Enforceability of parliamentary disciplinary decisions and the admissibility of suspending preliminary bureau rulings under administrative law.

Şedinţa publică din data de 5 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2023 la data de 16.06.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul Romaniei - Camera Deputatilor a solicitat anularea Deciziei Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor nr. 6/17.05.2023 şi suspendarea executării Deciziei Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor nr. 6/17.05.2023 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din data de 12 iulie 2023 a Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării deciziei Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor nr. 6/17.05.2023 formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României – Camera Deputaţilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În susţinerea motivelor de recurs, s-a arătat că instanţa de fond a admis în mod greşit excepţia inadmisibilităţii întrucât pentru atacarea actului administrativ unilateral cu caracter individual reprezentat de Decizia Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor nr. 6/17.05.2023 nu există o procedură specială în faţa unei anumite instanţe judecătoreşti, sau în faţa Curţii Constituţionale, sens în care instanţa de contencios administrativ este cea competentă să o soluţioneze.

Hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, deoarece dispoziţiile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 face referire la hotărârea plenului Camerei Deputaţilor, iar nu la Decizia Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor prin care au fost aplicate sancţiunile.

Ca urmare a respingerii contestaţiei în baza procedurii derogatorii reglementată de art. 54 din Legea nr. 96/2006, devine executorie însăşi Decizia Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor cu nr. 6/17.05.2023 prin care au fost aplicate sancţiunile de reducere a indemnizaţiei cu 50% pe o durată de 6 luni şi reducerea luării duratei de cuvânt la cel mult 10 secunde/intervenţie, pe o perioadă de 3 luni în cadrul şedinţelor Camerei Deputaţilor.

S-a arătat că Decizia Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor nr. 6/17.05.2023 nu avea un caracter executoriu până la expirarea termenului de 15 zile pentru formularea contestaţiei interne, respectiv soluţionarea contestaţiei de către plenul Camerei Deputaţilor. Ulterior acestui moment, Decizia Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor nr. 6/17.05.2023 a devenit executorie şi a produs efecte.

Or, admiterea excepţiei inadmisibilităţii în raport de aceste argumente încalcă prevederile constituţionale privitoare la liberul acces la justiţie, reglementat de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Cu alte cuvinte, prin hotărârea pronunţată, Curtea de Apel Timişoara a constatat inadmisibilitatea reclamantului de a-şi putea apăra drepturile în faţa unei instanţe judecătoreşti, cu toate că procedura reglementată de art. 54 din Legea nr. 96/2006 nu exclude posibilitatea instanţei de contencios administrativ de a soluţiona cererea de suspendare.

Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi admiterea cererii de suspendare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul – pârât Parlamentul României – Camera Deputaţilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, renunţând ulterior la susţinerea acesteia.

Pe fondul recursului, s-a arătat că, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a reţinut că în cauză este incidentă procedura specială parlamentară reglementată de prevederile art. 54 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, procedură materializată printr-o hotărâre definitivă şi executorie şi anume Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 28 din 6 iunie 2023 pentru respingerea contestaţiei domnului deputat A. împotriva Deciziei nr. 6 din 17 mai 2023 a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, adoptată de plenul Camerei Deputaţilor şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492/6. VI.2023.

Procedural, potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 96/2006, hotărârile Biroului permanent al Camerei Deputaţilor care vizează aplicarea sancţiunilor sunt supuse căii de atac a contestaţiei, contestaţie care se soluţionează de către plenul Camerei, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în şedinţă secretă, hotărârea plenului Camerei fiind definitivă şi executorie fiind adusă la cunoştinţa publică în şedinţa de plen.

Această procedură parlamentară reglementată prin norme speciale de strictă interpretare şi aplicare potrivit principiului specialia generalibus derogant, a fost utilizată de către reclamant, contestaţia sa fiind supusă plenului Camerei Deputaţilor în şedinţa secretă din data de 6 iunie 2023, care a dispus respingerea acesteia.

Or, dat fiind acest cadru normativ cu caracter special şi derogatoriu, instanţa de fond a reţinut, în analiza sumară specifică instituţiei suspendării prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, că procedura legală parlamentară nu a fost finalizată prin actul contestat, ci prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 28 din 6 iunie 2023, şi în consecinţă, a soluţionat cauza în considerarea obiectului cererii de suspendare, constatând astfel inadmisibilitatea faţă de prevederile art. 54 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 96/2006 care conferă caracter definitiv şi executoriu Hotărârii plenului Camerei Deputaţilor.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea adresată instanţei de contencios administrativ recurentul a solicitat suspendarea executării deciziei Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor nr. 6/17.05.20237 până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare.

Prin această decizie, s-a aplicat reclamantului sancţiunea diminuării indemnizaţiei cu 50% pe o perioadă de 6 luni, precum şi sancţiunea reducerii duratei luării de cuvânt la 10 secunde/intervenţie pe o durată de 3 luni în cadrul şedinţelor Camerei Deputaţilor, sancţiuni prevăzute de art. 246 alin. (1) lit. g) şi h) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

În cauză sunt incidente dispoziţii speciale prevăzute de art. 54 din Legea nr. 96/2006 din 21 aprilie 2006 Republicată, privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor potrivit cărora:

"(1) Împotriva hotărârii Biroului permanent al Camerei, care vizează aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 53 alin. (7), se poate face contestaţie în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării.

(2) Contestaţia se soluţionează de către plenul Camerei în termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea acesteia, cu votul majorităţii membrilor prezenţi ai Camerei, în şedinţă secretă.

(3) Hotărârea plenului Camerei este definitivă şi executorie şi se aduce la cunoştinţa publică în şedinţa de plen".

Analizând cererea din perspectiva acestor dispoziţii, curtea de apel a constatat că obiect al unei cereri de suspendare l-ar putea forma actul cu caracter definitiv în sistemul căilor administrative de atac, care în speţă este reprezentat de Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 28 din 6 iunie 2023 prin care s-a respins contestaţia reclamantului formulată împotriva Deciziei nr. 6 din 17 mai 2023 a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi s-a menţinut sancţiunea aplicată acestuia, iar nu primul act emis în procedura de sancţionare, respectiv decizia Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor, care, nu este un act susceptibil de executare.

În acord cu soluţia primei instanţe, Înalta Curte reţine că măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de "pro­tecţie provizorie" a drepturilor şi intereselor subiectelor acţiunii în contencios administrativ până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie insti­tuit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură vremelnică, luată în cadrul unei proceduri în care nu se prejudecă fondul cauzei şi care are ca scop întreruperea efectului executoriu din oficiu al actului administrativ, menită să asigure protecţia juridică a persoanei potenţial vătămate, până la evaluarea legalităţii deciziei administrative.

În speţă, văzând dispoziţiile art. 54 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 96/2006, Înalta Curte constată că Plenul Camerei Deputaţilor este singura autoritate care se pronunţă prin hotărâre definitivă şi executorie asupra încălcării regimului disciplinei parlamentare de către deputat, hotărârea Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor neavând acest caracter, decât în măsura în care nu se exercită calea de atac a contestaţiei.

Or, în speţă a fost emisă Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 28 din 6 iunie 2023, prin care s-a respins contestaţia reclamantului formulată împotriva Deciziei nr. 6 din 17 mai 2023 a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi s-a menţinut sancţiunea aplicată acestuia.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că Decizia Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor nr. 6/17.05.2023 nu reprezintă un act administrativ susceptibil de executare, fiind un act emis într-o etapă preliminară, întreaga procedură, inclusiv analiza apărărilor formulate în cadrul contestaţiei prevăzute la alin. (2), respectiv, rezultatul votului, fiind încorporată în actul final, căruia regulamentul îi acordă în mod expres caracter definitiv şi executoriu, reprezentat de decizia Plenului.

Se constată astfel, strict din această perspectivă, a caracterului de act premergător, că decizia atacată nu reprezintă un act administrativ susceptibil de executare în condiţiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, soluţia instanţei de fond fiind dată cu corecta interpretare a normelor de drept material.

Nici împrejurarea că hotărârea a devenit executorie prin respingerea contestaţiei nu poate constitui un argument în sensul invocat de recurentul reclamant, doar Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 28 din 6 iunie 2023 fiind actul definitiv şi executoriu în baza căruia este aplicată sancţiunea.

Este nefondată critica recurentului - reclamant privind limitarea accesului la o instanţă de judecată, întrucât instanţa de fond nu a validat apărarea intimatei pârâte privind inadmisibilitatea acţiunii pe motiv că actul atacat nu ar constitui un act administrativ definit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci că acesta aparţine categoriei actelor juridice specifice adoptate în exercitarea prerogativelor constituţionale şi regulamentare ale autorităţii legiuitoare.

Se observă că prima instanţă a arătat că în cadrul procedurii suspendării actului administrativ, nu poate fi efectuată o analiză pe fondul naturii juridice a actului contestat, inadmisibilitatea fiind reţinută exclusiv prin prisma lipsei caracterului executoriu al deciziei atacate, în condiţiile în care reclamantul a înţeles să solicite, separat, doar anularea şi, respectiv, suspendarea hotărârii biroului permanent, soluţie împărtăşită şi de instanţa de recurs.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din data de 12 iulie 2023 a Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 martie 2024.