Decizia nr. 757/2024 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 54/F/MEA din data de 04 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în baza art. 104 alin. (5), (6), (10), (13) din Legea nr. 302/2004, cu aplicarea art. 114 alin. (1), art. 58 alin. (1), (3) şi art. 110 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov formulată la data de 3.07.2024 în dosarul nr. x/2024 şi, în consecinţă:

A dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, în vederea predării acesteia Judecătoriei Dusseldorf, Germania, conform mandatului european de arestare emis de Judecătoria Dusseldorf, Germania, la data de 31.01.2024 privind executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală din dosar x din data de 12.10.2015 a Judecătoriei Dusseldorf, Germania, definitivă la data de 25.09.2017.

A amânat predarea persoanei solicitate autorităţii judiciare emitente până soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2024 al Judecătoriei Braşov, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

A dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării, care va fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, conform art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

A constatat că persoana solicitată A. nu a fost supusă măsurilor preventive în prezenta cauză şi a fost de acord cu predarea şi nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.

Predarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea art. 113 din Legea nr. 302/2004.

A dispus comunicarea prezentei, după traducerea în limba germană, autorităţii judiciare emitente, respectiv Judecătoria Dusseldorf, Germania, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională şi Ministerului Justiţiei.

În baza art. 32 lit. a) din Legea nr. 76/2023, se va solicita Biroului naţional SIRENE adăugarea unui indicator de validitate la semnalarea SIS introdusă de autorităţile germane, până la dispariţia motivului care a determinat amânarea predării persoanei solicitate A..

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reţinut că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplineşte condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate (aspecte cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecţiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare (sentinţa penală din dosar nr. x Cs 120 Js 939/15-256/15 din data de 12.10.2015 a Judecătoriei Dusseldorf, Germania, definitivă la 25.09.2017), se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care persoana solicitată a fost condamnată, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislaţia statului german pentru aceste infracţiuni (10 ani închisoare).

A constatat că din cuprinsul mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Dusseldorf, Germania, rezultă că persoana solicitată a comis o serie de infracţiuni împotriva patrimoniului, respectiv tentativă la înşelăciune şi infracţiuni prevăzute de legea privind mărcile, constând în aceea că la data de 16 septembrie 2014, persoana solicitată a abordat în mod repetat mai mulţi trecători pe Eulerstrße 13 din Düsseldorf şi le-a oferit spre vânzare telefoane mobile care trezeau impresia că sunt marca x. El era conştient de faptul că telefoanele mobile erau contrafăcute, fără valoare şi nefuncţionale. Acesta dorea să păstreze pentru sine preţul de achiziţie obţinut de la eventualii cumpărători neştiutori. Prin vânzarea în total a două telefoane mobile contrafăcute, acesta dorea să-şi creeze o sursă de venit de o anumită durată şi amploare. De asemenea, la momentul respectiv, avea asupra sa o geantă contrafăcută pe care erau inscripţionate marca şi sigla "B.". În autoturismul său cu numărul de înmatriculare x se aflau la momentul faptei alte două telefoane mobile marca x contrafăcute, o altă geantă contrafăcută cu inscripţia şi sigla mărcii x, ochelari de soare contrafăcuţi cu amprenta mărcii x, precum şi unsprezece cutii de parfum contrafăcute cu amprenta mărcilor x. Era conştient că produsele erau contrafăcute. De asemenea, a dorit să pună în vânzare aceste produse contrafăcute pentru a-şi crea o sursă de venit de o anumită durată şi amploare.

Faptele sunt incriminate în legislaţia statului emitent în dispoziţiile art. 22, 23, 52, 74, 263 alin. (1), (2) şi 3, nr. 1 alternativa 1 din C. pen. din Germania şi art. 14 alin. (2) nr. 1 art. 143 alin. (1) nr. 1 şi alin. (2) din Legea privind mărcile, faptele reprezentând infracţiunile de tentativă la înşelăciune şi infracţiunea privind mărcile, fiind pedepsite cu pedeapsa închisorii de maxim 10 ani.

Conform C. pen. român, faptele descrise în conţinutul mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane constituie infracţiunile de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen., raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., respectiv infracţiunea prevăzută de art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracţiuni fiind de 2 ani şi 6 luni, respectiv 2 ani închisoare.

Cu privire la sentinţa autorităţilor germane menţionată în prezentul mandat european de arestare, Curtea a reţinut că din documentele înaintate la dosar la data de 12 şi 24.09.2024 de către Parchetul din Dusseldorf, Germania, rezultă că prin Ordinul de sancţionare cu amendă penală a Judecătoriei Dusseldorf, Germania, din data de 12.10.2015, definitivă la data de 25.09.2017, A. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată pe un termen de încercare de 6 luni .

