, ca temeinică şi legală.

Invocă nulitatea celor două recursuri, susţinând că, în cadrul acestora nu se arată care este motivul de nelegalitate a hotărârii pronunţate şi care sunt normele legale încălcate de către instanţa de fond în soluţia dată, iar simpla reluare a motivării actelor fiscale emise nu îndeplineşte criteriile necesare pentru a ne afla în sfera de aplicare a normelor legale procedurale privind motivarea recursului. Recurentele nu arată în ce modalitate instanţa de fond a încălcat prevederile legale analizate, aplicabile în speţă şi nici nu combat raţionamentul logic al instanţei pentru care a admis acţiunea reclamantei.

Cu privire la neîndeplinirea condiţiilor de exercitare a căii de atac, intimata susţine că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 32 C. proc. civ., raportat la următoarele aspecte:

- sentinţa recurată a fost pronunţată la data de 15.03.2022

- Legea nr. 72/2022 pentru anularea unor obligaţii fiscale a intrat în vigoare la data de 03.04.2022

- decizia de anulare a obligaţiilor fiscale nr. 19896 a fost emisă de către organele în data de 15.07.2022.

- recursurile au fost formulate Ia data de 23-25.05.2023.

Astfel, la momentul formulării caii de atac, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 32 C. proc. civ., respectiv pretenţia formulată de către recurente nu este actuală, neeexistând niciun interes actual al acestora în formularea căii de atac.

Cu privire la excepţia lipsei de interes a reclamantei în susţinerea acţiunii, invocată de ambele recurente în cadrul recursurilor, intimata – reclamantă solicită respingerea acesteia pe considerentul că la momentul pronunţării hotărârii au fost îndeplinite condiţiile de exercitare a acţiunii civile, legalitatea hotărârii fiind analizată prin raportare ţa legislaţia în vigoare Ia data pronunţării şi nu prin raportare la o lege care a intrat în vigoare ulterior, la momentul pronunţării hotărârii, instanţa de fond nu putea să se raporteze la un proiect de lege sau la cele stabilite printr-un proiect de lege care nu a intrat în vigoare şi nu a produs efecte juridice, cazurile prezentate în cadrul recursurilor sunt diferite de situaţia sa - în respectivele cazuri, acţiunile au fost respinse de către instanţa de fond, devenind lipsit de interes să se formuleze de către petenţi căile de atac, în contextul în care ulterior a apărat Legea nr. 72/2022. Pe de altă parte, în cazurile în care la momentul pronunţării hotărârilor, Legea nr. 72/2022 era în vigoare, din nou se discută de neîndeplinirea uneia dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile.

Or, la momentul pronunţării hotărârii în prezenta speţă, Legea nr. 72/2022 nu era în vigoare şi nu putea produce efectele invocate de către recurente.

Pe fondul celor două recursuri susţine intimata –reclamantă în esenţă că recurentele nu au criticat în fapt hotărârea pronunţată de către instanţa de fond şi nu au arătat motivele de nelegalitate pentru care critică sentinţa, ci s-au limitat a relua motivele arătate în cadrul actului fiscal.

În primul rând, arată că societatea obţine venituri din desfăşurarea activităţii de port rutier de mărfuri. Şoferii angajaţi de societate realizează venituri din salarii şi eficiază de indemnizaţie de delegare (diurnă) pentru zilele în care se află în delegare.

În al doilea rând, arată că domeniul de activitate în care îşi desfăşoară activitatea a fost reglementat în mod special în cadrul legislaţiei naţionale, context în care în analiza normelor legale aplicabile în speţă trebuie să se ţină cont de aplicabilitatea principiului specialia generalibus derogant.

În speţă organele fiscale au considerat că sumele de bani acordate salariaţilor trimişi în străinătate nu pot fi tratate din punct de vedere fiscal ca fiind indemnizaţii de delegare/detaşare.

Contrar alegaţiilor organelor de control, în speţă societatea si-a îndeplinit obligaţiile fiscale care îi erau în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

Şi recurenta– pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice a Judeţului Hunedoara a formulat întâmpinare la recursul promovat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în cadrul căreia a solicitat admiterea acestui recurs, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, a se respinge acţiunea reclamantei, în principal, ca lipsită de interes şi, în subsidiar, ca nefondată.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta – pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a combătut apărările intimatei – reclamante A. S.R.L. din cadrul întâmpinării, printr-un Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului conform art. 490 alin. (2) şi art. 494 din acelaşi act normativ.

Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 11.07.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 19.03.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, după soluţionarea cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a excepţiei nulităţii recursurilor şi a excepţiei lipsei de interes a recurentelor în susţinerea recursurilor, astfel cum au fost invocate de intimata -reclamantă, în cadrul întâmpinării sale, în sensul respingerii acestora, pentru considerentele menţionate în practicaua acestei hotărâri, luând act de concluziile orale formulate de intimata – reclamantă prin apărătorul său, pe fondul celor două recursuri, inclusiv sub aspectul excepţiei lipsei de interes a reclamantei în susţinetea acţiunii şi a rămânerii fără obiect a acţiunii, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând dosarul în pronunţare pe fondul celor două recursuri.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv din perspectiva interesului procesual al reclamantei în susţinerea cererii de chemare în judecată ce face obiectul litigiului de faţă, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara, Activitatea de Inspecţie Fiscală: