Inadmissibility of nullity appeal for lack of statutory grounds in unconstitutionality referral disputes

Şedinţa publică din data de 13 martie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

1.1. Prin încheierea din 08 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. pen., formulată de petentul A..

1.2. Prin decizia nr. 2096 din 26 aprilie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 8 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.1, ca nefondat.

2. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 2096 din 26 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.1, a formulat contestaţie în anulare A., înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 8 mai 2023, sub nr. x/2023.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1), (2) şi (3) din C. proc. civ., în motivare contestatorul susţinând că a fost săvârşită o infracţiune de denegare de dreptate, întrucât autoritatea judecătorească a refuzat să judece acţiunile privind atragerea răspunderii juridice a Statului Român în cazul infracţiunilor contra persoanei, prin respingerea sistematică a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 135 alin. (1) şi art. 397 C. pen. şi art. 17 alin. (5) din Legea nr. 35/1997.

A mai susţinut contestatorul că cererile pe care le-a formulat sunt depuse la instanţele judecătoreşti din două motive, respectiv aceasta este calea procedurală cunoscută de partea vătămată, iar Statul Român tergiversează adoptarea legii răspunderii juridice a autorităţii publice pentru fapte de încălcare gravă a Constituţiei României şi a ordinii publice de drept.

Consideră contestatorul că puterea judecătorească îşi asumă rolul de judecător într-o cauză în care este parte responsabilă şi stabileşte taxe judiciare de timbru pentru o cerere care nu-i este adresată, în mod abuziv şi netemeinic, încălcând principiul de drept nemo judex in causa sua, precum şi legea naţională care taxează numai cererile adresate instanţelor judecătoreşti.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada Rutieră a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei în anulare

Analizând contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestatorul A. şi-a întemeiat calea extraordinară de atac formulată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) – (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.".

Aşadar, pentru a fi incident unul dintre cazurile de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 din C. proc. civ., este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia să aibă caracter definitiv ori să fie pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce una sau mai multe din următoarele situaţii:

- nelegala citare a părţii la termenul la care s-a judecat cauza în care s-a pronunţat hotărârea atacată, dublată de neprezentarea sa la termen;

- pronunţarea hotărârii de către o instanţă necompetentă absolut sau nealcătuită legal, sub condiţia ca partea să fi invocat excepţiile corespunzătoare cu privire la aceste împrejurări, iar instanţa de recurs să nu se fi pronunţat asupra lor;

- existenţa unor erori materiale, săvârşite de instanţa de control judiciar, care au influenţat soluţia astfel pronunţată. Înalta Curte reţine că, în definirea cazului de contestaţie în anulare privitor la existenţa unor erori materiale, textul de lege are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate şi pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor;

- omisiunea de cercetare a unui motiv de casare invocat în termen legal;

- instanţa să nu se fi pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Înalta Curte constată că, raportat la motivele expuse în susţinerea prezentei căi de atac, contestaţia în anulare promovată de contestatorul A. nu se înscrie în niciunul dintre cazurile prevăzute de textul de lege citat anterior. Singura condiţie de admisibilitate îndeplinită în speţă este aceea a atacării unei hotărâri definitive, pronunţate de instanţa de recurs, însă argumentaţia contestaţiei în anulare nu cuprinde motive referitoare la nelegala citare a contestatorului ori la necompetenţa absolută/greşita alcătuire a instanţei de judecată sau la existenţa unor erori materiale în judecata recursului ori la omisiunea analizării unuia dintre motivele de casare sau recursurile deduse judecăţii.

Înalta Curte constată că, din motivarea contestaţiei în anulare, ce se prezintă într-o formă neclară şi nestructurată juridic, se desprinde doar ideea nemulţumirii contestatorului faţă de soluţia pronunţată de instanţa de recurs prin decizia nr. 2096 din 26 aprilie 2023, acesta apreciind, în esenţă, că s-a săvârşit o denegare de dreptate prin refuzul pretins nejustificat al instanţelor de judecată de a dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate pe care le-a invocat.

Or, potrivit normelor de procedură civilă, contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară pentru orice aspect invocat de partea care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Legiuitorul nu a intenţionat aşadar ca, pe calea contestaţiei în anulare, să se deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Este de observat şi că motivul invocat de contestator cu privire la stabilirea nelegală a unor taxe judiciare de timbru, pe lângă faptul că nu se încadrează în cazurile legale de contestaţie în anulare, este şi străin de conţinutul şi regulile de procedură în temeiul cărora s-a soluţionat dosarul nr. x/2019.1, câtă vreme, astfel cum rezultă şi din practicaua deciziei nr. 2096/2023, recursul declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este scutit de plata taxei judiciare de timbru, o astfel de obligaţie nefiind pusă în sarcina contestatorului, recurent în dosarul nr. x/2019.1.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (1), (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 508 din acelaşi Cod, va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2096 din 26 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.1, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.