La data de 10.02.2020, Judecătoria Dusseldorf, Germania, a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 6 luni privare de libertate, ca urmare a condamnării lui A. prin ordinul de sancţionare cu amenda penală emis de Judecătoria Borken, Germania, la data de 8.10.2019 pentru încălcarea legii privind mărcile comerciale. Această hotărâre a rămas definitivă la data de 25.02.2020.

Pe de altă parte, din verificările efectuate, a rezultat că persoana solicitată a fost trimisă în judecată în dosarul penal nr. x/2024 al Judecătoriei Braşov, pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat şi înşelăciune în stare de recidivă, cauza aflându-se în prezent în procedura de cameră preliminară.

În şedinţa publică din data de 4.07.2024, persoana solicitată, în prezenţa apărătorului ales, a arătat că ea este persoana indicată în mandatul european de arestare, că este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Germania însă numai după clarificarea situaţiei juridice din România şi că nu renunţă la regula specialităţii, poziţie consemnată în cuprinsul procesului-verbal ataşat dosarului cauzei.

Cu privire la acest consimţământ, Curtea a apreciat că este de remarcat faptul că persoana solicitată la data de 2.10.2024 a revenit asupra lui, menţionând că a înţeles că s-ar putea adresa autorităţilor germane pentru a achita o sumă de bani pentru a nu mai executa pedeapsa.

Faţă de aceste aspecte, Curtea de Apel a constatat că în mod irevocabil persoana solicitată şi-a dat acordul pentru a fi transferată autorităţilor germane la data de 4.07.2024 (conform celor consemnate în procesul-verbal de audiere din data de 4.07.2024 şi al înregistrării şedinţei de judecată), motiv pentru care nu poate fi luat în considerare refuzul manifestat la data de 2.10.2024. De altfel, acest refuz nu este unul justificat, cele invocate de către susnumit neputând fi analizate din perspectiva motivelor de refuz (obligatorii sau opţionale) cuprinse în art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, a constatat că infracţiunile care fac obiectul mandatului dau loc la predare fără verificarea condiţiei dublei incriminări, în acord cu dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, şi, de asemenea, nu a fost identificat vreun motiv de refuz opţional sau obligatoriu dintre cele menţionate la art. 99 din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte motivul opţional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a constatat că acesta nu este incident în cauză, în condiţiile în care persoana solicitată şi-a exprimat acordul de a fi predată autorităţilor judiciare din Germania pentru executarea pedepsei de 6 luni închisoare, motiv pentru care nu se poate proceda la recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii emisă de către Judecătoria din Dusseldorf, Germania, conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte motivul de refuz opţional prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, a observat că acesta nu este incident în cauză, autoritatea germană comunicând Curţii de Apel Braşov prin anexele la adresa x AR 24/24 din 14.08.2024 că avocatul acestuia, împuternicit conform procurii din data de 15.09.2017 a comunicat instanţei că persoana solicitată a fost de acord cu ordinul de sancţionare, fapt care relevă că A. a avut cunoştinţă de procedura judiciară derulată împotriva sa .

Totodată, împrejurarea că persoana solicitată ar fi fost condamnată în lipsă nu poate justifica un refuz al executării mandatului european de arestare, în acest sens fiind interpretat art. 4a din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, prin Hotărârea CJUE în cauza C-416/20 PPU, Generalstaatsanwaltschaft Hamburg.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie, persoana solicitată A..

A solicitat admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pe cale de consecinţă, respingerea sesizării formulate de C..

În acest sens, a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că hotărârea este definitivă, având în vedere că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

În cauză, constată Înalta Curte că instanţa de fond s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, în conformitate cu prevederile art. 85 şi art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, şi a luat act de consimţământul persoanei solicitate A. de a fi predată autorităţilor judiciare străine.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte reţine că potrivit declaraţiei persoanei solicitate, din data de 04 iulie 2024, ce se regăseşte la dosarului Curţii de Apel Braşov, persoana solicitată A. a arătat că este de acord cu predarea către autorităţile din Germania.

Astfel, prin sentinţa contestată, Curtea de Apel Braşov a admis cererea autorităţii judiciare străine şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., de Judecătoria Dusseldorf, Germania, la data de 31.01.2024 privind executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală din dosar x din data de 12.10.2015 a Judecătoriei Dusseldorf, Germania, definitivă la data de 25.09.2017 şi pe cale de consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărârea este definitivă.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procesuală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 54/F/MEA din data de 04 octombrie 2024 a Curţii de Apel Braşov– secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 54/F/MEA din data de 04 octombrie 2024 a Curţii de Apel Braşov– secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2024.